Citate despre moarte și numere, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și numere, dar cu o relevanță mică.
Eu la pătrat
viața este zero, la puterea doi
și rămâne zero, nuli suntem și noi
viața-i primul număr, împărțit la doi
rămâne jumate, restul la gunoi
viața-i radicalul din divinitate
și rămân doar sfinții fără de păcate
viața este sfera, cercul și pătratul
scotocind prin toate, aflăm rezultatul
viața e triunghiul, dreptele catete
și rămâne unghiul fără epitete
viața e obtuză, până-n infinit
și rămâne punctul, singur și uimit
viața-i printre puncte, o mulțime vidă
și rămâne moartea... singură, rigidă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru toate mările și toate navele
Despre căpitani de cursă lungă, tineri sau bătrâni, despre marinari,
despre ofițeri de marină, despre toți oamenii mării care-arar cuvântă,
despre cei puțini la număr, de stirpe-aleasă, temerari
pe care niciodată soarta nu-i surprinde, nici moartea înspăimântă...
poezie de Walt Witman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții
Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții...
Flori de-o zi, de-o clipă
Mi le-adun acuma,
Să le culc cenușa înfrățită-n huma
Unei mice și albe și tăcute gropi.
Și nici brazi, nici sălcii, nici salcâmi,
Nici plopi
Nu vor plânge asupră-i...
Făr' să le mai număr clipele sau anii,
Roșii, albe, albastre flori de lunci sau stranii
Flori crescute-n seră, ori în fund de-abis,
Mi le strâng din racle,
Mi le strâng din cripte,
Mi le scot din veghea crucilor înfipte,
S-amintească vieții un păcat, un vis...
Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții,
Tu, iubire nouă, să nu intri aici,
[...] Citește tot
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până acum o jumătate de secol, se credea că stelele ar fi împrăștiate ici și colo în spațiu (...). Găsim în spațiu, chiar dacă ar fi mărginit, cum vrea Einstein, dar nu mai puțin nelimitat în practică, națiuni sau popoare de stele. (...) Aceste societăți, ca și cele omenești, sunt compuse din familii: sistemele solare. (...)
O altă analogie admirabilă între aștri și oameni este existența perechilor. Cea mai mare parte din ființele omenești trăiesc în perechi - soț și soție, prieteni nedespărțiți, amanți - și cea mai mare parte din stele sunt, cum zic astronomii, "duble"; adică ele apar ca doi aștri de mărime aproape egală, care se învârtesc împreună în jurul aceluiași centru de gravitate. (...)
Mai sunt și alte asemănări ciudate între lumea omenească și lumea astrală. Atât printre noi, cât și printre stele, numărul morților întrece pe cel al celor vii;
citat clasic din romanul Gog, Stele = Oameni de Giovanni Papini (1990)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu trăiești, astfel de bărbați
În mulțimea numerelor naturale,
există un șir infinit -notat cu Xn-!
Un șir imens al bărbaților normali,
care sunt capabili să contemple,
să elogieze, să consfințească,
să ridice la valoarea de valută forte,
adevărul numit Femeie!
Cum să nu iubești, să nu onorezi,
să nu-i dorești pentru tine,
să nu fii în stare să mori în fiecare minut
și să reânvii forever, pentru asemenea bărbați?!
Cum să nu trăiești astfel de bărbați?
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia finală
Căzând pe zări și-n sânge-n întrebare
în hram de mâine umbra e rănită
în haina de visare cuvenită
și toamna vine-n frunze cu turbare.
Lumina-n oameni, speranțând în pită,
e plumb la cină... Roua aur are
la vorbă-n straiul dimineții rare...
Abia pășești, de zboruri ostenită...
Femeie cu poveri de-amor pe umăr
în nume de etern pe trup te scriu
mi-or fi iubiri de vierme în sicriu
când printre luturi terne-o să mă număr.
Că moarte porți și n-ai, să se revolte
destul de timp în tainelor recolte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catacombă
drama vecinului ipohondru pare de o sută de ori
mai ușor de spus
el își asumă boli de care visează că se va îmbolnăvi
își asumă rectiliniu trecerea de la starea de aproape la cea de mai departe
împărtășește cuvinte minate un fel de zona zoster a colii albe
numai eu nu mimez cad platonic în râpe
număr clipe irelevante scad tributul morților
cu miros de amoniac și îi facilitez vecinului
pensia pe caz de boală scrisă cu o mie de cuvinte
roșii
deztrupate
țin de ipohondru până ies din bloc
apoi cald cuvântez
de aici lumea mirobolantă își deschide
umbrela
violacee
cu dinți de cetaceu
prinsă în cercul
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumina și orașul
peste pașii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinți
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceața
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărșăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepșilor învingători, în toiul nopții
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbare de seară
Intru adânc în noapte
Iar vântul fuge cu mine:
Și fermecat de raze în șoapte
Simți ce se luptă cu tine!
O voce moartă, iubită, sunetul
Vorbește: săracă-i a inimii tăcere
Uită, uită ce-ți tulbură sufletul
Viitorul fie-ți durere!
Comentarii
Textele adunate de Trakl în 1909 conțin un număr extrem de mare de poezii, cu două strofe de câte patru versuri fiecare. Din moment ce Trakl nu intenționase ca aceste texte să fie publicate, iar forma lor nu mai apare în lucrările ulterioare, acestea pot fi clasificate drept opere mai puțin semnificative ale tânărului poet. Cu toate acestea, "Plimbare de seară" este considerată ca fiind un exemplu succint al poeziilor sale.
Printre altele, textul se distinge prin faptul că aici găsim un indiciu important cu privire la modul în care poate fi înțeles liricul "Tu" la Trakl. Ambele strofe ale poemului de față arată o juxtapunere caracteristică: "Eu" și "Tu".
De ambele dăți "tu" este vorbitorul însuși, adresat de o a treia persoană, în prima strofă "vânt", în a doua strofă "o voce moartă". Acest lucru devine explicit prin introducerea celor două puncte anunțând vorbirea directă.
"Cum totul pare a fi atât de bolnav", este versul pe care-l citim în poemul lui Trakl "Primăvară veselă". Aici, în "Plimbare de seară", este vocea unei iubite moarte care îi evocă vorbitorului ("sunetul... care... vorbește") un mesaj analogic. Legătura dintre "fie-ți" și "durere" găsește în prima strofă un complement conceptual cu salutul vântului către ego: "Săracă-i a inimii tăcere". Aceasta evocă imaginile ocultismului, în special teosofia bine-cunoscută de Trakl, doctrina "vălului iluziei" existenței lumești (în hinduismul "Maya") și conceptul creștin de "a deveni", ca un proces dureros de dezvoltare.
Poetul expresionist August Stramm a publicat un poem în 1914 intitulat de asemeni "Plimbare de seară". O referință la textul lui Trakl nu se poate recunoaște.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții întunecate
moartea jonglează cu mine în fel și chip
un joc dur ciudat și greu de înțeles
dar eu din gânduri albe speranțe înfirip
mereu să mă poarte pe drumul ales.
nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o pedeapsă
căci în multe feluri adesea am greșit
credința luminează, aprinde o sinapsă
conlucrează cu lumina de la răsărit.
tot mai des la moarte îmi este gândul
sunt pe lista ei la un număr impar
știu că o dată îmi va veni rândul
de splendorile vieții să mă separ.
duc lupta cu cu boala cu timpul perfidul
dar cu sufletul aprofundez un angelic tipar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trestia
Ședea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Și trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Și-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Șoptind cu glas de fată
Și glas de adieri.
"O, lasă-mă! Dă-mi pace! -
Zicea cântând cu-amar -
Mă chinui și nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o mașteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nu are drumuri
Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.
Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.
Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți mă încurajează
să nu mor.
Mă despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
Am găsit-o ieri în prun,
Dar - să nu grăbiți ocara! -
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: -"Ești nebun?
Pune scara!"
-"Dacă-njuri, eu n-o mai pun!"
Mai la urmă pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câți fuștei la scară sunt.
Sărutată -
Lăudat fii, Tată sfânt!
-"Unsprezece", spune ea;
Eu zic: -"Bine", pe credință;
Doar o fi având știință
Scara câți fuștei avea.
Pe credință -
Asta e pierzarea mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la viață am poruncă
De la viață am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc șuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.
Eu sunt protejat de muncă.
Viața-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer și brânză mă hrănesc,
Cu pastramă și cu șuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.
Mă simt încă-odată tânăr,
Și tot mai îmi place încă,
Anii trecuți să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.
Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai eu
știi tu pasăre să te bucuri că poți zbura
și-atinge înaltul senin?
căci eu nu pot decât visa
și doar mersul am
ades cabotin
ești tu nemuritoare
că nu știi nimic despre lume
și nici a timpului măsură
fie că-i ziuă sau este noapte
cum toate se petrec?...
numai eu rătăcitorul nume
mă pot gândi la viață și la moarte
și număr clipele cum trec...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din legănare
Din legănare învață pendulul, ne răsfață,
Iar tainele eterne ne însoțesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
și gemete și hohote de râs nebun în clocote,
foametea morții, multe vieți abia născute,
noi generații, colții de ghiocei, saboții
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuiești cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe și șrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul și cuceresc înaltul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară moldavă
Sară lină și domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.
Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Și-i atâta necuprins...
Numai zare, numai brâe,
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.
Sub lumina ca o veghe,
Țara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulți,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculți
Robi cu soarele pe umăr.
Svon adânc, ecou rotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Însemnări ieșene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
Am găsit-o ieri în prun,
Dar să nu grăbiți ocara!
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: Ești nebun?
Pune scara!
Dacă-njuri, eu n-o mai pun!
Mai la urmă, pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câți fuștei la scară sânt.
Sărutată
Lăudat fii, Tată sfânt!
Unsprezece, spune ea;
Eu zic: Bine, pe credință:
Doar o fi având știință,
Scara câți fuștei avea,
Pe credință
Asta e pierzarea mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planta învățând olandeză
Timpul moare!
Put secundele cu inimile deschise
Se aud minutele cum bat
Orele călăresc minutarele interzise.
Număr
pajiștea cu o umbrelă din care ploaia
și-a anunțat deschiderea
fulgerului. Știi! Știi!
Știi să te lași
cu pașii pe spate. Punct!
Am înțeles că sunt un garaj
din care
se aud
motoare cu îngeri în spinare
în picaj.
Nu, tremur de frică să nu vină iarna!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și numere, adresa este: