moarte şi sfinţenie

Rondelul contemporanilor

Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmaşi şi mai mişei.

Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport.

Deşi par lei şi paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Şi n-au nici sfinţi, nici dumnezei,
Trântiţi în viaţă de-un avort...

Dar sunt contemporanii mei.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie
Bun şi blând şi sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ţie ce din jalea
Morţii ne-ai eliberat
Şi ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă
Nesfârşită-Ţi pregăteşti,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea
Unui veşnic viitor
Când pe toată nesfârşirea
Va fi-o turmă şi-un Păstor!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mater Dolorosa

Eşti Dumnezeu, Isuse, şi mântuieşti o lume
Prin moartea-ţi născătoare de noile idei;
Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume
De lume şi nelume, când piere fiul ei?

Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Eşti Dumnezeu, Isuse, Măria însă-i mamă:
Piroane, ea le simte; oţet, îl soarbe ea!

Ş-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Şi plânsul nu-i mai seacă, ci-ţi pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.

Ţăranul povesteşte — a lui e poezia! —
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria;
Şi tot prin flori colindă cătând pe cel perdut...

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă,
Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămaşă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul este un lăcaş sfânt care adăposteşte viaţa şi moartea până în momentul în care se atinge liniştea.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaudite amici

Eu ştiu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creştineşte ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!

Da, îi aplaudăm pe morţi
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porţi
Acelor ce-şi bat joc de ţară.

Pe cine vreţi să salutăm:
Pe cei ce mint fără ruşine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!

Aşa că dăm în cimitir
Expresia recunoştinţei
Zvârlim un fir de trandafir
Şi plângem din adâncul fiinţei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortua est

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot, în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Pin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A firii umane iarbă rea

A firii umane iarbă rea, surprinzător, mereu răsare
Din lutu-acela "polimer" prea frământat de vise-amare
Şi dor dosit de-a fi mereu "ceva mai sus","un pic mai mare",
Scuipând un vag răspuns viclean la vreo divină întrebare,
Căci firea aceasta n-are timp nicicând de-o sfântă cugetare!
Spre noi, ne ţintuie privirea să nu ne pese a câta oară
Vom zărăsti conduşi de ea ca să rămânem de ocară!

Ne legănăm cu mintea-n ceaţă, pe aripi moi de fantezie
Că "nu ni-i traiu în zadar" şi respirăm din ea – sclavie;
Un freamăt plin de nebunie, de fire moartă, totuşi vie,
Cu-un dor acut de veşnicie, dar claustrat în cel de glie
Şi raze sfinte, obscurate de împătimiri prea înnebuneşti,
Împing trăirea spre o clipă ce trece fără s-o trăieşti,
Ca-n chintesenţa existenţei să "faci ce poţi", nu ce voeişti.

Îmbibaţi de siniubire, poftă rea şi nonşalanţă,
Căutăm ranguri şi titluri, toate pentru această viaţă,
Fără pasiune sfântă pentru o slavă mai măreaţă,
Şi viaţa ne surprinde, morţi în ultimă instanţă;

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Din vicisitudinile vieţii (volum de poezii)
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făclia vie

În faţa mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizaţi de-un înger cu născociri savante;
Sânt fraţii mei avea aceşti doi fraţi divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.

Scăpându-mă de orice păcat copleşitor
Pe drumul Frumuseţii ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori şi totuşi eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.

Voi răspândiţi, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subţire,
Flacăra lor la soare păleşte dar nu moare;

Dar ele slăvesc Moartea, voi Viaţa; şi mereu
Cântaţi trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aştri-a caror rază n-o stinge nici un soare!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea-i telenovelă

Viaţa mea-i telenovelă,
Scrisă pe aripi de vânt,
Sufletul mi-e ca o velă,
Dragostea, un lucru sfânt.

Am iubit, iubesc, iubi-voi,
Pătimesc şi nu îmi pasă,
Împart dragostea la doi,
Chiar de-n urmă lacrimi lasă.

Nu e primul meu amor,
Nu va fi nici ultimul,
Chiar de-o fi să mor de dor
Voi iubi cu sufletul.

Şi voi merge înainte,
Tot să caut dragostea,
Voi avea mereu în minte,
Al ei chip, frumoasă stea.

poezie de Răzvan Isac (24 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cutremur

Ai tăi, prea multă vreme ne-au crezut
şi că adâncurilor tale sfinte
li datorim şi-a-noastre osăminte
atunci când ceasul morţii ni-am văzut.

Dar, când în vânzolirile-ţi stupide
distrugi tot ce prin noi s-a înălţat
şi faţa-ţi o am înfrumuseţat,
când viaţa noastră chiar ni se ucide,

Pământule, se naşte-o întrebare:
un zeu păgân nu ne-o fi aruncat,
pe lutul tău de demoni hurducat,
de sus, pe noi, născuţi din sfântul soare?

poezie clasică de Nicolae Iorga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie în marş

În lacrimi şi-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărţit la doi
Şi-n desfrunzirea şirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.

Exil în orice port al frunzei moarte,
Din enciclopedii - cuvântul strâmb,
Vin iepurii cu-o foame de departe,
Spre-a mirosi cartuşe arse-n câmp.

Sunt zile când prin arbori goi se-arată
Un cer mult mai aproape de pământ,
Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,
Iluzia ne stăpâneşte sfânt.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

În viaţa plină de capcane,
Să ne ajuţi acum nu poţi:
Avut-ai mulţi copii Ştefane
Dar văd că n-ai deloc nepoţi!

epigramă de Dan Căpruciu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuri sfinte

Urmând cutume ancestrale,
Octogenari loviţi de soartă,
De câte ori privesc la vale,
Văd minunata... Mare Moartă!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri a fost ziua lui Napoleon Bonaparte. Ce ironie: să te naşti de 'Sfântă Marie', şi să mori pe 'Sfânta Elena'.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpă ţară românească

Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

Să ai viaţă de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăţie,
Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeţie

Voi muri ascunsă-ntr-o baracă
În inima unui codru de-arin ocrotitor,
Cu uşa din spate zăvorâtă şi opacă,
Cu uşa din faţă închisă tuturor.

Voi zăcea-nfăşurată ca un sfânt,
Într-un cearceaf de in înmiresmat,
Pe-un pat vopsit cu dungi albastre, alternând,
Îngust şi rece şi curat.

La geam, miezul nopţii va fi negru şi lucios
C-un vânticel având însărcinarea
Să-şi pună gura pe-o crăpătură şi, sfios,
Să sufle şi să-mi stingă lumânarea.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea Învierii (sonet)

Aşteptarea Învierii
(sonet Pascal)

Aşteptăm Învierea Ta - Hristoase,
Ca să-Ţi întâmpinăm promisiunea.
În Lumina sfântă cinstind minunea,
Vom dobândi puteri miraculoase.

La Crucea Ta urmând procesiunea
Cu pătimirile prea dureroase,
Ţi-aducem cântările virtuoase
Şi cu lacrimi vom stropi rugăciunea.

Ca pe un Învăţător şi Împărat,
Rememorându-Ţi Sărbători Pascale,
Te slăvim cântând: Hristos a înviat!

Traversândvremurile epocale,
Prin Înviere din morţi întruchipat,
Adu-ne Sfinte Daruri în pocale!

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălţarea Domnului,
eroii sunt comemoraţi
într-un pomelnic adunaţi.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălţării vestire.
Spre a morţilor odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiţie creştină,
cu merinde şi lumină.

De la urmaşi ce i-au iubit,
spre cei morţi se-nalţă spirit,
cu lacrimă arzătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o ţară

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!