instinct şi suflet

Simfonia picăturilor noastre

Ai intrat abrupt în poveste, simţi taina
şi pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le ţeşi prin ea şi-i binecuvântezi pacea.

O piatră arunci în liniştea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe şi prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni şi nicăieri. Un ambitus de nepătruns!

Fugi şi rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi şi străbaţi amplitudinile lumilor,
mereu aşezat între ele, în permanentă mişcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduţi în
dezmierdări de cuvinte,
păşim ameţiţi de furtuna dorinţelor.

Secera lui Ceres ţi-a tăiat

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basic instinct

Nobleţe tristă – privirea ta îmi arată
până unde raţiunea îţi înţelege sufletul...

E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecţia
dintre dorinţa ta de a-mi descuia larg
uşa inimii şi, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuţi, ca să te lecuieşti, acolo,
pe tine, de tine, iubito!

Ca să-ţi redefineşti eul, despărţindu-l,
fie şi temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanţă.

Obrăznicie semeaţă şi zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îţi poate îngădui raţiunea...

Este pasiunea trupului de a-ţi sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strategi

Copacii
s-au trezit sub păsări tăcute.
Este strategia pădurii,
diluată în genele timpului.
Nici un potop nu este veşnic;
unele flori ştiu să plutească
mai mult de patruzeci de zile în frică.
Nici un foc nu egalează lumina unei seminţe;
Există rădăcini legate de imposibil.
După ultimul suspin, gura,
crisalida emancipată,
deschide cuvântul ei cel mai bun
şi în vânt se întoarce pentru totdeauna.
Nimeni nu poate nimic fără poezie sau pădure;
corpul este doar o alegorie a lui Dumnezeu.
Precum copacii,
planând cu cel mai albastru dintre instincte
sufletele
se trezesc sub poeţi tăcuţi.

poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariul jucat în fiecare zi

M-am născut vinovat pentru păcatul originar
aşa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
şi întruparea cu măsura din lucruri.

Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraş cu oameni străini
de care să-mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.

Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înfloreşte floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihneşte în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.

Din instinct mă înrobesc la cuvinte
şi din iubire îţi fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş

Dac-aş întâlni vreodată,
Stârvu-mi, l-aş scuipa cu greaţă,
Căci eu ştiu ce blestemată,
Viaţă a avut, în viaţă,

Câte mişelii făcut-a,
Şi ce traistă cu păcate,
Spre a cuceri "reduta",
A purtat, mereu, în spate...

Căci, călcat-a, fără milă,
Prin pornirile-i flămânde,
Înecând în of şi silă,
Biete suflete plăpânde,

Lăcomia că-i fu lege,
Şi instincte necinstite,
Încercat-au să dezlege,
Animalice ispite...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tine înfloresc sălciile

seara se stinge în cuiburi uitate de păsări
totdeauna mă întristează casele părăsite
se strânge-n mine o dojană nedesluşită
o singurătate bătută de friguri
noaptea nu vine pentru toţi odată

privesc de pe drumuri perspectiva
mi se pare în acelaşi pas cu orizontul
şi nu mă las copleşit
iubirea o ştiu cum se desfăşoară alături
în tine înfloresc sălciile
unii pescăruşi s-au mutat de la mare
nu am nevoie de nicio înţelegere
ci mai mult de o inimă să o simt
cum bate pentru mine.

Când văd atâta zarvă pentru nimic
se naşte-n mine o nepotrivire de suflet
fără aripi
doar tu şi lumina sunteţi sărbători

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde greşesc femeile în mod decisiv - ceea ce le şi aduce de altfel frecvente dezamăgiri - este acolo că ele sunt tentate din instinct să-şi formeze o părere în primul rând fizică, dar dublată şi intuitiv, despre un bărbat anume. Mai apoi, dacă părerea deja favorabilă este îmbunătăţită şi prin câteva vorbe adresate direct sufletului lor, ele vor fi în stare să-i treacă bărbatului cu vederea multe posibile bădărănii ulterioare, găsindu-i de fiecare dată scuze şi circumstanţe atenuante. Ajung pe neobservate să-i creadă orbeşte vorbele şi să-i ierte necondiţionat faptele.

