Citate despre moarte și plante, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și plante, dar cu o relevanță mică.
Acoperiș 11
să-ți privești moartea în ochi să o lași să vină la tine să o mângâi ușor pe obraz și ea să se întindă lângă tine pe pat într-un gest tandru duios aș putea sta așa o veșnicie fiecare cu singurătatea lui și să vorbim despre ce-am mai făcut despre copii sau despre nimicuri de-ale noastre o, tu pasăre galbenă în cioc cui îi mai porți noroc între paharul meu cu vodcă și paharul tău cu har se construiesc distanțe și poeme și nu mă duce pe mine să mă pierd în lucruri mărunte dă-mi harul să plâng ultimul meu poem și versurile să-mi cadă grele din suflet lumea se naște aici sub mine o simt cum se mișcă este vie nu e himeră nici gând de poet e ca un fir de plantă plăpândă subțire
în lipsă de spațiu mi s-a dat un bulgăraș de viață ca pe o nouă șansă de moarte și mi s-au mai dat aripi, aripi mari, ce aripi mari am! te rog înnoadă-mi-le la spate
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețeta vieții
Asta e rețeta vieții,
care mi-a spus-o mama,
tinându-mă în brațe
în timp ce plângeam.
Gândește-te la florile alea
pe care le culegi toamna
ele oricum vor muri,
și tu plângi.
În grădină în fiecare an
apar și plantăm flori,
copaci și alte plante,
ele te vor învăța,
să știi ce e frumosul.
Apoi vine toamna
și ele se vor usca.
Chiar și oamenii sunt trecători
la fel ca apa care curge.
Toamna încorporează
un timp de tranzit.
Maturizează-te,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, tu, iubitul meu!
Oh, tu iubitul meu
Cat te iubesc de tare...
Ma arde sufletul
Si parca-mi moare
Atunci cand nu esti langa mine
Ca sa te simt, ca sa te am
Sa fiu o parte din tine..
***
Si cat de neputincioasa ma simt
Cand tu esti acolo
Iar eu aici,
Si-as vrea sa dau totul la o parte...
Sa nu existe nimic intre noi,
Nici munti, nici ape, nici strazi
Nici oameni, nici plante, nici case..
Sa fim doar noi, doar tu si eu...
Iar restul sa nu mai conteze..
***
Mi-e foame de tine
Mi-e pofta de privirea ta
[...] Citește tot
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Petronela Nisan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pasărea violetă
Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan
vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă
[...] Citește tot
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Să ieși desculț în curte. Să calci pe resturile umede împrăștiate prin noapte. Să evoci memoria crustei și să elogiezi capriciile unei flori agățate de trotuar. Să ascuți sub picioarele tale depășite scâncetul ușor al putregaiului și, în ciuda acestei percepții despre moarte, să intuiești că viața se înmulțește, că din palmele tale încolțesc liane, plante cățărătoare ce ajung la gâtul tău și să simți creșterea rădăcinilor care se adâncesc, în timp ce pe tălpile picioarelor tale se strânge puțină ploaie, pe care nu o aveai înăuntru.
poezie de Alex Dario Rivera M. din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
singurătatea e atunci
cînd nu mai crezi în nimeni
nici în propria ta mînă
care te mîngîie
nici în planta
care se poate transforma într-o carnivoră
și-ți va devora visele
eram într-o toamnă
aș putea spune
amorțit
nici măcar dorința de a trece strada
n-o mai aveam
și ai venit
în haine albastre
("blue song are like tatoos")
și ai scos din buzunar
un ghiveci cu flori albe
ți mi-ai spus să am grijă de el
[...] Citește tot
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această dragoste
Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
și urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
și-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
și totuși sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâția
și-i face să vorbească
și-i face să blesteme
[...] Citește tot
poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindă de seară
Un copil cu păr șaten. Negricioasă dogoare
Alungă un pas în umedă-nnoptare undă
În negrul-auriu al soarelui floare;
Un moale animal in roșii perne se scufundă
O umbră pe oglindă se strecoară
Și-ncet răsare din albastre stele
O gură roșie, sigiliu misterios,
Și negri ochi lucesc din ramuri, ele.
Al roșului arțar orbește
Și zidul părăsi un trup molatec
O strălucire-albastră se sfârșește.
Vântul răsună peste străzi un cântec.
La geam orele veștejesc
Îndrăgostiții. Norii se plimbă anodini
Legați de-nsingurații ce pălesc.
