mântuire şi timp

Aurora

Ţara mea cu plaiuri line,
Tristă, plină de humor,
Cine oare să te-aline,
De necazuri şi de dor?

Ştiu, duci lipsă de popor,
Calea furul ţi-o aţine,
Căci votăm "cozi de topor",
Ce lovesc amar în tine...

Dar va reveni şi ora,
Clipa marii tresăriri,
Timpul nostru-al tuturora,

Al curatei izbăviri,
Când se-aprinde aurora,
Ea străluminând... zidiri!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului
(tradiţii şi ritualuri)

O sărbătoare vestită,
A Mariei Preacurată,
În Gustar e prăznuită
De cei ce numele-i poartă.

Adormirea Maicii Sfinte,
Spre viaţă veşnică în cer,
E aducere aminte
De minunile ce nu pier.

În ritualuri păstrate
De străbuni pe-a vieţii cale,
Abundă sacralitate
Şi mituri proverbiale.

Despre Maica Preacurată,
Născând Fiul Mântuirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule pribeag

Tu, omule pribeag, te uită la soroace
Şi aminteşte-ţi că totul se sfârşeşte,
Întreabă-te mai des: "Cu viaţa ce voi face?"
Căci niciodată nu ştii apusul când soseşte.
De vei umbla aiurea prin ceaţă, fără rost,
Dând lungă amânare la timpul mântuirii,
Vei spune prea târziu: "O, Doamne, prost am fost
Că am pierdut cărarea şi ziua izbăvirii!"

Şi-atunci te vei ruga, să-ţi vină-n ajutor
Toţi cei de lângă tine, dar va fi în zadar,
Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,
Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.
Căci aţa cea subţire se strânge pe mosor
Şi nu îţi lasă vreme s-o mai întinzi odată,
Ajungi pe negândite condus de un sobor,
La locul tău cel veşnic, în cripta-ntunecată.

De-aceea om pribeag, nu amâna unirea
Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Din ce-a creat Mântuitorul, pe-acest pământ de toate plin,
Nimic nu seamănă cu tine, în tine-a pus ceva... Divin!
Pentru Adam, eşti... dimineaţa cu gingăşia şi misterul,
Îi eşti soţia, mama, viaţa... soarele lui, lumina, cerul!...

De n-ai fi tu, nimic pe lume n-ar mai dura, toate-ar muri!
N-ar fi nici rele şi nici bune, iar florile n-ar înflori!
Nu eşti destul de preţuită! Adam n-a înţeles defel
C-atunci când tu eşti umilită, pedeapsa-i mare pentru el!...

Şi tu-ai greşit, te-ai,, dus departe"ţi-ai părăsit de mult Menirea!
Faci "treburi multe" şi deşarte, prea rar mai cauţi, Fericirea!

De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt,
Să limpezesc puţin izvorul, Izvorul Vieţii pe pământ!...

E prea puţin, un gest, o floare şi prea puţin te preţuiesc!...
Cât timp mă doare, când te doare, să ştii că... încă te iubesc!

poezie de Ionel Davidiuc (8 martie 2010)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din noi

A venit şi luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceaţă deasă
Totul se transformă în noroi.

Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem şi ne plângem inutil.

Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.

Nici o zi nu ne mai e întreagă
Seceraţi suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită
şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună
în malul existenţei, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopţile amorfe ale ţărânii oare
ce forţă limpezită, fantastică nevroză
şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...
E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa
de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi nu pricep însemnătatea posturilor şi nu le ţin. Totuşi, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă, după cum am văzut deja, lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi.

Sfântul Luca al Crimeei în Predici (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!

Ne-am adunat la căpătâiul ţării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuţitul scârbei i-a ajuns la os.

Au hărtănit-o ca pe-o căprioară
şi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâni
trag toţi de ea, o rup în colţ de fiară
ţigani, maghiari, arabi, evrei, români.

Aşa-i democraţia, ni se zice,
sub masca ei se jefuieşte tot,
Consiliul Europei ne dă bice,
Suntem paralizaţi de-un vast complot.

A fi român e-o vorbă de ocară,
a-ţi apăra hotarul - e stupid -
prin puşcării trag generali să moară
iar bişniţarii şi-au deschis partid.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1993)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

Somn şi moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-ngheţatul val
Al veşniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopţii chip tăcut.

Comentarii

"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranţa mântuirii la sfârşitul unei căi de suferinţă.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în acelaşi timp cu "Grodek", cu puţin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu acelaşi titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referinţele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă în alb

Mi-am zis:
scoală-te!
Mergi la mântuirea
zilei rânduite.
În numele Lui
pogorâtu-m-am
pe altarul –
Tatălui meu –
prin moarte
fiul a risipit moartea
şi iertarea
a căpătat aripi
de pasăre albă,
jumătate trup,
jumătate apă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar aici

Vreau să simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.

Pântecul... dorinţa crudă...
Acum toată eşti golaşă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălaşă.

Te pătrund, încremenire,
Timpul însăşi stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.

Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată legea creştinească

Toată legea creştinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Şi străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Şi să facă o mântuire
De la veşnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu celălalţi cu toţii,
Următori ai lumii, nepoţii
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întuneric foarte

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori

Pentru cei bogaţi, pentru artişti şi pentru înţelepţi, zorii
Sunt frumuseţea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.

Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciţi de trudă şi de chin,
Cei care-şi storc din deşertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi păşuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranţa şi teama-şi aduc armăsarii sălbatici la păscut.

Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Şi-şi înalţă mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.

Pentru aceştia viaţa n-are frumuseţe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranţe, zorii au partea lor de vină.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieţii mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.

Eşti cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.

Ţi-aş dărui un Everest de-argint şi aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Şi mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.

Tu-mi oblojeşti rănile, sângerând, din cuie
Şi urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune şi Credinţă a omului ce sunt.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj de sărbători creştine

MESAJ DE SĂRBĂTORI CREŞTINE

Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
cu magia datinilor creştine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.

Urează de noroc şi sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
şi-i răsplătesc cu bani ori cu bucate,
precum strămoşi din lumea dispărută.

Mergând cu Steaua sau Pluguşorul,
datori morali suntem creştinătăţii,
să îi primim, ca pe Mântuitorul
ce se naşte spre dăinuirea vieţii.

Din suflete revarsă bucurie
în datină cântată la colindat

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2020)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rugul poeziei

în rugul nesfârşit al unui vers
arde mâhnirea arde framântarea
să fiu şi eu lumina acestui univers
îmi aduc în suflet depărtarea.

din rana mea de doruri şi iluzii
curg stropi de mirări franjurate
te atrag bucurie cu ferme concluzii
în vasul meu de lut cu flori pictate.

în temniţa de foc a amintirii
am închis chipul iubirilor mele
îi fur timpului secunda mântuirii
şi busola îndreptată către stele.

vreau viaţa mea să fie simfonie
izvorul ce absoarbe solară armonie

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu ne lasă să rămânem ţintuiţi locului. Tot el, necredincios memoriei, ne îndeamnă să credem într-un bine ce ne aşteaptă. Izbăvirea însă e întoarcerea spre punctul de unde am plecat. Şi cât de dificil e cuvântul reîntoarcere... Zi de zi, ne învaţă să renunţăm la taine.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impasul

Te-nşeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu eşti ceilalţi şi-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De paşii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuieşte,
Şi nici Siddharta, care îşi primeşte
Într-o grădină moartea,-n asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunţat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă şi abis.
Substanţa ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în şirag de clipe solitare.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!