Citate despre iubire și înfrângere, pagina 3
De ce-mi pierd uneori?
De ce-mi pierd uneori iubirea
și-mi plânge inima uscată,
ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credința
și zac învins în întristare,
ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
De ce-mi pierd uneori seninul
și plâng cu zarea sfâșiată,
ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
De ce-mi lași uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Învingători prin vremi
Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi
Iar umerii ne dor de-atâta împovarare,
În depărtări văd lupii urlând la amândoi
Și colții și-i arată de javre în turbare.
Ne frâng și ne rănesc la orișice cuvânt
Și vor să ne ucidă speranța în iubire
Iar ale mele ramuri ajung pân' la pământ
Strivite-s de bocancii ce calcă în neștire.
Lovesc până și floarea ce înflorește-n noi,
Se tânguie și frunza și vestejită plânge,
Vor despica copacul și vom rămâne goi
Ne-or smulge rădăcina dar nu ne pot înfrânge.
Nu pot să ne-ngenunche o gloată de pigmei
Cu inimi mult prea negre și putrede de ură
Noi ne-am născut să fim de-a pururi corifei,
Vom pune frumusețea din suflete armură.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Anabelle
Când te-am văzut, erai doar o copilă,
Iar eu bravam, ca un adolescent rebel
Oricine înțelegea pe rază de o milă,
Că m-am îndrăgostit, de tine, Anabelle.
A urmat o vară exact ca în poveste,
Nu-mi venea a crede că sunt eu acel,
Ce te ține-n brațe și cald îți șoptește:
- Te iubesc, te iubesc nespus, Anabelle.
Te sărutam și te sorbeam din privire,
Pe seară în parc îți scriam un rondel,
Iar razele lunii ne erau mângâiere,
Tu ești a mea muză, te ador, Anabelle.
Într-o dimineață cu uimire-am aflat
Ce soartă ostilă ne-așteaptă, Anabelle,
Că bunul tău tată, un ilustru diplomat,
Recent a fost numit consul în Seychelles.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt
bătături mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a
întărit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multă
încordare
Și cer gândirii proaspăt înțeles.
Cerința
lor e mult mai hotărâtă
Când fruntea grea mi-o sprijină
ades.
Încep să bag de seamă, în sfârșit,
Că multe
îmi rămân neînțelese,
Că-n orice fapt sunt adevăruri
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din Primele iubiri (1956)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de Crăciun
Îți aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
și le așază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.
Se aude cum închizi ușa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
diminețile albe de așteptare
își lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.
Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moș Crăciun cu sania nopții,
Te înconjor cu daruri și sunete de stele
aflate acum pe acoperiș;
sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția
Continui să mor, acum și aici.
Vene-n colaps, deschizându-se ca
Pumnișorii unor copii
Adormiți.
Amintirea unor vechi morminte,
Carnea putrezind și viermii
Nu mă vor convinge
Să protestez. Anii
Și frigul, înfrângerile, s-au strecurat profund
În ridurile de pe fața mea.
Mi-au înnegurat ochii, însă
Eu continui să mor, acum și aici,
Pentru că iubesc viața.
poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oastea Ta, Iisuse
Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput
fie și-nainte ca-ntrecut de grea
ea până la capăt calea-și va ținea
Fii mereu, fii mereu, fii mereu
Mare Dumnezeu
cu oștirea Ta, oricât va lupta
să învingă, să învingă, să învingă ea.
Prima-nvățătură și credința ei
le-a ținut curate prin toți anii grei
nici în suferințe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.
Zestrea ei de lacrimi și cântări i-a fost
prin atâtea lupte steag și adăpost
nevinovăția duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.
Încă vor fi lupte poate și mai mari
vor fi și fii vrednici, vor fi și fugari
vor fi și înfrângeri ca și biruinți
dar ea își va ține drumul din părinți
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie întreruptă
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă,
-O viață, ca o creangă frântă-
Într-un sfâșietor demers.
O amintire de neșters,
Șoaptă pe buza mea răsfrântă,
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă.
La ani lumină-n Univers
De toată dragostea înfrântă
Voi fi numai un nume șters
Din Sfânta Carte-a Vieții strâmtă.
Va fi cândva un ultim vers.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapt divers
Cad frunzele-n parc purtate de vânt,
pe cer se adună nori de zăpadă,
la margini de vis stă gândul înfrânt,
plâng cărțile-n rafturi gata să cadă.
Un tren rătăcit, ajuns prea târziu,
așteaptă în gară un semn de plecare,
un biet impegat, în biroul pustiu,
visează-n tăcere iubirea cea mare.
Aseară-a fugit din nou un soldat
patrula îl caută încă prin gară,
sergentul spunea că ieri l-a visat
fugind la iubita plecată din țară.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai ușor? Greșala.
Greșala cea mai mare? Renunțarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracția cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniștii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzația cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacția cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credința.
[...] Citește tot
poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și înfrângere, dar cu o relevanță mică.
Ce înseamnă să fii un «om frumos»? Un om frumos a cunoscut greutățile, suferința, înfrângerea, pierderea și a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi și cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul și puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învățat lecțiile pe care viața i le-a dat și nu a lăsat ca greutățile să-i înnegrească mintea și sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândețe, înțelegerea existenței în toate formele ei care-l face să privească viața cu compasiune și cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoși nu apar pur și simplu... ei devin frumoși pentru că permit vieții să-i șlefuiască în diamante care reflectă Lumina.
Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relații și viață. Reflecții
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești învins!
Nu ești învins cât timp credința
nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins:
credința iarăși te ridică,
poți fi căzut, dar nu învins!
Nu ești înfrânt cât timp nădejdea
și țelul ei îți este sfânt:
nădejdea iarăși te-ntărește,
poți fi trântit, dar nu înfrânt!
Nu ești zdrobit cât ai iubirea
curată și de neclintit:
iubirea iarăși te înalță,
poți fi călcat, dar nu zdrobit!
Nu ești departe până duhul
și rugăciunea nu ți-s reci:
prin ele ești mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să lași iubirea să se șteargă
De ce să lași iubirea să se șteargă,
Să se dizolve în acide clipe?
Când poți să te întinzi, lejer, în iarbă
Și veșnicia-n noi să se-nfiripe.
Să curgă râul, singur, mai departe,
Iar noi, ascunși, sub sălcii zâmbitoare,
Să ne scăldăm în viața fără moarte
Și în iubirea care-n veci nu moare!
Uitând de noi, de vârste și de lume,
Să ni se piardă urma pe pământ
Și mii de ani să nu se poată spune
Unde e timpul și cum l-am înfrânt.
Lumea, de noi, de-și va aduce-aminte,
Să ne găsească, tineri, în cuvinte!
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Explozia învierii
Mâinile cerului țes destine,
Adună grâul din neghine,
Îl scaldă-n aurul cerului
Prin ghețarul universului.
Florile de vis, spulberate tac,
Într-un colț de pământ zac,
Singuri în dragoste, pășim
Alături de tot ce iubim.
Trupurile înmuguresc în așternut,
Sufletele se caută în absolut,
Într-o noblețe de sacrificiu
Sapă galerie în alb edificiu.
Explozia învierii capătă strălucire,
Un preț real în nemurire,
Sudoarea speranței devine sânge,
Cortegiul de neputințe înfrânge.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie VII
Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune
Poate c-am trăit deajuns.
Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele
Am trăit și le-am făcut.
Ce voi regreta? Nimica!
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.
Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dumnezeu e în toate
Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.
Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.
Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.
Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tempo
trec prin aii ca un flamingo roz zilnic beau vin nobil
iar lumina difuză ce descrește când tu nu ești mă determină să nu scriu gram de poezie
pentru că așa cum iubim la kilogram versurile stufoase ne dau târcoale numai când suntem stupizi și iubim nebunii nopții
eu nu pot decât să stau în răsadurile din fața casei și să îmi amintesc arborii somptuoși
din tinerețea cu efluvii șamanice
parcă vrăjeam clipe sacerdotale sau roteam axul lumii cu vigoarea iubirii umaniste
pe atunci dragostea bătea timid în geamuri cum bat picurii ploii în pieptul ierbii
nu simțeam arșița sufletului care era catalizator
toate îmi păreau reci decuplate și abia răsuflam cu genunchii la gură
eram o particulă invizibilă un strigăt anapoda
spre tine în formă de S
tot atunci am învățat să joc în turneu și să recunosc înfrângeri galactice când de exemplu
îți poți pierde sufletul la cacialma
ca un parior împătimit
drogul acela se infuzează greu dar într-o lume de x-meni prefer să fac xerocopii fiecărui
minut din buzunarele largi cât un porsche cayenne
fără să salut iubirea care trece pe roșu decoltată cu umilul ei stradivarius la piept
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți renega iubirea
Nu mă îndurera,
în mine ca și-n tine
trăiește Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
așa mai mult să știm
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ți renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
Că nu mai poți iubi,
să spui, e nedreptate,
ești însăși tu iubirea,
acum și peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăiești căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt la masa de scris
aștept să se întoarcă visele nomade
să picteze noaptea altarul cu îngeri
iubirea arzândă ctitorește arcade
peste focul ce arde regrete, înfrângeri.
flăcări de speranță ard gânduri uscate
golul din mintea mea se umple cu idei
am împletit cuvinte de stele fermecate
un romantism aparte curge din condei.
azi voi plăti facturi cu ultima cutumă
să nu rămân datoare nimănui
pe doruri se asterne praful de humă
unde dragoste este nici disperare nu-i.
se risipește freamătul la masa de scris
slove deschid cerul cu miracol promis
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și înfrângere, adresa este: