mântuire şi timp

Eu, pentru păzirea Sfintelor Canoane, sunt gata să-mi sacrific viaţa, dar, în acelaşi timp, pentru mântuirea unui om, sacrific toate canoanele.

citat din Justin Popovici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zoriori de ziuă

Sculaţi, sculaţi, boieri mari

Zoriori de ziuă

Sculaţi voi, români plugari

Că vă vin colindători
Noaptea pân' la cântători

Şi v-aduc pe Dumnezeu
Să vă mântuie de rău

Dumnezeu adevărat,
Soare-n raze luminat

Şi vă spun să ne trăiţi
Întru mulţi ani fericiţi

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care au rezistat neîntinaţi la schingiuirile de care a prisosit acest veac sunt cei ce ne-au izbăvit în faţa Domnului de ruşinea de-al fi trăit.

Petru Cretia în Eseuri morale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul, boierii şi locuitorii acelei împărăţii mulţumiră lui Dumnezeu că i-a scăpat de zmeoaică, de fetele şi de ginerii ei, căci multe rele le făceau; iară mântuitorului lor îi ziseră: "Ţugulea viteazul şi înţeleptul". După aceea, împăratul ridică pe Ţugulea la mare cinste. Ţugulea trăi acolo câtva timp ca în sânul mă-sii. Dară nişte zavistioşi de boieri băgă în inima împăratului frica că Ţugulea odată, odată are să-i ia ţara. Cum auzi unele ca acestea, împăratul se gândea ce meşteşug să facă ca să scape de el. În sfârşit ascultă poveţele celui mai pizmătăreţ din boierii cei bătrâni.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modus vivendi

O clipă este o aripă,
ea nu poate da sufletului
liniştea cerului.
*
Îţi trebuie o viaţă plină,
din clipă
să culegi lumină.
*
Cu certitudine,
clipa îţi poate da strălucire,
dar nu mântuire.
*
Din clipă culegi deseori spini,
iar anii petrecuţi îţi sunt străini.
*
Doar în clepsidră vedem
clipa prezentă,
manifestă atât de puţin,
lunecând spre începuturi
în izvorul divin.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă şi tăcere

Păstorii îngropară în pădurea despuiată soarele.
Un pescar trase
Luna cu năvodul lăţos din iazul îngheţat.

În albastrul cristal
Locuieşte palidul om, obrazul lipit de ale lui stele;
Sau capu-şi înclină în violetul somn.

Dar totuşi mişcă a păsării neagră aripă
Privitorul sfinţenia albastrelor flori,
Gândeşte apropiata linişte uitată, a stinşilor îngeri.

Iarăşi înnoptează fruntea-n lunatice pietre;
Un tânăr luminos
Apare Sora-n toamnă şi-n negru putregai.

Comentarii

Un text pictural-poetic, frapant chiar şi în celelalte texte picturale ale lui Trakl, cu numeroase aluzii mitologice şi literare.
Este prezentă "sfinţenia albastrelor flori" a romantismului, un "Un tânăr luminos" (figura eroului şi a mântuitorului), zborul păsării (cunoscut încă din vremea etruscilor, ca prezicător).

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc tabloul...

(lui Theodor Aman)

Privesc tabloul tău "Hora Unirii",
Din anu-acela cei cu el de-o seamă,
Când România, buna noastră mamă,
Purta pe frunte nimbul izbăvirii...

Mă răscoleşte umbra amintirii
Şi parcă-aud mulţimea cum aclamă,
Un Domnitor, doar unul se proclamă,
În ceasu-acela mare al înfrăţirii.