Privirea argintie cade pe maro grădini.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul I
Lăsând în urm-o mare-așa grozavă,
de-acum, spre-a trece ape mult mai bune,
vântrele-ntinde-a duhului meu navă
și-ncep de-al doilea regn acum a spune,
în care, spre-a fi demn de cerul sfânt,
umanul spirit scoarța și-o depune.
O, muze sfinte, căci al vostru sunt,
aci-mi renașteți moarta mea cântare
și-aici puțin ridice-mi al meu cânt
Calliope-ajutând cu glasu-i care
izbi-n Pieride-așa ca să nu poată
etern spera, sărmanele-o iertare.
Coloarea dulce de safir, ce toată
senina zare-a cerului curat
umplea văzduhul până-n prima roată,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Cosmosul surâde!...
Și Cosmosul surâde; rozalba Auroră
Aprinde o cerească și falnică Gomoră
În nourii gigantici, monstruoși prizonieri,
Pe care-o adiere îi pune-n libertate,
Redeșteptând din somnul profundelor tăceri
Pădurea, câmpul, valea de plante parfumate
Și soarele din umbra de munți și de talazuri
Și sufletul din umbra de griji și de necazuri.
Nebăgător în seamă din lumea lui sublimă
De oameni cu-o mână, în moarte ș'altă'n crimă,
Soboli în groapa tristă și neagră a vieței
Ș'în faptul după prânzei și'n faptul dimineței,
Imensele neanturi explică și arată.
Lumina, cerul, vraja de valuri și de flori,
Născând din creuzetul de forțe și splendori.
*
Și Cosmosul visează și peste universe
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare asa e sa mori?
Ochiul meu e orb si mâna mea amorfa
Urechea mea e surda si limba mea uscata
Iar narile încremenite.
Stau sub un copac foarte înalt
privindu-l de la poale catre vârf:
Firul de iarba îmi strapunge timpanul
Frunze mi se încolacesc pe deget
Flori rosii îmi navalesc în papile
Fructe rotunde mi se rostogolesc sub pleoape
Si-n fiecare nara îmi izbucneste o samânta.
Sunt rând pe rând samânta si fruct
si flori si frunza si tulpina:
Durerea prefacerii din om în planta
(Oare asa e sa mori?)
Picura peste mine ca lacrima ploii, divina,
Rostogolita din vârf de copac
Sau mai din înalt
Pâna la mine jos, la radacina.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria mea
Mă treceam lent, prin ani
Cu ierni lungi, liniștite,
Cu cețuri peste ghețuri
Și demnități sfârșite
La margine de-oraș
Într-o casă imensă
Trăiam uitat de lume
Într-un nord ne'nsemnat.
Verile, dezbrăcat
Ca un indian negru
Ascultam des povești
Despre unchi de departe
Ce trăiau in Far West.
Pe lângă servitoare
Stam la bucătărie
Și visam depărtări
Și o Chină altfel.
Mă uitam spre bărbații
Ce mâncau, vulgar, brânză
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura căzută
Soarele geme-n aerul senin și cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
și prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simți căldură-n inima plină de viață.
Frunzele cad, zilele scad și ele,
iar zeița toamnei își pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puține decât ale nopții
și vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă își pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viața fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
și dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeița imaculată a zăpezii.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXIII
"Deus, venerunt gentes", alternând
ori trei, ori patru dulce-o psalmodie
cântar-acele doamne,-acum plângând,
și le-asculta și-ofta-n cucernicie
stăpâna mea, și-așa schimbată cum
nu mult mai mult sub cruce-ai fost, Mărie.
Iar, când fecioarele-i făcură drum
și ei ca să vorbească, ea,-n picioare
stând dreaptă-n sus, răspuns-a lor acum
și-n faț-avea a focului coloare.
"Puțin și nu mă veți vedea", vorbi,
"și iar mă veți vedea, dragi surioare!"
Pe toate șapte-n față-i le pofti,
și-n urma ei, prin semn numai, m-aduse,
pe doamna și pe Stațiu, ce s-opri.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ornamentală
E ca și-o plantă de monumentală,
Un scump dorit, de ambient,
Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală;
Ție dependentă, în totalitate, e-un excipient...
N-are niciun habar de întreținere,
Niciun produs nu-ți dă, e un consum;
Se dă-ntr-o floare-n 10 ani, spre propria menținere...
Nu are preferințe de stăpân, i-e orișicum.
S-o sprijini, vrea mai mult, cu ani ce trec
Spațiu-i devine mic și mai mult vrea;
Pretențiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec...
E ornamentala, poate fi o plantă, sau e EA!
Și se pretinde, fără anotimp, o pururi verde,
Infatuată, ignorând nevoile exterioare
Și moare într-un final, lipsită de-ajutor, fără dezmierde;
Crezându-se că-i îndeajuns ea, să facă ornament... doar cu o floare!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXII
Atât de-atent și fix priveam acu
s-adăp a mea cea de-un deceniu sete,
încât oricare-alt simț ca mort îmi fu,
părând că am și-aici, și-aici părete
spre-a nu vedea, așa de mult m-aduse
în vechiul laț surâsul sfintei fete,
când fața mea cu sila-ntoarsă fuse,
spre brațul stâng, de-acele trei fecioare,
căci: "Prea țintit!" din ele una-mi spuse.
Și-acea orbie, care-o simte-n soare
al nostru văz, prea brusc de el atins,
pe-o clipă-n ochi îmi fu-ntunecătoare.
Cu-acel puțin, când văzu-mi s-a deprins
eu zic aici puțin, alăturându-l
cu multu-acel de care fui desprins,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlniri vegetale
când "ochiul boului" îndelung a privit
"rochița rândunicii"
brusc a uitat de timiditatea avută
din cauza fricii.
și-a abordat-o simplu, direct,
stângaci:
wow. arăți fenomenal! Sunt sigur că ai fi superbă
și în gaci.
Și volbura privindu-l mâniată
îi zice sec: Boule, ia valea d'aci!
crezi că n-am văzut cum până adineauri
te holbai mereu la "țâța vacii?"
lasă-mă-n pace, că eu îl aștept pe el...
pe "Phallus impudicus" cel din pădure
să vină pe înserat la mine
să mă facă fericită și apoi să mă... fure.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brățări și chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
și fărădelegi, și intrigi, și pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri și viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniți și-n spitale,
m-au întâlnit singurătăți și crime.
Inscripții rari din lume paradoxale
pătau viori... Și-am fost în țintirime.
Cu-nmlădieri de caste diminețe, -
burice albe și bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al fețelor confuze,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisoarea sufletului
În adâncuri hibernale
Șade sufletu-mi legat
Să nu-mi iasă pe afară
Și să zboare în neant.
L-am legat în primăvară,
Când iubeam o domnișoară,
Și de-atunci am jurat
Să rămână-n veci legat.
Cu cătușe de argint
Și zăbrele făurite
Din iubirile trecute,
Așa, Doamne, l-am legat.
L-am legat de frica morții
Ce-mi jurase să-mi aducă,
Când văzuse că-n iubire
E doar suferință pură.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Vasile din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Umbre albastre. O, voi negri ochi cu duioșie
Prelung mă privesc în treacăt de amiază
Sunet de chitară blând toamna acompaniază
În grădină, dizolvat în maro leșie.
A morții grave umbre se întind
Mâini de nimfe, la roșii sâni sug cu voioșie
Pierdute buze decăzute și-n neagra leșie
A tânărului insolite bucle se preling.
Comentarii
Există trei versiuni ale acestei poezii, care arată o evoluție remarcabilă a imaginilor naturii, mai presus de toate a plantelor, dintr-o lume picturală orientată spre lumea picturală a celei de-a treia versiuni, cu dominare a imaginii corpului uman. Prima versiune este intitulată "Tăcere", a doua "Melancolie". Noi ne ocupăm de varianta "Melancolie", cea din ediția definitivată de autor.
"Negri ochi", "mâini de nimfe", "roșii sâni", "buzele decăzute" și "bucle se preling", în cea de-a treia versiune prezentă și concep o imagine corporală erotică care nu este legată de un singur corp ci de o relație difuză de corpuri diferite.
Foarte iritantă pare "leșia" care apare de două ori, odată "maro" și odată "neagră". Importanța asocierilor asonante sunt la Trakl bine-cunoscute. Prin urmare, suntem autorizați să vedem cu certitudine "leșie" prin cuvântul "duioșie" și referința la "dizolvat".
Ca titlu Trakl folosește "Melancolie" care face referire la o tradiție cultural-istorică, în care melancolia a fost asociată cu teoria învățăturii medicale, astrologie și alchimie.
O referință despre "Melancolie" ar putea fi "Melancolia" lui Albrecht Dürer din 1514. În acest context, este de asemenea de înțeles că enigmaticele "leșii" din această poezie se referă la procesul de purificare alchimică. De asemenea, "leșia" era o parte esențială a băii de vindecare medievală și de curățare/spălare.
Când la Trakl leșia este maro sau neagră el creează o imagine opusă ce corespunde imaginii "bilei negre a ficatului", care a fost atribuită melancoliei în medicina antică.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și plante, adresa este: