Citate despre moarte și numere, pagina 3
Există un număr mare de oameni care pur și simplu nu posedă valorile și viziunea necesare pentru a fi o parte a unei lumi inter-dependente. Ei cred că diferențele lor fie religioase, politice, tribale sau etnice - sunt mai importante decât umanitatea noastră comună. Ei cred că adevărul lor justifică respingerea adevărului altor oameni chiar dacă asta duce la moartea unor inocenți.
citat din Bill Clinton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea-și numără copacii
S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...
Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.
Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.
Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alan Burnside: Un om poate duce o viață bună, poate fi onorabil, să facă acte de caritate, dar în final, numărul oamenilor care vin la înmormântarea lui depinde în general de vreme.
replică din Adevărul și numai adevărul, scenariu de Rod Lurie (2008)
Adăugat de Andrei Sulugiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de noapte
Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiu al faptei nu sunt
Fără de număr sunteți fii ai faptei
pretutindeni pe drumuri, subt cer și prin case.
Numai eu stau aici fără folos, nemernic,
bun doar de-nnecat în ape.
Totuși aștept, de mult tot aștept
vreun trecător atotbun și-atotdrept ca să-i spun:
O, nu-ți întoarce privirea,
O, nu-mi osândi nemișcarea.
Cresc între voi, ci umbrit de mâinile mele
misticul rod se rotunjește în altă parte.
Nu mă blestemați, nu mă blestemați!
Prieten al adâncului,
tovarăș al liniștei,
joc peste fapte.
Câteodată prin fluier de os strămoșesc
mă trimit în chip de cântec spre moarte.
Întrebător fratele mă privește,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Însemnare
Este adevărat,
Eu nu sunt cel așteptat.
Eu nu iau munții în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viață
Ca printr-o zi cu ceață.
Tinerețea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopții stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu șerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uscat (Se dedică doamnei Łucja Czetyrkowska)
- Disciplina preferată?
- Matematica.
- Matematica? Dar este o știință uscată, numere seci...
- Uscată? Ascultă numai: 3 mii de oameni mor pe minut, 15 milioane flămânzesc în stradă, 5 milioane de copii nu au părinți, în fiecare secundă cineva se sinucide...
- Încetează! Simt că am ceva uscat în gât...
- Da? Dar pe obrazul tău se scurge o lacrimă. Oare ești sensibil la numere uscate?
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroii
Asa de multi sunt ei, eroii tarii,
Necunoscutii mai ales si mortii,
Ca poate nu-i destul nisipul marii
Sa-i numere pe toti in cartea sortii.
Ei ne-au lasat un drum de oseminte
Cu sange cimentat, pe cand cazura
In sirul nesfarsit de lupte sfinte
Pe-a stramosestii vetre aratura.
Ce drept avem in lume noi mai sfant
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt pijamaua ta roșie
de care te lepezi fugitiv
la fiecare 7 pe covor
îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopți
eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
și aștept
cuminte
poate
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sunt de-o sută de mii de ori
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mi-ai dat semne de dragoste respinse-nainte,
Fără număr acum, semne cu-adevărat,
Și nu mai aveam nevoie de ele;
De-o făceai înainte, inima mi-aș fi dat.
Leacu-i zadarnic în clipele morții,
Dar tabibul înainte e așteptat.
poezie de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Agonie
din aer și apă haosul
coboară în strada bolnavă
surghiunită de nesomnul nopților albastre,
luminată de licuricii atrași de stele
ca de insule fierbinți într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina alungă visele
ce ne ucid amintirile cu parfumul florilor,
efemeride asaltează vinovate moartea clipei,
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
De pe liman pe golfuri
privirea ți-o rotește.
E liniște ca-n ziua
când mă-ntorsei hoțește
și ți-am golit de oaspeți
viața, pragul, tinda.
Ia seama Penelope
ce netedă-i oglinda.
Se-ntinde marea clară
pe-un prund de oseminte.
Nu-i nimenea cu proră
s-o șteargă, s-o frământe.
Doar șerpii taie apa
spre-un țărm ghicit în zare,
trecând peste adâncuri
ca semne de-ntrebare.
Catargul putrezește
la margine de timp
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneți ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească iarăși, dacă merit să fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba copilăriei
Iarba copilăriei e până la cer de înaltă,
Străjeri am de soi, vajnicii greieri,
Ostași, toți brotacii pitiți într-o baltă,
Vântule, țara mea abia de poți s-o cutreieri.
Pădurile cu arbori umăr la umăr,
Ape la vale se dau rostogol,
Bătranii, nu pot să-i mai număr
Crescut sunt în poveștile lor.
Mierle și grauri prin lanuri se ceartă,
Hulubii pe coame-s la ceasul de-amor,
Lumea de-aici de-i la fel cu cealalta
Nu-mi pasă cand vine ceasul să mor.
La Tine cand ne chemi, rând pe rând, fără veste,
Stiu Doamne ca ți-e dor doar de-o nouă poveste!
poezie de Valeria Tamaș (4 august 2008)
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și numere, dar cu o relevanță mică.
Geografia țintirimului
Este-n zona subsolară, o pacinică, mică țară
Aproape de țărmul lumii plecătoare către soare,
Unde-apoi se hotărăște cu o mare-mpărăție,
Pân-acum necunoscută la hărți de geografie.
Oamenilor de aicea, numărul pururea crește,
Neci mai moare cine-o dată aici se cetățenește,
Ici se poate-n astă țară se-ntind locuri înverzite,
Printre văi și dealuri nalte cu producturi felurite,
Între care colonistul fără să va să lucreze,
Cu toată casa sa poate oricînd bine să s-așeze;
Iar aerul rece, umed în astă țară străină
Trage vânturi ce cu jale, acum gem, acum suspină
Roua ceriului aicea cade-n picuri mestecate
Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate.
Multe roduri puse-aicea printre dealuri și vâlcele,
Minunați sunt acești pacinici dup-a lor locuitură.
Toți sînt muți, adese însă li s-aude ș-a lor gură.
Nu zidesc ca noi, politii, în o strâmtă viezunie,
Fiecare locuiește fără dare de chirie;
De vecini, de frați, de nume și de toate doru-i trece
[...] Citește tot
poezie de Vasile Bob-Fabian
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un portret
Sunt eu acest cocon cu pletele pe umăr
Nespus de-ngândurat
Prea multe întrebări în ochii limpezi număr
De lume par mirat
În mâna mea cea mica Ursitele au pus
Un glob de fildeș rece
Cu el din răsărit și până la apus
Să văd ce se petrece
Cunună smălțuită cu diamante șapte
Mi-au tras pe lângă tâmplă
Ca de la miazăzi și pân' la miazănoapte
Să știu ce se întâmplă
Împodobit domnește în acest chip eu totuși
Nu sunt cel de azi
Nu învățasem încă de ce cresc
Cedri lotuși, păduri de pini și brazi
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu din Opere, volumul 2
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și numere, adresa este: