Citate despre moarte și sfințenie
citate despre moarte și sfințenie (inclusiv în versuri).
- sfânt
- Un sfânt este o întrebare de viață și de moarte adresată celorlalți.
definiție clasică de Paul Evdokimov
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
- sfânt
- Sfânt. Un păcătos mort, revizuit și editat.
definiție aforistică de Ambrose Bierce din Dicționarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea și adevărul sunt sfinte pentru cei care au preferat să moară decât să le trădeze.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frăția de Cruce însemnează frăția până la moarte în jurul Crucii, a acelora care simt în suflete scânteia sfântă a iubirii pentru țărâna românească.
citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Cioran nici acum, după moarte, nu s-a hotărât ce rol să joace în tabla de valori: sfânt sau sfincter.
aforism clasic de Corneliu Vadim Tudor din Aforisme (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ceea ce am dori să avem după moarte, trebuie să dobândim cât suntem în viață, de exemplu sfințenia, iluminarea. Aici pe pământ începe Împărăția lui Dumnezeu.
citat celebru din Paracelsus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi iubită
Muriși, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez,
Și crin în mănăstire sfârșitu-ți-ai viața...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te știi iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îți vine, dar lacrime cerești!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăiești!...
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul sfânt #10
Nu fi semeață, moarte, căci nu ești ce se spune,
Chiar dacă mulți te văd stăpână peste'ale lumii sorți;
Acei pe care tu crezi că i'ai îngenuncheat nu's morți,
O, moarte cum nici pe mine nu mă poți răpune.
Despre clișee repaos, somn și iarbă verde'n vale
Numai de bine; noi, cei mai buni, așteptăm sa vină
De la tine semnalul de plecare spre lumină.
Tu'albește oase, iar sufletul să'și vadă de'ale sale.
Ești sorții, neșansei și disperării armă,
Lucrezi cu'otravă, cu război și boală;
Nu'ți mai da aere, căci nu'i nici o scofală!
Vrăjile și macul la fel pot să ne'adoarmă.
Trecuți de somnul morții, mereu noi vom trăi
Si nu va mai fi moarte; moarte, curând tu vei muri.
sonet de John Donne din Sonete sfinte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul-Secului
Intr-o lacrimă pe geană
Șade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta țară!
Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldățel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!
Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puști curg,
Și cu ochii inchiși zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...
La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, în noaptea de Sfântă Măria Mică, ies din adâncurile mării toate corăbiile scufundate, morții trec la cârmă, le pun pe linia de plutire și năvălesc ca smintiții peste pescarii care n-au avut vreme să se tragă la uscat.
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piedică
Luând Viagra înainte,
Muri pe al iubirii rug
Și-acum nu pot, o, Doamne Sfinte,
Să-i pun capacul la coșciug!
epigramă de Alexandru Ștefan-Sașa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost o floare
Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Și plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port și-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Și mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Și-o dragoste adâncă pentru soare.
poezie celebră de Ecaterina Pitiș din revista "Țara Nostră", anul VII, nr. 42-43 (24 octombrie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah! Cine ar mai vrea să trăiască când i s-ar spune de mic încă în loc de povești faptul că nu se minte în școală, în biserică, în stat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea când murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
La moarte, tot avutul meu
Să-l puneți rogu-vă-n sicriu,
Că-n drumul pân' la Dumnezeu
Câți sfinți voi întâlni, nu știu!
epitaf epigramatic de Ion Cristea Geană din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța ultimului sărut
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îți sărută gura
Îți soarbe lacomă și respirarea
Cu care-ți prelungești caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ți-a creionat-o după chipul său -
Așa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcați cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Și-n gură cu câte o floare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevroza de iarnă
Alb argintiu izvorăște din cer
Se reflecta atât de negru în mine
E rece, pustiu, mort și efemer
Ca nevroza ce zace în tine.
Iubito, urăște-mă înainte de a mă îngropa,
Căci acum ma duc din iubire...
Inexorabil destin avut-am îndupleca,
Zâmbesc, murind pentru ce am știut sa fac mai bine.
Tu, demon angelic, sfântă profanată,
Organic te-ai acostat de eul meu,
Am edificat drumul inimii pentru Afrodita-ntruchipată
Și ai coborât-o pe Artemis de la cel mai puternic Zeu...
Decor mortuar se-așterne afară
Surdina si vuiet de morți dezgropați
Și ninge, iar ninge și ninge-ntr-o doară,
Voi, suflete calde va văitați.
[...] Citește tot
poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristal monden
Oglinzi, cristale atent fardate,
Priviri piezișe, gând fugar,
Sclipiri de-o zi emoționate,
Valori trucate de-un barbar,
Viciul adus la mare artă,
Zădărniciri de embrion,
În pași de dans voința moartă
Purtată-i de un jalnic clovn,
Virtutea scoasă la plimbare
Reneagă ultime dorinți,
Statuia vie-n nemișcare
Cerșește nimburi de la sfinți...
poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cotropirea frunzelor
Smulgem frunzele și facem
pat din osul pomilor
paștem iarba și o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neștiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuțitul
dușmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, și verdea
neânvinsa clorofilă.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia: Sunt opera ta! Ai făcut din mine o matrice. Cum să nu te ador, meștere olar? Sunt amfora ta fierbinte...
Regizorul: Înțeleg. Nu e vorba de un sentiment. Mai degrabă, un raport ierarhic...
Femeia: Ce poate fi mai sfânt decât adorația? Numai tu mi-ai rămas! Tu, țesător de umbre... Și mor cu tine-n gând...
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și sfințenie, adresa este: