lumină şi sculptură

Lumina lunii este o sculptură.

citat din Nathaniel Hawthorne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectura este aranjament de lumină, pe când sculptura este joc de lumină.

citat clasic din Antoni Gaudi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi în armonie;

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar şi Everestul, eu, l-aş modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul prin sine însuşi

Aseară l-am vizitat pe Ştefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care şi-a pus acsa
în munţii cei mari
dintre Bucovina şi Maramureş,
a aşezat o roată pe râu
şi şi-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
şi într-o zi s-a apucat de sculptură.

Vedeam rădăcinile, zice,
şi nu mi se păreau rădăcini,
ci animale şi oameni şi zboruri.
Şi casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni şi fiare şi zboruri.

Şi-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ştefan Grec,
muncitor forestier maramureşean

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai poţi pierde?

ce mai poţi pierde
ca să nu te doară fiinţa
cea ridicată întru libertate
deasupra propriilor tale vreri?
finitudinea, când timpul şi-a retras
toate ecourile anotimpurilor dragostei
ce sonorizau infinirea, visele de ieri
ce mi-au băut sufletul mut
aurind pustiul nopţilor, nisipul
în care mi-am cioplit statui de lut,
nepământenile iubiri, ce mi-au tulburat
ordinea în care-am fost înscrisă,
şirul de vieţi ieşite din trupul nud
rămas doar cu umbrele, lumina
în rotocoale intrată prin pâlnia cerului
în mine şi modulându-se ca o flacără,
cuminţenia vieţii sângelui din firide roşii,
catifeaua ochilor, ascunsă după fructul rotund,
amurgul, când cerbul în rut mi-alerga
înflorirea, pe tine, iubite-minotaurul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii în Regatul Morţii (sonet omafial)

POEŢII ÎN REGATUL MORŢII
(sonet omagial)

Se frânge viaţa-n fragile destine
Şi după moarte nu e dimineaţă,
Doar veşnicia îngheţând speranţă,
Pe sculptori de vers ostatici îi ţine.

Şi-au frânt aripi în labirint cu ceaţă,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreaţă.

De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-şi plâng creatorul.

Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozeşte Fondatorul
De sorţi, din colivia ce-i e casă.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţa cu ochii aplecaţi

Indiferenţa cu ochii aplecaţi
la capătul aleii de piatră ca
o statuie a absenţei
într-o seară
cu lumini îngheţate pe lac

În miezul de aur al tăcerii
cântări vesperale

Gândurile ei se-adâncesc într-o
cameră cu mobilă veche şi oarbă

Corăbii pe ape verzi nemişcate.

poezie de Ioana Trica din Noaptea şarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se aşterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înţelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea şi frumuseţea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer şi aruncate
În hidoase şi reci încăperi

Minciunile pe care le spui
Te fac să simţi durerea,
Strigăte de suferinţă
Sparg liniştea în mii de cioburi
Ce-ţi rănesc privirea
Obişnuită să vadă
Doar lumină şi fericire,
Oamenii din jurul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Calin Ioan Acu
Adăugat de Dinu Mihaica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galateea

Forma Ta o sculptez cu dalta gândului,
Cu pasiune îţi pătrund conturul
Dragostea netezeşte orice asperitate
Reflexiile luminii acordează culorile

Şi cu palmele doar mărunţesc
Grăunţele de aur din piatra mea.
Devii măsura viselor mele

Eu nu te creez – tu mereu ai fost
Ideie de frumos – creaţie a binelui.
Veşnică Monadă. Tu ai trezit
Pygmalion-ul adormit din mine.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zăpadă

Am sculptat în zăpadă
Doamne,
şi erai acolo
bulgăre de lumină
în mâinile mele,
bucurie lăuntrică,
nespusă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secret caprui

Ai un zâmbet căprui
Şi un mers luminos
Corpul mult prea frumos
Chipul unei statui