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem cu adevărat? Ce lăsăm în urma noastră, cum trăim alături de ceilalti, ce daruim si mai ales, cum facem viaţa mai frumoasă celor de lângă noi... suntem prea săraci în sentimente care cer vama sufletelor, mici în comparaţie cu poveştile de dragoste, înecaţi în propriile războaie şi lipsiţi prea uşor de umanitate, de parcă civilizaţia doar acoperă instinctele primare. Aceste erupând atunci când totul devine un focar de infecţie - răutatea, lipsa altruismului, ura şi nepăsarea în faţa morţii, individualismul rece şi crud, teama de noi înşine, capitalismul feroce ce muşcă din tărâna idealurilor fiind germenii propriei distrugeri. Şi nu ne mai putem opri, iadul fiind purgatoriul nesfârşit al visului numit umanitate... raiul promis devenind un vis prea îndepartat şi totodată nemeritat!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freelancer

Visam demult să mă retrag
în spaţiul meu material
– o linişte pusă-n libertate –
să ţin capul sus
cu torţa aprinsă la vedere.

Privesc curcubeul gândurilor
şi-al stărilor,
ud seminţe de cuget...
Sper să păcălesc fixaţiile
care mă împiedică să văd
dincolo de aparenţe!

Meditativ la infinit,
sfredelind în timp,
descompun imagini
cu sensul purificat al dorinţei de-a fi
şi-al sufletului de-a respira.

Nu există experienţă a libertăţii!

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe fiecare faţă o altă faţă

strâns în corzi până simte aburul feminin
cu toate fibrele împletite ca sârma-n gard
ştie pe unde să taie cu foarfeca dreptunghiul
prin care ajunge dincolo cu dorul nestins
în care şi-a crucuficat instinctele primare
şi se hrăneşte cu frumosul lichefiat
rupe din trup propriile porniri trufaşe
îşi scoate din buzunar moneda de schimb
şi o pune pe masa negocierii libere
pentru ademenirea iubirii ei sclipitoare
care nu te lasă să scapi
decât vindecat de vechile năravuri.

de acum întregul femeii se vrea rodind
şi calităţile ei puse în sângele bărbăţiei
să armonizeze cuvintele adânci ale simţirii
fără să le macine la morile de vânt
care plimbă aerul pe fiecare faţă
şi-l scapă ca pe o haită de conducător
şi-i dăruieşte prin luptă altul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul lunei. La Tismana

Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O priveleşte c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-aşa încântătoare n-am avut a ammira.

Şi întâi, ca o steluţă, ca făclie depărtată,
Ce drumeţul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.

Apoi tainecile-i raze dând pieziş pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaş trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.

Apoi, glob rubinos, nopţei dând mişcare şi viaţă,
Se-nălţă şi, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ştejarilor vârfuri, piramide de verdeaţă,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetică

Am aruncat armura alambicată a antitezei,
Blocând bănuielile, bifând bucuria,
Călcând coruptibila cauză crâncenă
Dau de datoria dreptăţii desluşite...
Emană energie, erupe entuziasm!
Freamătă fariseii-n focul fără final!
Găsesc gerul grăunte grimase germinând,
Heliomat hăţiş hrănind hoarde hulite...
Instinctul iniţial inundă isteria;
Juvenile jigniri; juraţii judecaţi;
Katharsis kantian karma kilogramează,
Las liberă lansarea legendei lăuntrice,
Mă minunez molatec mergând marginal.
Nici nu naşteţi norocul, nici nu negaţi neputinţa,
Ori opriţi orgia, ori oprimaţi onoarea,
Pe patul procustian palpită pacea Pământului!
Râdeţi rar, rostind rugi reprobatoare,
Săvârşiţi sacrul sacrificiu sfidând stigmatul sufletesc
Şi şuşotiţi şovăielnice şoapte, şfichiuind
Terna tumoră travestită, tăgăduind treptat;

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu din Labirint de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveria

De zgomot departe, în vesela vale,
A cării verdeaţă ades am călcat,
În liniştea nopţei, privirile tale
Se-nalţ, se aţintă pe cer luminat.

De unde oar' vine a ta reverie?
Ce visuri plăcute în preajmă-ţi se joc?
Admiri tu natura, a ei armonie?
Citeşti viitorul în literi de foc?

Sau cauţi departe o stea favorită,
Ce crezi că asupră-ţi priveşte zâmbind?
Dar nu, e instinctul d-o viaţă dorită,
Ce n-o află omul aicea trăind.

Căci sufletul nostru, ca raza de soare,
Ce-şi are-nceputul mai sus de pământ,
Deşi luminează a sa închisoare,
Îşi află în ceruri izvorul cel sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Box

Ne preamărim în violenţă
De antici ce-am rămas, helas,
Nişte-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadenţă.

Suntem rămaşi gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.

La gust de sânge midriatici
Ne aţâţăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Şi facem din călăi... simpatici.

Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâşnind din dinţi ne elevăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revanşa câinilor

I-au luat nişte oameni pe câini,
I-au dus cu arcanul departe,
În loc să le rupă din pâini,
Le-au dat câte-o porţie de moarte.

Prin arşiţi şi ger mai trăiau,
Stăpâni pe a lor libertate,
Şi tot mai puţini se trezeau,
Cu suflete tot mai curate.

Uitaseră de-a mai muşca,
Instinctul primar îl lăsară,
Crezând necinstit a mai da
Dovada obârşiei de fiară.

Crezând că omul i-e frate
Şi-n lume e loc de-amândoi,
Gândeau în sinea lor poate
Că sunt izbăviţi de nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţe

file de jurnal afectiv

moliile poartă şorţuri transparente
gânduri uşoare nenăscute încă
un fel de năluci ale noastre
uitând să ne revedem

pe jumătate fete în casă
cealaltă jumătate sidef
estete gratuite fără complexul culpei:
pur şi simplu supravieţuiesc!

Rumeguşul se strânge pe la colţuri, în plin centru, într-un fascicul de întuneric, într-o lumină. Uimirea aceasta reprimată! Obrajii din cretă! Glas alb!

de la un capăt la altul inima devine
coridor perforat/ sita perfectă
prin care instincte de penelopă
urzesc pânze în războaie de pierdut

sunt frunza fără de nervuri

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Tânără dimineaţă, auroră boreală,
vino cu plasa-ţi de lumină
peste negura nopţii, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeţii,
primeneşte-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeţii.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor neputincioşi

- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:

printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroşite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...

printre corzile harfei
argintate şi prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcuşului pe corzi
care nu se mai opresc...

printre spasmele hârtiei difuzoarelor
şi reverberaţiile mdf-ului
ce le îmbrăţişează...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greşeşte cel mai mult în relaţii, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeşti, trebuie să ieşi din tine în sensul de a încerca să-l trăieşti pe celălalt, să-l înţelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Şi se va închide în el. Se va feri de tine, se va simţi agresat. Într-o relaţie trebuie să existe un balans între apropiere şi distanţă. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exerciţiul acesta al ieşirii din noi înşine uneori e dureros, înseamnă să părăseşti o poziţie sigură, să ieşi din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai aşa te poţi lărgi, te poţi îmbogăţi şi poţi transforma iubirea în cale de cunoaştere. Dacă rămâi în tine însuţi, eşti foarte sărac. Ba, mai mult, te trezeşti că toţi îţi întorc spatele. Te trezeşti singur.

Părintele Pantelimon de la Oasa în Despre dragoste
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!