Tabloul tău cuvântă ca şi slova
Şi-atât de scumpă-mi este mie hora
Că cei de-aici, străbunii din Craiova,

De cum ştiură că sosise ora,
Cu Ţara Românească şi Moldova,
Un imn le înălţară, tuturora.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Van Helsing (a rezumat totul în câteva cuvinte, în timp ce îl ţinea pe băieţelul nostru pe genunchi): Noi nu vrem probe. Nu cerem nimănui să ne creadă. Acest copil va şti, într-o zi, ce femeie curajoasă este mama lui. Ştie deja cât e de caldă şi de iubitoare. Mai târziu va înţelege cum câţiva oameni, care au iubit-o foarte mult, au îndrăznit să facă fapte mari pentru mântuirea sufletului ei. Amin!

replica de final din romanul Dracula de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămane după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îţi aparţine cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşarta; ci de a creşte sufletul şi pe aripile artei mântuirii.

citat celebru din Arsenie Boca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un minut, omul poate deveni înger sau drac. Cum? Cu smerenia sau cu mândria. Ce, oare au trebuit ore întregi ca Luceafărul să se facă diavol din înger? S-a făcut în câteva secunde. Modul cel mai uşor ca să ne mântuim, este dragostea şi smerenia. De aceea, să începem cu dragostea şi smerenia, şi după aceea vom înainta şi cu celelalte.

Paisie Aghioritul în Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia lui Iisus ne învaţă că mai mare e bucuria când dai, decât atunci când primeşti. Aşadar, pentru propria noastră fericire, să învăţăm să punem acest principiu în practică în eforturile noastre zilnice. Mereu să dai, dar, dincolo de toate, nu uita niciodată să te dai pe tine, prin toleranţă constructivă, prin iubire fraternă şi înţelegere divină. Caritatea exterioară este doar o lecţie şi o modalitate de a ne conduce spre o practică mai dificilă, a carităţii interioare. Iisus a dat mai mult din Sine pentru a mântui omenirea decât toţi milionarii de pe Pământ în spiritul carităţii materiale, oricât de sublime ar fi fost eforturile lor.

Chico Xavier în Nosso Lar (octombrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce se naşte şi moare, apare şi dispare chiar şi eternităţi de ar dura este doar desert la masa timpului, dar Maharaj te invită să aduci tu cel Atemporal, timpul ca desert la masa ta. Doar aşa chiar şi moartea va sta în genunchi în faţa ta şi se va ruga să moară! Dacă există vreo religie cea mai înaltă dintre acestea ar fi dizolvarea în Conştiinţă, dizolvă-te chiar acum în Sinele tău neatingând nici un gând şi vei fi tu mântuirea mântuirii!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere (La mulţi ani!)

Renaşte din cenuşă, ca pasărea uitată...
Un suflet dărâmat, din grele suferinţe,
Pentru mântuire, mereu este o plată...
Şi a-ţi răstigni propria fire...

Nicicând omul de-afară nu poate înţelege,
Ce se petrece în duhul altui om...
Pământul şi Cerul, au o altă Lege,
Şi fructul cel oprit, nu poţi să-l iei din pom!

Răsplata este mare celui cu credinţă!
Şi timpul este testul răbdării încercate...
Premii multe vin când trăieşti căinţă...
Când durerea şi trupul o străbate...

Nu renunţa la tine! Suflet încercat!
Lupta dintre sine, mereu a fost să fie...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul lor în viaţa pamânteană, sufletele oamenilor trec printr-un loc plin de lumină; fiecare dintre ele ia de acolo o lumânare aprinsă, adeseori chiar numai o scânteie care să le călăuzească în întunecimea acestei lumi. Însă unele suflete, printr-un rar noroc, rămân mai mult timp în acel loc şi au cum să înhaţe o mână de lumânări, pe care le împletesc într-o torţă. Acestea sunt purtătorii de torţe ai omenirii - poeţii, vizionarii şi sfinţii săi - care conduc şi înalţă rasă umană către lumină. Sunt făuritori de legi şi mântuitori, dăruitori de lumină, îndrumători de drum şi mărturisitori de adevăr şi, fără ei, umanitatea şi-ar rătăci calea prin întuneric.

citat celebru din Platon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul

Am fost prorooc, pe drumul din pustie,
Când zilele mureau, nemângâiate...
Am fost prooroc, izvor de apă vie,
Toţi m-au băut, de friguri şi de sete.
Un vaier surd din veacuri depărtate
Venea la mine-n noapte, să mă cheme,
Şi mă găsea cu buze-nfrigurate,
Din plânsul vostru împletind blesteme.

Hoţi, flămânzi de păine şi de soare,
În carnea mea eu v-am dospit fiorul,
Şi despicând a vremilor vîltoare,
Prin graiul meu vorbea Mântuitorul.

Însângerat v-am răscolit cărare
Cu inima, cu pumnul şi cu dinţii,
M-am îmbrăcat în neguri şi pierzare,
Ca să vă dau limanul biruinţii.

Când valul meu s-a revărsat pe uliţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vin colindători

Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.

Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrăţească,
florile dalbe.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte când iubirea...

Într-o noapte când iubirea era stea îndepărtată
Şi lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Iată, din văzduh răsună cânt de-o Veste Minunată
Şi-o Stea nouă înghite noaptea, când pe boltă se arată.

Iosif şi Maria bat, ca străini, din poartă-n poartă
Însă rece-i orice casă şi-omenia-i îngheţată;
Bunătatea-i vestejită, mila-i parcă sufocată,
Îndurare nu-i nici unde şi iubirea parcă-i moartă.

Dar Lumina Se coboară în sublimele-i cântări
Care umplu tot văzduhul din Înalt şi până-n zări
Şi păstorii vin la Taina Minunate-i îndurări
Care vine de Tatăl cu-ale Lui binecuvântări.

Vin şi Magii, de departe, plini de daruri, să se închine
Celui care-A fost şi Este; A venit şi iarăşi vine...
Proorociţa Îl preamăreşte glăsuind Taine divine...
Simeon, mânat de Duhul, Pruncul Sfânt în braţe-L ţine

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sanda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazia intelectualilor de duzină în politică este un fenomen inevitabil atunci când adevăraţii intelectuali preferă să stea în turnul lor de fildeş, aşteptând să se înmoaie vremea. Să nu mai învinuim, domnilor intelectuali, mulţimea care nu ne înţelege şi nu ne aplaudă. Ea este la fel ca cea de acum două mii de ani care, între Mântuitorul Iisus şi tâlharul Baraba, l-a ales pe cel din urmă. Mulţimea se mai poate reabilita, chiar şi peste milenii, dar personalitatea – niciodată. Lui Iuda nu-i mai ia nimeni stigmatul de trădător.

citat din Sergiu Burcă (august 1995)
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zioa aceea frumoasă un lucru însă lipsia pe câmpul Blajului... limba!... inteligenţii, fraţi şi fii ai miilor de români adunaţi de pe tribunele câmpului libertăţii nu vorbia româneşte, şi vântul învietor al acelei zile măreţe purta pe deasupra capetelor o babilonie de cuvinte stropşite şi smulse din latineşte, pe care bieţii români nu le înţelegea nicidecum, deşi le primea ca semne de mântuire, zicând: o fi dar... aşa o fi!

Alecu Russo în Cântarea României (1850)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

El a apărut pe lume în satul Rukina, lângă mânăstirea Sfântul Kiril. Asta s-a petrecut la 8 mai 6948 de la Facerea lumii, anul 1440 de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ziua pomenirii lui Arsenie cel Mare. Şapte zile după aceea a fost botezat cu numele lui Arsenie. În aceste şapte zile, mama lui nu a mâncat carne, ca să îl pregătească pe nou-născut pentru prima împărtăşanie. Patruzeci de zile după naştere, ea nu s-a dus la biserică şi a aşteptat să i se cureţe carnea. Când carnea ei s-a curăţat, s-a dus la slujba din zorii zilei. Lăsându-se să cadă la pământ în pridvor, a rămas aşa câteva ceasuri şi a implorat pentru pruncul ei un singur lucru: viaţă. Arseni era al treilea copil al ei. Cei născuţi înaintea lui nu trecuseră de primul an.

începutul de la Laur, Cartea cunoaşterii de Evgheni Vodolazkin (2012), traducere de Adriana Liciu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!