iubire şi încordare

Dansând printre dalii

o foame încordată cu exaltări şi viziuni
mă încearcă iar să nu mă simt înfrântă
de boală de tristeţe de negre minciuni
de singurătatea urâtă şi cruntă

nu sunt confuză cu dorinţele mele
ştiu ce vreau de la lumea sublimă
am planuri mari să zbor către stele
indiferent de anotimp de climă

monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
cu fină migală lucrez la detalii
lumina grăieşte în privirea adâncă
reflexe colorate scoase din vitralii

în grădina fermecată minunile rezistă încă
împăcată fericită dansez printre dalii

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fluxul creaţiei

trăiesc setea maladivă de poezie
senzaţii voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.

în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariţii îngereşti
dau sensului vieţii supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cereşti.

melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie şi o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.

fluxul creaţiei curge din cerneală
în poezia zilei - simţire magistrală.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe hârtie

Întind o mână plină de speranţă, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculţ,
Printr-un deşert de sentimente gol!
Înot prin seva vieţii mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseţii,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorinţă albă spre
ŢInta unei săgeţi plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginaţia bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viaţă, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranţă, cerşind iubirea,
Fiind în război, eu şi tu,
Sau poate amandoi cu viaţa.
Dar acum ştiu
Că amândoi luptăm pe acelaşi front, fără speranţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul cântă în nucet

Cucul cântă în nucet,
duce viaţă de ascet,
iară eu postez pe net.
Cucul ştie limba lui,
o tot cântă orişicui,
eu o ştiu pe-a netului.
El din creangă-n creangă zboară,
ştie viers pe dinafară
şi nu-i trebuie chitară.
La auzul cucului
eu dau drumul dorului,
dar nu mai spun nimănui.
Cine trebuie s-audă
este oarbă, mută, surdă,
dar nici nu vrea să răspundă.
Cucul cântă cânt de jale,
să-i iasă mierliţa-n cale
ca să-l caute pe vale
şi la cuib se furişează,
ouăle şi le aşează

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai departe

Şi-a încordat furca pieptului
şi a strigat a victorie,
când a încetat nimeni nu l-a crezut,
apoi s-a făcut nevăzut.

Mai departe ca un berbec înfuriat
a strivit barierele întâmplărilor,
ţine întruna coarda întinsă
pentru schimbările care se produc în el
şi în jurul lui cu precădere.

Rupe bucăţi din viitor cu sălbăticie
şi le lasă prezentului gata de luptă,
pune spătar tuturor superstiţiilor
şi păşeşte prin fapte cu dreptul.

Îşi arvuneşte rezultatele pământene,
dar lasă cerului gândurile de meditaţie,
îi rotunjeşte lunii povestea iubirii
şi o trăieşte cu tot suflul prin femeia sa.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima dragoste

desfac lucrurile bucăţi
infinitezimale
în ultima dragoste
aş putea să desenez
o inimă despletindu-şi
coastele în cuvinte fumigene
un tango pe o felie de portocală
o femeie care absoarbe insule selenare în vârtejul şoldurilor
un val cum părăseşte oceanul încordat de un surâs
călărind unicorni marini
o geană pe melodia obsedantă ce desparte albul
de celelalte anotimpuri

privirea îmi piere în lumina unor felinare interminabile
pe strada întinsă de-a lungul nopţilor cu
miros răscopt dulceag
de pere lucind pe corpul tău dezaburit în suflarea mea tomnatică

în inima mea
s-a ghemuit pentru ultima oară

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

propoziţii neterminate

monotonii
inutile şi încărcate ochi cu vină – imit
măsurarea încordării, imit alergătorul

înăuntru Soare şi afară, albeşte os
cărat de vânturi iuţi la suprafaţă…

domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viaţa de pământ precum
cu o căciulă veche roasă

«’tui mama ei de roată» – zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvenţa cu osul…
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea…
ai înţeles?!

incoerenţa, firimituri din propoziţii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând transmis

Mă doreşti şi taci frumoaso
şi îţi mai aduci aminte,
de iubiri de altădată
care-au fost nemărginite!?

