Citate despre istorie și suflet, pagina 3
Orașele nu seamănă între ele nu pentru că sunt așezate diferit geografic, nu pentru că parcurile și clădirile lor urmează stiluri diferite sau pentru că istoria lor a fost de fiecare dată alta - toate acestea nu sunt decât consecințe neglijabile sau neînsemnate premise: orașele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.
Ana Blandiana în Orașe de silabe
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tema acestei Săptămâni de rugăciune se referă tocmai la iubire: "Rămâneți în iubirea mea ca să aduceți mult rod" (cf. In 15,5-9). Rădăcina comuniunii este iubirea lui Cristos, care ne face să depășim prejudecățile pentru a vedea în celălalt un frate și o soră care trebuie iubiți mereu. Atunci descoperim că și creștinii de alte confesiuni, cu tradițiile lor, cu istoria lor, sunt daruri ale lui Dumnezeu, sunt daruri prezente în teritoriile comunităților noastre diecezane și parohiale. Să începem să ne rugăm pentru ei și, când este posibil, cu ei. Astfel vom învăța să-i iubim și să-i apreciem. Rugăciunea, amintește Conciliul, este sufletul întregii mișcări ecumenice (cf. Unitatis redintegratio, 8). De aceea, rugăciunea să fie punctul de plecare pentru a-l ajuta pe Isus să realizeze visul său: ca toți să fie una.
Papa Francisc
citat din Papa Francisc
Adăugat de Alexandru Răduț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga spiritistului
Tu, spirit coborât din cer,
Înalță al meu suflet,
Să-mpodobesc c-un adevăr
Macabrul meu resuflet;
Să mă despart din timpul meu
Și, spirit, să fiu altul,
Și să mă văz râzând mereu,
Râzând din tot înaltul.
Cel lut, acum nensuflețit,
Rămas fără de limbă,
să-l văz un chip de om pocit
Ce viermii-l rod și-l schimbă.
Atâtea patimi l-au izbit,
Că-n lumea toată nu e
Un altul mai nefericit,
Un Christ bătut în cuie.
[...] Citește tot
rugăciune de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Piața Centrală
Cad porumbei peste
Piața Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste piețe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe fețe
și-n suflet un straniu amestec
de-azur și lentoare letală.
Iarăși cresc muguri în
ceața podgoriei,
iarăși cresc ierburi și flori din
sinistra țărână.
Și-asemenea ierbii, și-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latența, din
țărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând și în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din În Piața Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e de unică folosință: și nume, și mădulare, și suflet. Trecut? Viitor? Rahat... Înainte și înapoi e Nimicul. De-asta îmi plac paserile: n-au nume, n-au amintiri, n-au istorie... Le ții pe braț, te bucuri într-o clipă de cântecul și penajul lor, le dai drumul, zbrr... nu le mai vezi.
citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truță (2010)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu cât mă rătăceam mai mult în arhiva sufletelor adormite, făceam abstracție de ființa reală ce încă sălășluia în mine și viața lăsa loc trecutului, imaginației, amintirilor, gravând în istoria gândurilor, un roman nescris încă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul și poetul
Întunericul
Tu, care treci prin lume străin și efemer,
Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer,
Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt,
Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt,
Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră
Căci lumea este piatră și ea nu te admiră.
Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi
Ca valul care cântă trecutul unei stânci,
Ce veștedă, bătrână se leagănă prin nori,
Când stânca e eternă și valu-i trecător.
Poetul
Și te crezi, geniu negru, că fără scop și țintă
A lumei und-amară mă-neacă, mă frământă?
Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele
Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele?
Voiu să ridic palatul la două dulci sorori,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie în exil
Sabia lui Ștefan cel Mare
la
Istanbul
Cloșca cu puii de aur
la
Moscova
Basarabia și Nordul Bucovinei
dincolo
de
hotare
DOAMNE
Sfâșiatu-ne-au sufletul
Și
mu(l)t
ne
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (13 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la istorie și suflet, dar cu o relevanță mică.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilități,
Îmbracă costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-și vede
,, Minunata" muncă declanșând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Și lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit și tu...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilități,
Se îmbracă în costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-și vede
,, Minunata" muncă declanșând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Și lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit și tu...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Din ceruri descindută, a mea candidă liră
N-am atârnat vreodata la poarta de-mpărați;
Când însa-ale lor fapte venind o-nsuflețiră,
Din secol pân' la altul etern au fost cântați.
Virtutea prin puterea-mi devine o ființă,
Ca zeu pre pământ are și templu, și altar;
Și viciul, din contră, din neagra locuință,
Cu scorta lui de rele, e fătul lui Tartar.
Istoria prin mine ia chip, se-nființează,
Și libertatea mumă a fericirii fac;
Eu timpului dau aripi, prin mine el viază,
Și-n candidă fecioară eu pacea o prefac.
La câmp și la cetate, în noapte și în rază,
În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cânt;
Conserv ale lor nume în secoli de viază,
Fac vie-a lor țărână, dau suflet în mormânt.
Fu noapte, și acuma, când soarele răsare,
Venii eroii voștri în lume-a celebra;
A lor țărâna sacră la vocea mea tresare.
Și dacă dormiți încă, cel mort vă va-nvia.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia locuiește și într-o frunză
O trăire-n iubire, nu în pat
este poezia adevărată,
mireasă pe pagina albă
desenată-n cuvinte.
Poezia locuiește și într-o frunză
în care se cântă cu sufletul
doina unui neam rămas în istorie,
să-și are pământul cu lacrimi
și cu săruturi de dragoste
împreună cu femeile și copiii,
în unitate cu ceilalți trăitori
ce clădesc istoria țării
piatră cu piatră
și o trec prin porți, o înalță-n coloane
și zbor de păsări în univers,
asemenea lui Brâncuși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Prietene, de vii în țara mea
Și vrei să afli totul despre ea,
Ascultă-o rapsodie de Enescu,
Citește un poem de Eminescu,
Privește "Pasărea Măiastră",
Ori mergi la marea cea albastră,
Contemplă "Gânditorul" din argilă,
El în istorie e prima filă!
Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,
Spre el drapelul țării mele-i înălțat.
Urcă pe munți, coboară spre câmpii
Și prinde-te în jocuri de copii.
Mănâncă borșul românesc cu cimbru
Și calcă rar pe urme vechi de zimbru.
Intră să vezi o veche mănăstire
Și sufletul ți-l umple de iubire.
Prietene, de vii în țara mea,
Aș vrea să afli multe despre ea;
Te voi primi cu pâine și cu sare,
Venirea ta va fi o sărbătoare!
poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poporan (cască): Doamne, ce somn m-a apucat!... De nepermis!... Într-un asemenea moment de cotitură istorică!... Tocmai acum, când trebuie să mă concentrez. Să-mi golesc sufletul și buzunarele în fața opiniei publice... Mi-am învățat textul pe dinafară, așa că voi vorbi liber! Liber și neîngrădit! Liber și neinhibat!... Pentru că, nu-i așa? (Solemn). Libertatea este mai mult decât un concept! Este suma drepturilor unor oameni lipsiți de obligații! Obligațiile împiedică poporul să voteze așa cum trebuie! Jos obligațiile!
Grivan (saltă capul, dar rămâne întins pe covor): Populism ieftin, domnule senator! Raportul individului cu societatea în care trăiește nu poate fi definit numai prin drepturi! Obligațiile sunt imperios necesare!
Poporan (uimit): Extraordinar!
Grivan: Statul, patria și poporul nu sunt mărimi abstracte! Sunt valori supreme, față de care dumneavoastră, ca om politic, ar trebui să vă simțiți pe deplin responsabil!
replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea-n simțire e-al nostru pilastru
În zori de zi, al meu suflet de dor mânat,
Și-a pus în tolbă ca și merinde de drum,
File de istorie culese din scrum
Și din ochiul destinului încercănat.
Fruntea-mi obosită cu drag mi-a sărutat
Și mi-a promis că-n curând se va întoarce,
Lâna din caier nu va-nceta a toarce
Cât încă mai e sânul ce l-a alăptat.
Năpasta se abătu peste-omenire,
Îmbrățișări jerfim pe altarul vieții,
În mășți se prelinge roua dimineții,
Celor vii le facem sfânta pomenire.
Doar sufletul se mișcă în libertate,
Nu te întrista când corpu-ți părăsește,
Pâinea iubirii în frații tăi dospește,
Apoi se întoarnă cu acuitate.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea a crescut cu umanitatea, toate doctrinele care au mișcat sufletele, toate pasiunile care au zguduit inimile, s-au cristalizat în carte: marea confesiune a vieții impetuoasă a umanității este scrisă în carte, grandioasa autobiografie care se cheamă istoria universală...
citat din Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru și îi spuse:
- Sfinte Petru, aș dori să mergi prin lume și să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învățăminte spre a le fi de călăuză și exemplu în viață; le-am adus pe pământ scriitori talentați care să creeze basme pentru copii, povestiri și povești religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeți care să-i încânte pe toți cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi și cântăreți cu har care să glăsuiască și să interpreteze minunat creațiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire și talent creațiile dramaturgilor. Doresc să știu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele și dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viața în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase și istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu și fin ale apelor, întinse și adânci, auzind cântecele și snoavele pescarilor, străbătu orașe și sate, încântat de înțelepciunea proverbelor și a zicătorilor populare și privi alături de oameni reprezentațiile actoricești, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăția spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoți pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceștia la rugăciuni și călătoria sa ajunse la sfârșit.
Se întoarse direct în Rai și pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă așa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung și-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor și melodioasele lor cântece, am mers și m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante și am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, povești și povestiri care bucură urechea și mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, povești de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuși o nedumerire. Nu știu ce fel de povestiri sunt acelea care conțin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăiești, Sfinte Petru. Și eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung și doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranță "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariția legendei, glăsui Sfântul Petru.
poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre istorie și suflet, adresa este: