Citate despre lumină și zile, pagina 3
poate fi
una din zilele acelea
pășind rotund
pe conturul soarelui
în ochi urma luminii
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se vedeau în depărtare valuri de codru. Unele erau încă luminate; altele se pitiseră în umbra opcinelor. Cât cuprindeai ochiul împrejur, peste toate acele păduri și culmi, era pustie, căci locul muntelui sfânt era oprit până la trei zile de umblet. Păstorii din toate zările aveau semne, bouri bătuți în copaci străvechi, și nu treceau cu turmele lor de acel hotar.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă femeie
Lasă-mă, femeie, să mă închin în fața ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte și nopțile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ți admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puțin.
Lasă-mă, femeie, să-ți mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi și inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.
poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie interioară
Din țara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi și lumină
Și din parfum de meri
Spre țara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci și coapte
Și din miros de pâine,
Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă și nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morți, Dumnezeu.[...]
poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii revin
Revin îngerii acum
Aidoma în munții noștri
În grafică color
După ce au fost alungați
De noi și de ai noștri
Din porniri păgâne
Din rele credințe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel și elan
I-am așteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spații juxtapuse
Din hiperspații
Dar mai ales
[...] Citește tot
poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul, ca o renunțare
Neîndoielnic, între-nflorire și rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.
Mamă și fiică, fiică și mamă
renăscând în zile și nopți irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.
Printre copacii de ceară
ți-am strigat numele
și-am hașurat în grabă
scara pe care urc și cobor
în propria-mi carne.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia este Lumină și Întuneric! Este înger și demon! Te aduce pe lume; îți netezește calea pașilor; te ridică și te mângâie, când viața te lovește; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri și uită a fi femeie, după ce devine mamă. Femeia te învață Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Și tot femeia este cea ce te determină să te lași pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuza Sufetului. Femeia este Yin și Yang, însă doar ea știe care îi sunt proporțiile acestei dualități.
citat din Rita Drumeș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile senine
Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăție, prin onoruri din anii maturității, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viața se duce și toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândețea, liniștea și bogăția spiritului, ca un aer proaspăt și îmbălsămat, îți umplu viața,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate și merele coapte atârnă, obosite și leneșe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniștite și mai fericite zile dintre toate,
Liniștitele și fericitele zile senine.
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întru arta de a fi firesc
Cruzimea zilelor e-n pânde
Plutire de Adânc ceresc
Luminii noastre tremurânde
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea de pe proră
Am auzit cântarea sirenelor pe mare...
Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispare
Iar soarele... și struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă și singur stau pe proră
Și mâine ca și astăzi aceeași auroră,
Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.
Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie
Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineții pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ți ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Așteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă și inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții
Sunt uriașii din vechime,
În vechi scrieri pomeniți
Ei, cei dintâi la înălțime
Peste vremuri neclintiți
Privesc munții cu nesațiu,
Ancorați în timp și spațiu
Pentru mine munții-s sfinți
Îmi sunt frați, dar și părinți
Sunt falnici și misterioși
Îmi sunt dragi dar și strămoși
Tainici, majestuoși sau duri
Ascund enigme prin păduri
Dețin, comori adânci și reci
Prin codri, peșteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orișicare perspectivă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de suflet
Zilele albe, iată, au început să plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.
În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.
De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă!
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz!
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca să cînte, streaja de sus și-a luat răgaz.
De-aș fi un ștei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Lumini curgand in dansul lor de sticla,
Prin inima cu pasii lor fragili,
Iubirea din culori o infiripa,
Din florile pe care le admiri,
Si se revarsa-n geam cu dimineata
Cu tot parfumul lor ametitor,
Cu cerul care coloreaza viata
Si ratacirea stelelor ce mor.
Fugare adieri ne-mbratiseaza,
Prin noi purtandu-si pasul lor descult,
Cu focul zilelor spre amiaza,
Si vorbele rostite sa le-asculti.
Purtam pe talpi cenusile de stele,
In ochi lumina, freamat de argint,
Si toate dorurile noptii grele,
Ce-au ratacit in florile de mirt.
poezie de Ion Vanghele (15 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extrapolare
- Noi vorbim generic despre viață
Ca și cum am mai trăit cândva...
Scrie-i tu, iubire, o prefață,
Eu voi trece zilnic peste ea,
Încercând să descifrez cuvântul
Care-o definește... Într-o zi
Știu că noi vom ocoli pământul,
Ne vom pierde, dar ne vom găsi.
Noi vorbim generic despre moarte
Și despre iubire ca și cum
Am pretinde că exist-o carte,
O prefață și-un sfârșit de drum.
- Noi vorbim generic în tăcere,
Ne privim și-n ochii larg deschiși,
Între fericire și durere
Alternăm. Pe floarea de caiși
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost minunată, Juliette a mea, în toate aceste întunecate și violente zile. Dacă am avut nevoie de iubire, tu mi-ai oferit, fii binecuvântată. Când, din ascunzătorile mele, mereu periculoase, după o noapte de așteptat, am auzit cheia ușii mele tremurând între degetele tale, riscul și întunericul m-au părăsit, ce a intrat apoi a fost lumina! Nu trebuie să uităm niciodată acele teribile, dar dulci, ore când ai fost aproape de mine. Să ne amintim viețile noastre în acea cameră întunecată, cuierul vechi, cele doua fotolii puse față în față, masa pe care am luat-o pe colțul mesei, conversația noastră dulce, tandrețurile noastre, temerile noastre, devotamentul tău. Ai fost surprinsă să mă găsești calm și senin. Știi de unde vin calmitatea și seninătatea? De la tine...
Victor Hugo în Scrisoare către Juliette Drouet (31 decembrie 1851)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu cum s-a făcut
Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.
Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.
poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din ochii tăi
Lumini se scaldă-n ochii tăi,
de rugă licărind văpăi,
fermecător ca un pelin,
deșertăciunii nu mă-nchin.
Străfulgerat de murmur cald,
mă dărui șoaptelor ce ard
și mă topesc de dorul tău
că te sărut în gând mereu.
Cu versuri limpezi ce creez,
fie sunt treaz, fie visez,
mă simt din nou îndrăgostit
însemn că arta n-a murit,
iar dacă-n amforă croim,
speranțe noi desăvârșim
ca zvon al revenirii semn
precum e viața ca îndemn.
Căldura-ți lângă mine-o am,
cum frunzele stau prinse-n ram
bătute când un aspru vânt
le-ar vrea căzute la pământ,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peștera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedeslușitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului și cu visele spulberate de zei
O cămașă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.
poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și zile, adresa este: