Citate despre noapte și ploaie, pagina 3
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bizar
Plouă cu lacrimi
peste orașul însingurat.
În fiecare noapte
fac proba sicriului
și ascult cucuveaua
numărând stele căzătoare.
Dimineața,
moartea îmi zâmbește știrb.
poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
un fulger de noapte și...
dor îndrăgostiți mor îmbrățișați
haiku de Letiția Iubu din Pași pe nisip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu esti cîntecul meu de izbînda
Peste noapte cînd te înfatisezi
în firele ploii,
intru surîzînd
sub cupolele tale de cristal,
uimit de bogatia ta
si mîngîi frîiele cailor tai
batute cu piatra de zamfir.
Eu voi încalca
pe-un armasar alb
si-mi voi agata ploile,
cercel sunator la ureche,
sa ma auzi cînd trec.
Priveste-mi ochii
cît de albastri-mi sunt!
Ma gîndesc la Comuna,
la boltile-i înalte cît privirea.
Si cînd rostesc numele ei de purpura
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost zile și nopți pe care le-aș numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naștere, adică în dezarmarea și oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru și... mă mângâia. Cu palma la o mică distanță de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanația acelei mâini.
Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia ta
La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumești,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubești?
Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ți dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ți cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopți cu lună plină?
Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înflorește-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieții dor,
Prin gândurile tale, cu șoapte de amor?
Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze și cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheață,
Ți-aștern mii de săruturi pe-a buzelor dulceață?
[...] Citește tot
poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triptic banal - II
C'est la femme qu'on aime à cause de la nuit.
(Villiers De L'Isle-Adam)
Plouă...
Pe trotuarul negru felinarul desenează
O enormă violetă
Violetă ca umbrela japoneză ce-ncadrează
Chipul ei oval și palid
De nocturnă cochetă
Magdalenă.
Plouă...
Pe trotuarul negru pașii ei se-ncrucișează
Cu grabiții pași ai celor ce-o privesc
Și-apoi dispar.
Și tăcuta Magdalenă
Se strecoară ca noroiul
Ce dispare în canalul deschis larg lângă trotuar!
N-are vreme s-o-nsoțească nimeni,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nervi în noapte
E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, -
Și toți îmi dau o criză de fobie.
Îi văd trecând prin viața mea pustie
Cu relativul vieții lor pustii...
Și-n pragul absolutei veșnicii,
Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.
Mereu ciocanul vremii cade greu
Și-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusința lui stăruitoare...
Și-mi fură somnul spaima de pământ...
Și mor mereu cu clipa care moare...
Și-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...
sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeș - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Uneori toamna venea dinspre mare adusă de înalte și înspumate valuri. Alteori dinspre miazănoapte pogora uturme de negri nori. Atunci, peste pământul straniu și străvechi se năpusteau vijelii cumplite și cădeau ploi năprasnice. Aurul Dobrogei își pierdea întreaga strălucire și se schimba peste noapte în aramă veche, coclită...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, e greu!
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana,
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai aduci aminte?...
Îți mai aduci aminte de norii plumburii?
Îți mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îți mai aduci aminte de nopțile târzii
Când visam la nemuriri?...
Pentru atunci când amintirile își vor cânta refrenul...
poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa
Fie noapte, fie ziuă,
Mulți o risipesc, șiroaie
Sau o bat de zor în piuă
Până-o fac apă de ploaie!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce cu tine
Te-aș strânge în brațe, dar tremur de frică
Departe de tine mă simt un străin,
Senzații aparte ar vrea să îmi zică:
Nutrești sentimente ce nu-ți aparțin,
Te-aș duce cu mine pe bolta-nstelată
Să-ți fiu călăuză prin vechi galaxii
Și poate în noapte un clopot să bată
Vestindu-mi iubirea prin stelele mii,
Speranța-i o floare ce macină dorul
Ascunsă în norii cei negri, hulpavi,
Ea ține în viață etern-călătorul
Și face din mine un brav între bravi,
M-aș pierde cu tine rănit prin cuvinte
Departe de lume să fim amândoi,
O rază, o floare sau magmă fierbinte
Ce curăță răul prin ploaie și ploi,
[...] Citește tot
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai întrebat ce fac
Îmi curățeam simțirile de umbre.
Afară plouă și ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Și eu doar frigul gheții...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Și nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar și visele
Ce îmi deschid o ușă către vară.
Cu tine-n gând pășesc desculț
Chiar și pe cioburile colii de hârtie.
Tu ești o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Ești urma ce penelul meu o lasă
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea
Azi, bătrân, înfloresc în haină nouă,
Dupa atâția morți trăiesc și scriu;
Iarăși miros a ploaie și a rouă
Și mă-ncânt în versuri O, Tatăl Meu Cel Viu,
Cum se poate,
Ca cel peste care-azi noapte
A trecut furtuna Ta, tot eu să fiu?!
poezie de George Herbert din Templul: Poezii sacre și bucurii private, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă plouă
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anotimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiatul
Plutesc în derivă spre Nord, pe Atlantic
Cătând orizontul limanului Scandic
Căci doar o părere, departe-i pământul
Și nu mă-nsoțesc decât noaptea și vântul.
Pe neagra oglindă de ape mă duce
Un rest de catarg, înfipt ca o cruce
Pe-un lemn ce odată corabie-a fost...
Sau poate-o nălucă, plutind fără rost.
Cu secera Lunii aș vrea să retez
Oceanul de smoală și-al nopților miez
Dar sus e Selena, iar mâna mi-e grea
Abea de mai țin lemnul vâslei cu ea.
Spre Nord, către țărmul visat, călăuză
Mi-a Steaua Polară, pe-a cerului spuză
Doar norii -ah, norii- să-i spulbere vântul
Căci negru de-i cerul, pierdut e pământul.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (9 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și ploaie, adresa este: