Citate despre lumină și oraș, pagina 3
Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită
Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită;
Aceasta-i casa ei de altădată -
De mult iubita-i dusă din oraș
Dar casa stă pe locu-i nemișcată.
În dreptul ei un om în sus se uită
Și-și frânge mâinile ca-ntr-o tortură;
Când însă luna chipu-i luminează,
Eu văd cu spaimă propria-mi figură.
Tu, alter ego, palide tovarăș,
De ce maimuțărești durerea mea,
Ce tot în locul ăsta mai-nainte
În fiecare noapte m-aducea?
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce veste minunată!
O, ce veste minunată!
În Betleem ni sa rata
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.
Mergând Iosif cu Maria,
În Betleem a se scrie,
Într-un mic sălaș, lângă acel oraș,
S-a născut Mesia.
Pe Fiul în al său nume,
Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască, și să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând în zare,
Din cer o lumină mare
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toții se bucurau.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele mă fac mereu să mă cufund în visare, la fel cum, poate, și punctele negre care reprezintă pe hartă orașele și satele mă fac să gândesc. Mă întreb: de ce punctele luminoase trebuie să fie mai puțin accesibile decât punctele negre de pe harta Franței? Dacă mergem cu trenul în Tarascon sau poate în Rouen, am putea la fel de bine, prin moarte, să ajungem pe o stea.
Vincent Van Gogh în scrisoare către fratele său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanfară
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.
Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.
Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!
Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiu
Semne verzi subt șovăiri solare
ieși, soră, să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pământuri soarele
cu fluiere greierii umblă
până-n pragul sicrielor
și-acolo mor.
Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost
să iscodim învierile în fața porților.
Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut
repede ca unghiile și părul morților.
Făpturi care-ați fost, unde vă țineți?
Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare peste amintiri
Am dat foc la cuvinte și lumina lor mângâie noaptea,
mă strecor pe cărări uitate de stele,
până la tine mai este un veac de orgolii
pe care le înving pe rând.
Degeaba înfrigurată te frămânți,
norii apăsători împart straturi de ceață.
O să te chem acolo dincolo de umbre
și ne vom întâlni pe o faleză de mare
cu inimile rănite de o cruda înfometare
de aerul tras în piept pe nerăsuflate
ca după O fugă prin colbul câmpiei
unde ne-am însămânțat dragostea.
Orice privire mi se pare uitucă
și încearcă acum să te cuprindă goală
în casa nunții tale de taină.
Mă întreb care-i prețul cel pot oferi
pentru o iubire fără contur
din care plouă cu îngeri de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi convalescenți
eram atunci doi convalescenți
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca niște draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărțirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizați
și ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îți priveam ochii,
acei ochi luminați de o aură
plină de tristețe.
... și ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
și ne plimbam tăcuți pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
orașul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai alături de mine
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte la Turnu Măgurele
Noaptea caldă... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele și-a lăsat-o
Pe oraș ca un "Adio del Passato"
Fredonat într-o lagună taciturnă.
Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniștea se sparge-n uși de cafenele.
Catedrala 'nalță turlele spre stele
În mirosul de grătar și de tarabă.
Stingerea se sună lung la regimente,
Cu ecouri prelungite. În grădină
Teatrul râde-n revelații somnolente,
Pe când paznic al luminilor de lapte
- Sfinx pe soclul său de piatră carpatină
Stă eroul de la șaptezeci și șapte...
poezie celebră de Ion Pena din Graiul tineretului (11 iulie 1933)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești o femeie, așa cum o iubeam eu pe soția mea, tot ce e legat de chipul ei e împodobit, în dragostea ce i-o porți, cu calități și virtuți imaginare: orașul în care ai întâlnit-o ți se pare mai frumos decât este în realitate; și restaurantul unde ai luat cina împreună cu ea ți se pare deodată mai bun decât toate celelalte; chiar și rivalul, cu toate că-l detești, îl vezi într-o lumină mai frumoasă.
Andre Maurois în Climate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braț
și câteva frunze îți cad înainte.
Cu ovalul feței să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea și multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov și rece
și harta serii fără margini,
și-abia mai pot rămâne-n viață
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cât e de zvapaiata și congestionata ziua, pe atât e de sobră noaptea. Și nu ai senzația ca te afli într-un oraș adormit, ci într-o imensă comunitate care șoptește în taină, care veghează sau se roagă. Câte o fereastra luminată, cât o chemare, câte un foșnet, acolo unde n-ai fi bănuit ca veghează oameni, te fac să simți ca viața nu s a stins, ci s-a recukes, și afli că în fiecare casă pâlpâie aceeași milenara viață familială, același veghi de noapte.
Mircea Eliade în India
Adăugat de Roxana Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți luminile orașului. Nu sunt minunate? Totuși, unele din aceste lumini pot ascunde crime sordide. Nu vă lăsați seduși de aparențe. Adeseori, strălucirea lor este superficială, în spatele aparențelor, urmăriți să găsiți Adevărul Etern.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O sfântă lene
E seară-acum și,-ngreunată pleoapă,
Perdeaua s-a închis peste-a orașului lumină.
Când dincolo neliniștea palpită plină,
E bine-aici. Topită-n patul ca o apă,
"Înc-o zi grea", suspină ea calină.
Șifonierul doarme, birou-a ațipit,
Și scaunele. Ca-n burta unui chit,
Cald și-umed, întunericul ne-alină.
În cutiuța noastră de beton, alene,
Mă oploșesc la pieptul ei și-ascult
Cum povestește știrile mondene,
Ce-a mai făcut la muncă. Și, viclene,
Șoaptele ei cheamă valuri în tumult
Și pescăruși, și plajă, și o sfântă lene.
poezie de Alex Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arome viclene
luna bate cu degetu-n geam
niște frunze urcă pe umeri
ispitele gem în pahare arzând
liniștea pleacă-n mătase de fluturi
cer cu uși închise
arome viclene
sfinți din icoane în haos
printre vitralii lumina virgină
nu vrea să devină adaos
prăpăd în inimi și beznă-n priviri
cuvintele atârnă deasupra de gând
pe cupola plină de fum și cafea
orașul invadează-n lumini.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te
Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ți sorb aerul din preajmă,
Vreau să-ți sorb lumina din preajmă.
Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să stau pe scaunul tău,
Vreau să stau pe scaunul tău.
Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ți beau vinul din carafă,
Vreau să-ți beau vinul din carafă.
Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Dă-mi patul tău și dă-mi lingura ta.
Dă-mi perna ta și dă-mi strachina ta.
Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Sfâșie-ți pieptul și dă-mi inima,
Trebuie să-ți mănânc chiar acum inima.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vrem ca orașul să fie frumos, luminos și curat. Dar pentru ca acest vis să se realizeze e nevoie de multă muncă, deci la treabă, prieteni!
Emilia Plugaru în Povestea Creionașului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păduroasa Cetate
Am fost, desigur, foarte fericit
În sumbra, păduroasa mea cetate.
Căci, iată, amintirea ei străbate,
Ca un izvor prin straturi de granit,
Imensele depuneri de uitare
Ce-mi zac în suflet. Însumi mă scufund
Spre-acel inel de negură, rotund,
Iluminat intens de-un negru soare...
Același soare tânăr își așterne
Pe chipul nostru umbrele și azi
Vechi citadini, hieratici și nomazi,
Pe străzile cetăților moderne.
poezie de Eugen Dorcescu din Epistole (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș da foc...
Aș da foc acelui oraș,
dar mai înainte aș striga "-Ieșiți din case!
Însă nu luați nimic cu voi!"
Și aș sta nemișcat - umbră
și semn al luminii,
văzînd cum oamenii
ies fugind îmbrăcați numai în piei
în propriile piei,
cum își părăsesc înaripați
mobilele de care sînt legate atîtea certuri,
bucătăriile de care sunt legate atîtea lipsuri,
plictiseala acelorași pereți care se confruntă
bibliotecile mici necitite din lipsă de timp
și timpul de culoarea
pîinii reci.
Zburați acum! - aș striga
suflînd să-i ridic
și toți ar zbura
fără să se mai uite înapoi.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul ARMA SECRETĂ- 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altaïr
Peste orașe, flăcări vibrânde. Nimb de forță,
lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omenească torță conture vii împarte,
iar eu sunt cel ce arde,
sunt însăși noua torță.
Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung,
aprind în aer nevăzute ruguri,
când firele-mi se leagănă-n văzduhuri,
continuându-mi degetele mâinii
și în cuptoare roșii-apoi ajung,
stârnind pe lespezi dansul, cu talpa goală, -al pâinii...
Sunt sângele mișcării. Focul tânăr
cu ochii arși de fum, de flăcări nins;
dar uneori, mi-apasă greu, pe umăr
arcade de scântei și îngenunchi
și pentru-o clipă numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și oraș, adresa este: