iubire şi sclavie

Naivitate II

Ce chin să-i fii şi să nu-ţi fie...
Să nu mai poţi simţi cum te râvnim,
Noi toţi, cei ce am vrea să-ţi devenim
Eliberarea din sclavie.

Cum poţi trăi în colivie,
Când tot frumosul e de partea ta?!
Şi-atâtea inimi demne, ca şi-a mea,
Te-ar scrie pentru veşnicie.

De ce te-ai stinge-n tragedie
Lângă un rău ce nu e necesar?!
Nu poţi schimba ce este în zadar.
Iubirea nu e agonie.

De unde-atâta sărăcie,
În inima ce-o vrei şi nu te vrea?
În felu'-acesta rişti s-ajungi ca ea,
O altă tristă poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul rătăcit (sonet)

DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)

Se rătăceşte doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veşnicie.

De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorţii tăvălug.

Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu aşteptări de dor încărunţite
Şi îngheţate de-ai dragostei fiori.

Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranţe troienite.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-a lovit nenorocirea de a iubi pe cineva, ajungi asemenea unui rob.

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne şi nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici ţiglă care să te apere de ploaie;
Şi nici buştean nu-i, de care să te-agaţi să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăţa sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Şi, totuşi, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Ţintuită la pământ de dureri sau ţipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieşire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace şi-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopţi pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deşi, nu cred ca-aş putea. Aşa să fie oare?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

plăcere

Plăcerea este muzica armoniilor interioare; simţurile nu sunt decât instrumentele care sună fals în contact cu un suflet degradat. Cei răi nu pot simţi nimic, pentru că nu pot să iubească nimic. Pentru a iubi trebuie să fii bun. Pentru ei, deci, totul este pustiu şi li se pare că natura însăşi este neputincioasă, pentru că ei sunt neputincioşi; blasfemiază totul pentru că nu se bucură de nimic: dacă mângâie, veştejesc, dacă beau, se îmbată, dacă se trezesc, se plictisesc de moarte. Aşa vor trăi sau mai degrabă vor muri în fiecare zi cei care calcă legea şi datoria pentru a deveni sclavii fanteziilor lor. Lumea şi eternitatea sunt inutile celui care este inutil lumii şi eternităţii.

definiţie clasică de Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în zori

Dormi... Dormi şi mă lasă
să te privesc nemişcat.
Părul tău unduie-n pernă
ca dintr-o carafă turnat.

Ce mult, ce adânc te iubesc
în fiece clipă.
Cu privirile-mi vii ca un ţipăt
mi-i teamă să nu te trezesc.

Îmi vine să strig! trăim!
E-al nostru veacul acesta de creşteri!
Vieţile noastre să fim
ucenici şi meşteri!

Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste,
care-i?
Fireşte că nu gângăvitul alint
pe struna ghitarei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rob al iubirii, deci stăpân

Stăpâna mea, te rog să-mi porunceşti
Să înfloresc şi să mă pedepseşti
În floarea vieţii veşnic să rămân,
Îndrăgostit de tine, deci stăpân!

poezie de Marius Robu (2 aprilie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Asta ştiu şi asta spun,
Dragoste nu-mi cereţi mie,
Dragostea nu-i lucru bun,
Dragostea e doar robie.

Ştiu prea bine asta, şi-asta
Vă tot spun, de chinuri scapă
Cin‘ s-ascunde, trage poarta -
Iadul lacrimi bea, nu apă.

Inimă, de ai, plâns te-aşteaptă...
Am fost proastă alte dăţi;
Cine s-a fript, e înţeleaptă:
Ai gherghef, citeşte cărţi!

... Ei, tipul ăla îmi zâmbeşte
Şi-i înalt, frumos şi-mi place!
Ce? La naiba, daţi-mi pace,
Ce ştiu eu, nu vă priveşte.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte, Doamne...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt rob
şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
şi dragoste mai multă!
Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de zăbavă...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt gol
şi-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvîntul.

Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dragoste

Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de uşor

Cât de uşor captăm, pierdem iubirea,
Un păstrăv argintiu, strălucitor,
Veni, zbură la vale, ah, menirea,
De a fi rob sau zeu nemuritor.
"Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul sprinten, fulger viitor,
Să-ţi fie braţul, spadă bătăioasă
şi ochiul, disc lunar, lunecător".
Dar eu mă ţin de vorba noastră veche,
Sfânt dedublat, iubit şi nepereche.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă

Sunt copilul de flori de mai
Şi-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găseşti la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...

De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...

Tu, fecioara din colţ de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îţi număr paşii plecării, venirii,
Îţi sunt rezerva iubirii!...

Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriş pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în şiroaie...
Fă-ţi-l leacul la seceta dragostei... ploaie!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa iubirii îngenunchezi umil, însă devi sclavul ei dacă nu ştii momentul în care să te ridici.

aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie dantescă

Un cer senin de amplu iunie prin veac
şi-a-nfiinţat azurul nefiinţei
în cestălalt tărîm, al suferinţei,
şi cată-n ceas a fi durerii mele – leac.

Să uit că suntem robii negrei ere,
să uit de jale, cazne, de tenebrele
din inimă, de tot ce crunt în preajmă e -
zboară doi fluturi, două giuvaiere,
peste oraş purtaţi de-o adiere.
Închis în ăst infern terestru de n-aş fi,
îndrăgostiţii fluturi nu mi-ar aminti
de alţii, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtaţi şi ei cîndva
de-un vînt prin iad, şi de-o beţie-asemenea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal trist

I

De eşti sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă şi frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu şi văgăuna,
În ochii plânşi e farmec, şi furtuna
Din orice floare face câte-o stea.

Când în restrişte fruntea ţi se pleacă,
Iubirea mea îşi încordează dorul
Simţind că-n groază inima-ţi se-neacă
Şi peste viaţa ta de azi, săracă,
Trecutul hâd îşi desfăşoară norul.

Mi-eşti dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Cum ne-am iubit ca doi războinici!
Şi amândoi eram destoinici
Ca să izbim unul într-altul,
Să dăm atacul şi asaltul.

Am rupt suliţi, am spart scuturi
Am devastat atunci ţinuturi
În suflete unul altuia,
Şi-adeseori mi-am zis că nu-i Ea
Iar bătălia-i fără ţel!
Şi tu spuneai gemând:,, Nu-i El! "

De unde-atâta încleştare?
Acuma plouă plumb în zare
Şi stăm plouaţi, zdrobiţi şi uzi
Şi tu mă-ntrebi:,, Tu nu auzi?"

Zic:,, Da..." Şi-mi dârdăie toţi dinţii
Pe creştet mi-au picat arginţii
Ori poate că e numai coiful

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, iubito!...

Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul şi scutură ploi!
Şi-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub paşi de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ţi de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul şi steiuri de munţi,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunţi.
Dă-mi mâna, iubito şi hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărţim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranţă, uitând de tipare,
La braţ vom umbla pe a vieţii cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Şi-un veac înmulţi-vom iubirea cu doi!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inceputul

Cand ma gandesc la tine imi tremura tot trupul,
Tu te strecori si viata mi-o schimbi, ma rascolesti,
Eu sunt precum o prada, iubito tu esti lupul,
Sunt sclav privirii tale, stapana mea tu esti.

Cand imi soptesti o vorba sunt ca un cub de gheata,
Ce voce calda ai! ascult si ma topesc,
E ca si cum cuvantul ce-l spui imi este viata,
Cand nu te-aud pe tine simt ca nu mai traiesc.

In mana ta as vrea sa-mi odihnesc trecutul,
Tu vindeci orice rana, esti salvatoarea mea,
Stergi totul c-un burete, si imi esti inceputul
Anii pierduti ii simt cum ca n-ar exista.

Esti luna mea in noapte, si soare-n timp de zi,
Te urmaresc si simt ca nu ar fi gresit,
Sa-mi fii pe vesnicie motiv sa pot iubi,
Iar eu sa -ti fiu dovada ca inca n-ai iubit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa iubirii îngenunchezi umil, însă poţi deveni sclavul ei dacă nu ştii momentul în care să te ridici.

aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!