Văd în gândul tău de toamnă
şi în ochii tăi sclipirea,
poftelor ce vor o şansă
să-ţi înnobileze firea!

Şi mă vrei şi taci roşită
şi-mi faci semn cu ochiul drept
şi-apoi râzi neîmplinită
şi pricep şi ros aştept!

Şi-mi înşiri vrute, nevrute
şi-mi zâmbeşti în colţul gurii,
şi-mi dai cheile ascunse
sub bluziţa unde-s sânii!

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între noi curbura zilelor

îmbrac dorinţele în haine de sărbătoare
nu imită nimic
totul se metamorfozează în dragoste

între noi curbura zilelor
aşteptăm cu încordare
eu ştiu că eşti pregătită demult
pentru contopirea cu visul

n-am crezut că porţile se deschid
când au fost puse zăvoare pe ascuns
şi nimeni nu ştia de ele
dar lumea are halucinante desprinderi
spre mersul ei înălţător

privesc în depărtare orizontul
şi nu pot să-i desenez un contur
îmi torn în cuvinte toate aşteptările
tu să le înţelegi la timp

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou stelar

Îmi eşti, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin şi umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.

Îmi eşti, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoţi un sunet nou,
Doi sâni semeţi zâmbesc de sub eşarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:

E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito şi îmi dai putere
Să tranzităm prin spaţiu şi prin timp.

Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuş,
E trupul tău uşor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuş.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la desfacerea urletului de pe os
avem nevoie de câteva copci
între avatarul unui amin
şi necuvioasa reîncarnare
a voalului.

şi poate de un index cu falange sincere,
pentru că este chiar cumplit de greu
să deosebeşti
pe cană
urma gurii de urma celeilalte guri,
au harta colţilor cameleonic identică,
ba mai mult,
e un fel de suprapunere încordată
a amprentelor mincinoase
(din prea imensă dragoste)
şi asta încurcă fantastic
aşteptarea.

şi de aici neînţelesul necesităţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

100°F

s-a scufundat soarele-n furtună

drone pe cerul încordat încălcând bariere

e o linişte stranie şi-un vânt jucăuş îmbracă fantome

fugim spre casă strivim zmeură sub tălpi

sângerăm şi-i dulce toată durerea aceea

dintr-o boxă subtil ca o vrajă anima lui thom yorke

ne apasă pe ace în creier ca-ntr-o pernuţă în joacă

fugim în fereastră pe cer ţipari electrici aleargă

unul după altul

se luptă se hârjonesc

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai mult

Am întrebat încordată gândul
Inima mea de ce e zăvorâtă
Si gândul sufletul regăsindul
În pieptul meu o rană apăsată

Atunci când dorul mă frământă
Intreb cerul astrul si pământul
Iar lacrima îmi este neîncetată
De stie mie când îmi vine rândul

Tu spune mi acum cer albastru
Ce vrei tu copilă nu se poate
De ce eu iubesc tainic mereu
Ce vrea gândul tău este departe

Ce vreti amândoi doar destinul
Stie si are răspuns pentru voi
Un semn de stiut iti dăruiesc
Timpul ceasul minutul si declinul

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt pentru tine

sunt stejarul din pământ trecut prin timpuri
umbra care te cuprinde în odăi tainice
veri fierbinţi ce aduc amintiri
coroană ce în ea nudul tău este reflectat
sunt izvorul fântânii străvechi uitat
potecă de paşi în praf călcat
sunt bârna veche din pragul casei
toc de uşă grea din falnic fag

sunt umbra vieţii tale fără uitare
poienile din munţi străvechi
sunt lemnul ce sună seara
toaca ce bate în sobor
apusuri temporale târzii
mâna ce te ia încetişor
sunt mersul liniştii tale
spre acel izvor

sunt îngerul tău de zi şi noapte
zbaterea sufletului tău încordat

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian o privi şi el revenind în sală; era tare mândră! Desigur, doar reuşise să-l aducă în faţa Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobrăzatul, indisciplinatul, din punctul ei de vedere?! În plus, negreşit, un mare Don Juan... Ea trecu la locul ei, în primul rând, unde se aşeză tăcută. "Oare ce i-a spus despre mine domnului profesor Dragoste?" se întrebă Lucian, dar nu încercă să-şi răspundă. În curând, în sală, lângă domnul Sever Forţan – vicepreşedintele, apăru şi domnul Doru Dragoste – preşedintele acestei Comisii. Lucian simţi cum cădea, involuntar, pradă încordării: urma, foarte probabil, decizia Comisiei Disciplinare în cazul lui. Fostul său profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri foarte aspre împotriva lui; asta însemna că totuşi, se vor lua unele... Care? Care vor fi acelea?! Domnul Dragoste urma să ia cuvântul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alienare (versuri)

Sigur, iubita îmi spune –
Eşti un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut ştiam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Eşti un nimeni îmi spune norul plutind precum albuşul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbăţel în chiloţi, nu vă speriaţi, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche fiinţă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată şi leagă maimuţa de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry

Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L serveşte zilnic cu credinţă.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de şapte ori cu graţioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătuşnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsuceşte-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-şi datoria şi primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că aşa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din faţă, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, îşi extinde trupul cu labele întinse-n faţă.
În al patrulea, îşi ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, îşi curăţă blăniţa.
În al şaselea, se rostogoleşte pe mochetă.
În al şaptelea, se puriceşte pentru a se asigura

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare

Lângă autostrada către Rochester, Minnesota,
Amurgul se balansează, catifelat, peste păşune;
Ochii celor doi poney indieni
Se umbresc de blândeţe.
Ei au ieşit bucuroşi dintre sălcii
Să ne întâmpine, pe mine şi pe prietenul meu.
Trecem dincolo de gardul de sârmă ghimpată pe iarba
Unde au păscut toată ziua, singuri.
Ei tremură încordaţi, abia stăpânindu-şi bucuria
De a ne vedea.
Se apleacă sfioşi, ca nişte lebede în reverenţă. Se iubesc unul pe celălalt.
Nu mai exista altă singurătate ca a lor.
Ajunşi iarăşi acasă, încep să mestece, în întuneric, smocuri de iarbă.
Mi-ar plăcea s-o strâng în braţe pe cea tânară,
Pentru ca a venit la mine
Şi şi-a lipit botul de mâna mea stângă.
Este bălţată, cu alb şi cu negru,
Coama netăiata îi cade pe frunte –
Briza serii, uşoară, mă îndeamnă să îi mângâi urechea subţire,
Delicată ca pielea unei fete la încheietura mâinii.

[...] Citeşte tot

poezie de James Wright, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, norocoaso

ce distinsă e ora plutindă sub care te afli
cu extremele zâmbetului ce dau în aripi
şi te împing razelor ruşinoase de amurg
ori nesfârşitului sugestie la întâmplare-n burg.

ce norocos e cerul că se lasă pe tău umăr
cu resemnări de seară, cu spaţiu-n număr,
cu toată răsărirea sentimentului în cristale
şi gând îndoit pe aroganţa genelor egale.

o, şi pasu-ţi triumfal înaintea aurorei încordare
întoarce întârzieri-n roze şi-n glasul mângâiere
şi meşterii ce au închis mişcări treze prin statui
împing toamne să plece din remuşcările arămii.

o, norocoaso, tu ce pe braţ găzduieşti lumină,
însingurării farmec să-i prelungeşti ora vină...
tu, extaz senzual-n răspărul sonorului de frunză
ori în zbaterea ceramicii aciuată-n roşia-ţi buză.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

scriu pentru zilele care au rămas
pentru prieteni şi pentru prietenii care
mi-au întors spatele
am acceptat şi asta decât nimic
şi am scris
pentru cei citiţi ca la slujbă
pe numele lor am scris
i-am adus în faţă
faţa curată a lumii
şi nu m-au mai cunoscut
am scris despre
cum e să fii deschis dar
să nu ştii cine dă buzna să-ţi spargă inima
această uşă din carne de om
mai puţin rezistentă la nepăsare
la interese la boala orgoliului
întreţinută cu oxigen
am scris în somn în vis în coasta bărbatului
iubit cu măsură întreagă
cu toate cuvintele posibile

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!