Citate despre inimă și poftă, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și poftă, dar cu o relevanță mică.
Așa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viață și moarte pe un stâlp de telegraf
Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câțiva nori zmeurici și jucăuși
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi și-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
și prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colțul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
și câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Ținutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva
ceea ce îmi exprimi tu
e altceva
altceva decât ceea ce electrizează alte inimi
altceva decât ceea ce face natura să înflorească
altceva decât ceea ce adună laolaltă lumea în biserici
ceva ce într-o poezie s-ar simți ca într-o menghină
ceva mult mai presus de ceea ce oamenii profanează adesea
mutându-și sufletele sumar îmbrăcate
de la o adresă la alta
ceva mult mai îmbietor decât orice expresie a luminii
ceva ce nici un muritor nu poate exprima cu acuratețe
da. altceva
altceva decât un zăcământ neexploatat de inspirație
altceva decât un simplu capriciu al sângelui meu adesea efervescent
altceva decât o simplă podgorie de dorințe
care se așteaptă degustate
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dus cu zăhărelul
și încălzit la flacăra iubirii
rămâne perplex de abandonul ei
după atâtea nopți de strâns în brațe
erau conectați la impresii
extrasenzoriale trepidau perfid
ca niște arcuri viclene
comprimate-n paturi muncite
de pofte carnale
păcălit de toana inimii
sedus de umiditatea ei
debordantă după sărutul franțuzesc
nu acceptă că trebuie să meargă singur
sub linia albastră la orizont
dincolo de câmpul unde s-au iubit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog primăvară, hai să ne smulgem clipe de februarie dintr-un apus boem de suflet! Cântă-mi emoția ritmic, cu fervoare și poftă nestinsă! Ca și cum ziua de azi flămândă, nestingherită de timp și rumoare, atribuită gândului fraged, ne-ar găsi îmbrățișați, goi și însetați de vis extazic până la răsărit de liniște. Soarbe-mi rugăciunile tainic și-n zări de albustru senin și tandru poartă-mi slăbiciunile oarbe, prin înalt de Cer și păpădie. Nu vezi cum fire de soare răsar din adâncuri nepătrunse de fior? Și doar la popas de trecut, noaptea înghite hulpav tărmul înfrigurat de străini cu amintiri la pachet. Te aștept. O să-ți prind petale de flori la șiret și dor de iubit pe tălpile goale. Sunt săracă dar uite îți dau fără zăbavă un grăunte de zâmbet pribeag. Îl creștem cu dor și-aruncăm în oameni râzând într-un hohot de hazard. Uite câți sunt. Toți aleargă după fericire. Și cu tine primăvară, într-o vâltoare de inimă bună mi-ar fi mult mai ușor să o prind și să le-o dăruiesc...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare simplificată
în timpul descoperit cu jumătate de inimă
palmele devin ventuze pe zid
oasele schele ce improvizează echilibrul
carnea se întinde arcuri
în infuzia de speranță și marea poftă de risc
într-o evadare simplificată
se sare provizoriu peste povârnișuri osoase
în cealaltă jumătate de inimă
în diminețile de trezire
cu noaptea-n cap
umbre alunecă de pe frunte deasupra sprâncenelor
nu e regretată bucățica aceea de mătase
cu care se șterg ochelarii negri
ar dispărea orice fermecare
a desprinderii din acest film de întuneric
ce lasă suluri spumoase să treacă valuri
în răpăit de tobe
alunecări pe parapetul inimii
desprinse dintr-un coșmar simfonic
năvălit de oriunde
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, poți!
Femeie, tu poți tot, perfectă plăsmuire,
Doar c-un surâs trezești spre nemurire,
Doar cu o lacrimă înalți o mănăstire
Și visele-ntrupezi doar cu iubire...
Femeie-zee, naști izvor de zile
Și asfințitului tu arcuiești sprânceană,
De vrei, cu un sărut, ștergi pata lui Ahile
Și stânca muți din loc, cu umărul de Ană...
... un suflet împietrit, o minte rătăcită
Revarsă astăzi fricile pe noi...?
Femeie, încălzește-i inima răcită
Și ogoiește-i pofta de război...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcusta
De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.
Se vede măcel prin văi și aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Și profitorii își umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...
Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinții de fier uriașa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul și ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.
Frunza și scoarța este topită,
Iar cenușa rămasă... înghițită.
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suită de haiku-uri pe motiv de dragoste
Revărsat de nai
În aer parfum de mai
Avânt peste plai.
Ninsoare de flori
Pe boltă arc de culori
În suflet fiori.
Salcâm în floare
Din vâlcele cântare
Mireasmă tare.
Sunet de bucium
În zare plută de fum
Peste crâng zbucium.
Rouă de iubit
Strălucitor mărgărit
Lumină pe schit.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Chirinciuc (9 aprilie 2017)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă voim să smulgem din inimile noastre poftele trupești, trebuie să plantăm în locul lor imediat plăcerile duhovnicești, pentru ca sufletul nostru prins în acestea să aibă permanent unde să zăbovească, respingând mrejele bucuriilor prezente și vremelnice. Când mintea noastră, prin exerciții zilnice, ajunge în această stare, atunci cu ajutorul experienței, va lua cunoștință de conținutul acelui verset pe care toți îl cântăm, dar puțini îl înțeleg: "Pururea am văzut pe Domnul în fața mea, fiindcă este la dreapta mea ca să nu mă clatin".
Sfântul Ioan Casian în Virtutea curăției și a castității - biruitoare a patimii desfrânării (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiții (Sonet Tarot)
Iubire, armonie, fericire,
Te simți ca-n Rai, nu este de mirare,
Alegi virtutea, fugi de amăgire
Și inima îți arde ca un soare.
Nu cauți uniunea sexuală,
Căci te păzești de pofta desfrânată,
Ci dragostea profund spirituală,
Fiindcă purtarea ta este curată.
Dar uneori ispita-ți taie calea
Alegi greșit și totul se destramă
Și-apoi degeaba te cuprinde jalea,
Singur rămâi și nebăgat în seamă.
Când știi s-alegi, ai parte de iubire,
Dar când greșești, ajungi la despărțire.
poezie de Octavian Cocoș (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te mai văicări din gelozie [No more now with jealous complaining]
Nu te mai văicări din gelozie
Când ești vexată, căci nici eu nu-mi frâng
Cu temeri multe inima împăcată,
Ce râde că plângeam ca un nătâng.
Gata de-acum cu toată suferința,
Cu pofte vane, cu al zilei stres;
Cu pătimașa gelozie a nopții,
Cu izolarea grea, de neînțeles.
Speranța și-adevărul meu cel dulce
Sunt bastionul meu de pace plin;
Și mă trezesc din somn cu bucurie
Și hoinăresc pe câmp sub cer senin.
Am fost un prost, dar scap de îndoieli
Și-o să trăiesc în ochii tăi fideli.
poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-nvăț
"Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine..." (Matei 11:29)
Când mă abat din drumul drept,
Când nu mai pot tristețea duce,
Mă sui pe Golgota, la Cruce,
Și-nvăț să sufăr și s-aștept...
Când glasul cărnii, în tumult,
Mă prinde-n vraja lui fierbinte,
De sfatul Tău mi-aduc aminte
Și-nvăț, Isuse, să Te-ascult.
Când poftele, din nou, mă-mping
Spre-adânca patimei genune,
Te chem pe braț de rugăciune
Și-nvăț, Isuse, să le-nving.
Când bucuriile-nfloresc
În glastra inimii, ascunsă,
Mă uit la palma Ta străpunsă
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pasăre rănită...
nu mai aveam poftă
de nimic
mă săturasem
până și de mine
deși un gol permanent
nu-mi da pace
mă răscolea dureros
în stomac
căutam cu disperare
singurătatea
unde mă prindea dimineața
cu ochii deschiși
urechile îmi țiuiau
a pustiu și a jale
după o aromă de floare
degeaba am fost la medic
nu era leac pentru boala mea
dar într-o zi
vrăjitoarea bătrână mi-a spus
că am nevoie urgentă urgentă
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață-mă să fiu rea! Pentru că oamenii nu apreciază bunătatea. O găsesc o bufonerie stranie, nepotrivită, intrigantă. Și astfel devenim pradă invidiilor oarbe, isteriilor, cuvintelor fără noimă. Nu vreau decât un strop de liniște în care eu și cu mine să ne fim sprijin, răbdare și vindecare, fără victimizări inutile. Să nu mă vadă nimeni, plângând sau râzând după pofta inimii.
Știi ceva? Vreau să încalc reguli și să greșesc. Asta o să ne apropie și-o să ne despartă unii de alții inevitabil. Dumnezeu știe cum e mai bine!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om Minunat, garantat devii echilibrat, energizat și la esența ta divină conectat dacă faci un obicei din a te plimba prin parc; promenadele dese prin natură amplifică a inimii căldură și fac mintea din ce în ce mai pură, iar brazii, prin a lor perenă verdeață, dau o poftă măreață de muncă și viață!
Michelle Rosenberg în Om Minunat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În arșița verii
Am fost uitat, copil, în miezul verii,
Neștiutor de viață și-ale ei,
Străin de taina morții și-a-nvierii,
De spaimă de-ntuneric sau de zei.
Și am crescut: copilul cel sălbatic
Zburdând în lumea lui, croindu-și drum
Prin doar un anotimp, mereu văratic,
C-un miez rămas fierbinte și acum.
Privirile-mi, sălbatice jivine,
Se-aruncă-n jur cu poftă și hulpav,
Dar înlemnesc văzându-te pe tine...
Și redevin copilul cel firav
Ce se apropie, timid, de-o baltă
Și, cu un răs puternic, zgomotos,
Din inima ce, vesel, îi tresaltă,
Se umple de noroi și de frumos.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În laboratorul sufletului
se scurg din cer vise desferecate
cu nimb de lumină din stele croit
mintea se umple cu gânduri fermecate
ca un răspuns karmic la tot ce-am trăit.
la răsăritul soarelui se nasc pofte de viață
dorințe de-a iubi în inimă tresaltă
transparența simțurilor se citește pe față
la armonii lucrează conștiința înaltă.
în laboratorul sufletului experimentez
idealuri și esențe în culori de curcubeu
în epubrete de lumină vise dragi păstrez
trec printre obstacole cu avânt de Orfeu.
pentru îndumnezeire crezul îl înobilez
când sacralizez iubirea îl bucur pe Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am poftă să scriu un poem
să ating tot ce a rămas neatins
până și strigătul subțire al acestei zile
când înveți să respiri în carnea mea
ca un cuvânt nestatornic
pe o limbă cu mugurii distruși
de tăcere
am atâtea să îți spun
de parcă ai lipsit o viață
iar eu am plantat
copaci triști
am crescut păsări cu aripi frânte
și am luptat cu iluzii
mi-e dor să îți povestesc
despre absența ta
să îți pun în palmă metafore
și să inventez alt început
prin bezna poemelor
scrijelind pe trupul tânăr
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem ne leagă și minuni (glosă)
Purtăm în noi și iad și rai,
Blestem ne leagă și minuni,
Ne-ngroapă-al cărnii putregai
Cu adevăruri și minciuni.
E greu să nu i te supui
Al vieții gust este divin.
Cu cât suntem mai nesătui,
Cu-atât suntem mai plini de chin.
Ne rătăcim și revenim,
Murim și înviem, din nou...
Biet suflet, îl nesocotim,
Dar este singurul erou,
Care ne sare-n ajutor,
Când sorții-i devenim cobai
Și împietririi viitor.
Purtăm în noi și iad și rai.
E grea povara de-a fi om,
Căci crucii ce o-ngreunăm,
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și poftă, adresa este: