Citate despre lumină și sculptură, pagina 3
Rămâne doar zborul
Noaptea-și omoară întunericul
cu o lamă de cuțit,
pieptul pământului absoarbe
rădăcini din anotimpuri.
Inima închide nesomnul ceasului
în așternuturile pieptului.
Călare pe caii vântului de nord
Ochii mei se sting de așteptare
să-și sape lumina prin minereu.
Pietrele statui gânditoare
deschid drumul eternității,
lăcrimează în clipele de răgaz
în piațetele orașelor
durerea trecătorilor.
Se deschide cerul
sub aripile păsărilor,
ne mai rămâne doar zborul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuiri
Pe spații astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri
Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelație în vogă
Făcând din cuante
O șansă multiplă
De inițiere sacră
Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice
În versetul următor
[...] Citește tot
poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lutier
sunt ani de când te-am cunoscut și te visez, te vreau al meu,
de când pe-al sufletului meu Olimp ești zeu,
sunt ani de când din inima-mi tu ai sculptat
o formă de vioară, și strune, și arcuș ai modelat...
tu, lutier, tu, Stradivarius al meu, mi-ai acordat
vioara sufletului meu de dor de tine-ncrâncenat,
și știi iubirea mea secretă, interzisă,
pe strunele din sufletu-mi înlăcrimat stă scrisă...
tu esti albastra-mi de lumină caldă simfonie,
învăluind nevoia mea firească de iubire,
a sufletului meu simetrică armonie,
tristețe ascunsă în elegiacă nostalgie...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
răsfrânt în cate-un vers de poezie...
poezie de Elena Vlădescu (21 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de fier
O epavă se plimbă printre copaci
atât va mai rămâne din mine
oamenii trec
se grăbesc să moară
curajul lipsește și vântul stingher
ridică o fustă
întoarce o vorbă
toți mi-s-au îngrămădit în suflet
ca țurțurii
stau gata să-mă străpungă
picioarele frumoase se ridică precum scânteile
peripețiile unui mojic pe o plajă
întrerup bătăile
dedesubt se zvârcolesc angoasele
secundele trec iubito
ne traversează
singurătatea în care te-am îngropat
se revarsă ca o spumă și ne-nghite pe toți
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnale
Dimineața leagănă
Tentaculele luminii
Părăsind spiritul
Mâinii ce mângâie
Respirația vântului.
Importante transparențe
Trec prin via spasmelor.
Vânătoarea începe
Cu pietre.
Deliciu endemic viața
Rămasă pustie
Pe o carte de vise.
Posedând lumini
Infinitul saltă
Spre final.
Carnea celestă
A roadelor
Zidește dorințe
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desăvârșire
Cuvintele lunecă prin săgeata ochilor tăi,
Îmi asculți crisalida poeziei netezite
De lătratul hoinarilor răi
Poposiți la cireada de vite.
O, uitasem! Tu mergi cu metroul,
Cu avionul, cu rachetele sau
Cu lumina care-njugă boul
Stelelor din Carul Mare ce-au
Statui de pripășire în pași înnoiți.
Zâmbetul îmi cuprinde pornirea,
Închid fluturii grăbiți
În inimă și definim iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu hematii de statuie
Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopții cu visele mele.
Ochii stelelor crapă rușinați de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.
Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre brațele noastre croite în miez de gutuie.
Tu te așezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ești mireasă...
În voaluri albe de mireasă
Plutești... minune, cântec, vis...
Vin îngerii să te privească
Și cerul astăzi s-a deschis.
Ți-ai prins lumina în privire...
Din al iubirilor potir
Sorbim un strop de fericire,
Iubirea să-ți sărbătorim.
Palatu alb al veșniciei,
Sub tălpi de limpede cleștar
Acum ți-e haină căsniciei,
Căci te-a dus Flavi la altar.
Plutește voalul peste umeri
Și azi un vis s-a împlinit,
Căci după ani de suferință,
Alăturea v-ați regăsit.
Spre transcendent, pe căi de ani lumină,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.
Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranșee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.
Rămășiță de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.
Și de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieții,
Haideți, doine să-intonăm
În lumina dimineții!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă
Ochi străin, dezmierdând
orizontul în geografia drumețiilor.
Azi, ți-aduc la fereastră
fructe pârguite-n lumina
mare a amiezii.
Sărută-mă, sângele cireșelor
îmi șiruie pe buze, amar.
Adu-mi un cântec simplu
slobozind spre oglinzile tăcerii.
La masa aceasta
văd chip străin
și-această statuie de apă
îmbrățișându-mă.
Cărți de joc răvășite,
mâini tremurând
și-acea balanță mereu
în echilibru.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuare
Deschide sufletul cu blândețe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările și răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zidește încredere în copacul iubirii,
Netezește aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz și rugină,
Ninsorile vor șlefui argintul îmbrățișării,
Încolăciți în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheață
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prea multă iubire pentru tine
Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.
De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi in armonie.
Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar și Everestul, eu, l-aș modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,
In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchet...
picături de timp strâng
în mici flori de tristețe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez și în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roșu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Tu ești? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândești în mine, suflare de viață.
altar al iubirii, cu brațele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte și miere,
Îl simt cum își deschide floarea vieții, își dăruiește roua stelelor.
Își desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
și să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne cățărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu ești preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură și răsuflare, și geamăt și surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.
poezie de Iulia Dragomir (29 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea amintirii
Ne vom aduce-aminte de toate pân' la urmă,
O, draga mea... Și dacă viața nu se curmă
Ci stăruiește încă închisă în morminte,
Atuncea și acolo ne vom aduce aminte!
Inertă de-ar sta mâna pe veci, și gura mută,
Ca două negre peșteri ce-arar își împrumută
Ecoul fără voie și cântă în furtună,
A noastre două inimi cânta-vor împreună.
De nu va vrea ce-i nobil în noi și ce-i lumină
Să-și amintească, totuși, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mânei de care-a fost sculptată.
Oricum, până la capăt aminte ne-om aduce,
Și oricât de departe destinele ne-or duce,
Mereu și pretutindeni, oricând și orișiunde,
Când mi-oi suna eu lanțul, al tău îmi va răspunde!
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și sculptură, dar cu o relevanță mică.
Poetului Grigore Vieru
La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simțire peste mal de Prut.
Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă și -nțelegere deplină,
Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste și-o pace nesfârșită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- și vadă patria unită.
La porți împărătești a tot cântat
În grai străbun durerea despărțirii,
În munții reci de gheață a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreți să-i arătați recunoștință,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde
De unde această
curgătoare lumină
ce îmi transformă în vitralii
pleoapele
și șoaptele acestea sculptate
în ușiorii de cireș
ai sufletului?
De unde
izvoarele susurânde de dor
clipocind stele
și de unde eu
înspre tine târâindu-mi setoasă
umbra?
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele
Cu buzele tale tandre mă vei umezi la noapte
Ale mele pleoape mi le vei umbri cu trupul tău
Sculptat de un mare maestru în arte
Trăirile mele mă vor marca prin tine
Mă-ntorc în amintirea noastră-n doi
Ce mă aduce prin lumina din pădurea gurii tale
O plăcere nesăbuită mă vindecă de tine, de orgolii cretine
Devin statuie în cerul gurii tale
Și-am să plesnesc din ceară, ca un fluture-n desert
Sau poate ca o ploaie așezată pe san, pe sfârcurile aburind de atâta dragoste.
Prin fumul gurii tale ma-ntorc în eden
Culeg din pomul vietii si al cunoașterii roadele-ți
Mă-ntorc iubite valuri, descântec, univers
Te-mbiu pe tine-n pagini, iubit mereu să-mi fi
Eu stăpână gurii tale, templu nedeschis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversarea zilei de naștere
Florile primăverii și frunzele toamnei,
chiar n-au niciun sfârșit?
Câte lucruri s-au întâmplat?
În acest mic turn, astă noapte,
s-a auzit încă odată vântul de la răsărit.
Mai pot privi înapoi spre țara de demult
în lumina lunii strălucitoare?
Balustrăzile sculptate și treptele de marmoră
trebuie să fie încă acolo...
Dar nu și obrajii mei tineri.
Câtă tristețe mai pot îndura?
Tot atâta câtă apă de izvor poartă
acest râu curgând spre est.
poezie de Li Yu, 937-978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonia serii [Harmonie du soir]
Sunt vremuri când vibrând pe-a lor tulpină
Florile dau vapori ca o cățuie;
Miros, rumori, se-nvârt și-n aer suie;
Vals trist, nebun, când seara e senină!
Florile dau vapori ca o cățuie;
Și scripca parcă plânge și suspină;
Vals trist, nebun, când seara e senină!
Și cerul pare-o tavă de tămâie.
Și scripca parcă plânge și suspină,
Inima-n vid nu vrea să se încuie!
Și cerul pare-o tavă de tămâie;
Se îneacă-n sânge-a soarelui lumină.
Inima-n vid nu vrea să se încuie,
Căci de vestigii din trecut e plină!
Se îneacă-n sânge-a soarelui lumină
Și-n mintea mea lucești ca o statuie!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și sculptură, adresa este: