moarte şi sfinţenie

sfânt

Un sfânt este o întrebare de viaţă şi de moarte adresată celorlalţi.

definiţie clasică de Paul Evdokimov
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

sfânt

Sfânt. Un păcătos mort, revizuit şi editat.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea şi adevărul sunt sfinte pentru cei care au preferat să moară decât să le trădeze.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran nici acum, după moarte, nu s-a hotărât ce rol să joace în tabla de valori: sfânt sau sfincter.

aforism clasic de Corneliu Vadim Tudor din Aforisme (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce am dori să avem după moarte, trebuie să dobândim cât suntem în viaţă, de exemplu – sfinţenia, iluminarea. Aici pe pământ începe Împărăţia lui Dumnezeu.

citat celebru din Paracelsus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frăţia de Cruce însemnează frăţia până la moarte în jurul Crucii, a acelora care simt în suflete scânteia sfântă a iubirii pentru ţărâna românească.

citat clasic din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi iubită

Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.

Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mănăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.

Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!

Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!...

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sfânt #10

Nu fi semeaţă, moarte, căci nu eşti ce se spune,
Chiar dacă mulţi te văd stăpână peste'ale lumii sorţi;
Acei pe care tu crezi că i'ai îngenuncheat nu's morţi,
O, moarte – cum nici pe mine nu mă poţi răpune.
Despre clişee – repaos, somn şi iarbă verde'n vale –
Numai de bine; noi, cei mai buni, aşteptăm sa vină
De la tine semnalul de plecare spre lumină.
Tu'albeşte oase, iar sufletul să'şi vadă de'ale sale.
Eşti sorţii, neşansei şi disperării armă,
Lucrezi cu'otravă, cu război şi boală;
Nu'ţi mai da aere, căci nu'i nici o scofală!
Vrăjile şi macul la fel pot să ne'adoarmă.
Trecuţi de somnul morţii, mereu noi vom trăi
Si nu va mai fi moarte; moarte, curând tu vei muri.

sonet de John Donne din Sonete sfinte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealul-Secului

Intr-o lacrimă pe geană
Şade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta ţară!

Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldăţel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!

Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puşti curg,
Şi cu ochii inchişi zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...

La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, în noaptea de Sfântă Măria Mică, ies din adâncurile mării toate corăbiile scufundate, morţii trec la cârmă, le pun pe linia de plutire şi năvălesc ca smintiţii peste pescarii care n-au avut vreme să se tragă la uscat.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedică

Luând Viagra înainte,
Muri pe al iubirii rug
Şi-acum nu pot, o, Doamne Sfinte,
Să-i pun capacul la coşciug!

epigramă de Alexandru Ştefan-Saşa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost o floare

Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Şi plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port şi-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Şi mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Şi-o dragoste adâncă pentru soare.

poezie clasică de Ecaterina Pitiş din revista "Ţara Nostră", anul VII, nr. 42-43 (24 octombrie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah! Cine ar mai vrea să trăiască când i s-ar spune de mic încă în loc de poveşti faptul că nu se minte în şcoală, în biserică, în stat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfinţenie, pentru a vedea când murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

La moarte, tot avutul meu
Să-l puneţi rogu-vă-n sicriu,
Că-n drumul pân' la Dumnezeu
Câţi sfinţi voi întâlni, nu ştiu!

epitaf epigramatic de Ion Cristea Geană din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ultimului sărut

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza de iarnă

Alb argintiu izvorăşte din cer
Se reflecta atât de negru în mine
E rece, pustiu, mort şi efemer
Ca nevroza ce zace în tine.

Iubito, urăşte-mă înainte de a mă îngropa,
Căci acum ma duc din iubire...
Inexorabil destin avut-am îndupleca,
Zâmbesc, murind pentru ce am ştiut sa fac mai bine.

Tu, demon angelic, sfântă profanată,
Organic te-ai acostat de eul meu,
Am edificat drumul inimii pentru Afrodita-ntruchipată
Şi ai coborât-o pe Artemis de la cel mai puternic Zeu...

Decor mortuar se-aşterne afară
Surdina si vuiet de morţi dezgropaţi
Şi ninge, iar ninge şi ninge-ntr-o doară,
Voi, suflete calde va văitaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristal monden

Oglinzi, cristale atent fardate,
Priviri piezişe, gând fugar,
Sclipiri de-o zi emoţionate,
Valori trucate de-un barbar,
Viciul adus la mare artă,
Zădărniciri de embrion,
În paşi de dans voinţa moartă
Purtată-i de un jalnic clovn,
Virtutea scoasă la plimbare
Reneagă ultime dorinţi,
Statuia vie-n nemişcare
Cerşeşte nimburi de la sfinţi...

poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotropirea frunzelor

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neânvinsa clorofilă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Sunt opera ta! Ai făcut din mine o matrice. Cum să nu te ador, meştere olar? Sunt amfora ta fierbinte...
Regizorul: Înţeleg. Nu e vorba de un sentiment. Mai degrabă, un raport ierarhic...
Femeia: Ce poate fi mai sfânt decât adoraţia? Numai tu mi-ai rămas! Tu, ţesător de umbre... Şi mor cu tine-n gând...

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii

Pantofi de aur, expuşi în vitrină,
Veţi sta sub dantele, în nopţi de baluri,
Şi-n ale valsului leneşe valuri
Veţi râde prin săli,- potop de lumină.

Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veţi sta în piciorul de gheaţă, şi sfânt,
Şi-n trecerea vremii veţi arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuşi în vitrină...

poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!