În cuvinte căprui
Te descrie pios
Un verset mlădios
Dintr-o poză hai-hui

Pe trotuarul căprui
Te întinzi languros
Într-un gest abanos
Cu miros de gutui

Eşti o lume căprui
Dintr-un cântec ploios
Obicei ruşinos
Cu ecou amărui

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Ciochia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A uita"

Mă simt ca un templu
Şi nu poţi ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară şi rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina şi pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi şi dor.
Se-nalţă-n tăceri minarete...
Şi pace sculptată,
În falduri alunecă lin.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea tristă

Cazand din cer, lucefcrii-n cascada trecura peste trupul tau, iar tu curata ai ramas ca o zapada prin care umbra doar un cantec fu.
Atunci o stea de aur stralucea deasupra, pentru anotimpul care curand, curand avea sa ni se dea cu masti de zgurp si cu fruetc-amare.
Acum, ca mai demult, cu tac infrant.
Si ce-as putea, sub steaua asta, spune?
Din tot ce este, tot ce mi-i minune e fara de folos pe-acest pamant.
Chiar chipul tau sculptat in alabastru, cules cu spiciune din inalt, e numai val: un val usor, albastru venind spre tarm din tarmul celalalt.
Ah! totul este de prisos
Hoteste, o stea cumplita privegheaza sus.
Lumina ei de veacuri profeteste aceste destramari, acest apus.
Sarutul, neastampar sfant al carnii, s-a desfacut, si cade, si-l auzi, asa cum cade-n pragul nalt al iernii zapada cruda prin copacii uzi.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursul evenimentelor în apusul Europei şi în America burgheză a făcut ca Statuia Libertăţii şi turnul Eiffel să devină simboluri ale asupririi oamenilor muncii. Burghezia a ridicat turnul Eiffel, această Bastilie a anului 1888, în care fiecare grindă metalică, fiecare şurub vorbeşte despre noul stăpân, burghezia care a devenit atotputernică dar n-a făcut nimic pentru popor. La fel de făţarnică este în America Statuia Libertăţii, cu făclia ei luminoasă care serveşte drept far pentru cei surprinşi de furtună. Această lumină călăuzeşte navele, dar, trebuie să ştii cum să cârmeşti şi mai ales trebuie să ştii pentru ce, pentru cine şi în ce fel luminează ea.

citat din Gleb Ivanovici Uspenski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o noapte întunecoasă şi furtunoasă, la picioarele statuii "înălţată în numele libertăţii şi fraternităţii" au fost găsite cincisprezece mii [...] | Citeşte tot comentariul

Amintire cu Bob Dylan

Încă n-a sunat de dezgheţ,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbeşti de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îţi alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaş şi desenul"...

Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionţată a veiozei,
cum obişnuieşti cu cerceii – şi noi,
da, şi noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciuleşte urechile,
iar peste o clipă, cine ştie, cu Ungaretti,
vom arunca seminţe porumbeilor
din Piaţa San- Marco.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

II

"Ferestrele sunt stinse... veţi spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus –

Întinsul timp de-acuma îl are de arat..."
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –

Şi secete şi geruri oricât ne-ar măcina,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând spre Bizanţ

Asta nu-i ţară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în braţele celuilalt; păsările în copaci. Eşti
Aici cu-aceste generaţii care mor – cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de peşti;
Scrumbii, păsăret şi animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naşte şi moare, trăieşti
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre ceţuri monumentele intelectului etern.

Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băţ – cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă şi cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viaţă efemeră.
Iar a cânta nu-n şcoli înveţi – mai cu folos
Priveşti-un monument şi înţelegi cum măreţia trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri şi brizanţi,
Spre-a ajunge aici în oraşul cel sfânt, Bizanţ.

O, înţelepţi în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuile albastre

Statuile albastre, în parcul prins de ceaţă,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Şi singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Şi-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheaţă.

Aleile deşarte, ca braţe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Şi ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.

Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopţei simfonie.

Statuile veghează şi-ascultă-n parc cum cântă –
Când luna arde-n aer – nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viaţă şi de-o iubire sfântă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!