noapte şi ploaie

Şi, totuşi...

Toate-s acoperite de iarnă-n al ninsorilor val,
Iar ploile primăverii spală iarba zi şi noapte;
Şi, totuşi, dedesubt, acel inel spectral,
Nemişcat şi neştiut, rămâne-o autoritate,

Un cronicar al crimei pe care rugina
Uitării a tăinuit-o ani şi ani de zile;
Şi care-acum revine şi-i ridică timpului cortina,
Şi trezeşte atâtea lacrimi inutile.

poezie celebră de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stepele nopţii

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana -

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două nopţi

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urât.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem aiurea

Sunt zile când am inspiraţie cruntă
Şi hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Şi lacrima-i albă de sare

Mai sunt şi senine cu cerul albastru
Şi eu- lângă propriul soare
Dar sunt şi în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare

Şi nopţi încă sunt sfâşiate de lună
Şi nopţi fără ea, dar cu stele
Şi sunt liniştite şi sunt cu furtună
Şi toate le ştiu ale mele

Din starea suavă de zi şi de noapte
Din gri de nuanţă nocivă
Se naşte poemul cireşelor coapte
Şi lirica mea cognitivă...

poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul

Scandat pe drumul vremii copita lui răsună,
Umplură tot pământul fugarii semizei...
Dar noaptea câteodată, în nopţile cu lună,
Când fiecare rază e ploaie de scântei,
îndrăgostiţi poeţii, atunci când îi adună
Iubirea sau norocul prin codri vechi de tei,
Zăriră, spun cu groază, în goana ei nebună
Năvala de centauri strângând la piept femei.
Şi blestemul de veacuri pe neamul lor apasă,
Căci zeul, ce tresare în trup de armăsar,
De-a pururea dori-va femeea ca mireasă.
Deşi n-avem potcoava răsunătoare de-aur,
Gonim, o, Zevs, prin lume frumosul în zadar:
în pieptul meu se zbate năprasnic un centaur!

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţiile ploii

Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în faţa gării.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moina

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

În fiecare noapte un clopoţel
Aud, de cum lumina se stinge,
În vis mă iau după el
Fie că plouă, fie că ninge...

Şi merg şi merg... Clopoţelul
S-aude la capătul lumii.
La capătul lumii mă uit ca viţelul
La poarta nouă a mumii.

O stea străbate cerul, ursuzul,
O scânteie, printre mii de scântei.
Făcut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moina

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde…

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima lumii...

Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn şi până apoi,
picuri tăcută şi tăinuită,
nepotolită, neţărmuită,
cum din tomnatice nopţi fără nume
curg şiroaie de ploi.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-Nenoroc

Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopţii stins este de-acum,
Pasărea neagră ţipă pe-o casă uitată,
Nici o fiinţă nu mai trece pe drum.

Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, aşteaptă lumina, să cadă.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi şi noapte (clasică)

Zi şi noapte,
Stau pe trepte,
Clipe calde
Să aştepte.

Soare pe cer,
Plouă din el,
Vise-aurii,
Zi după zi.

Noapte şi zi
Cât vei mai fi,
Frunză şi vînt,
Pe galben pământ?

Noapte fără zi,
De n-ai mai fi,
Gânduri pustii
Pe albe câmpii?

poezie de Gheorghe Alionte (1 iulie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat misterul adânc al nopţii, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos şi umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoţie, miracolul ploii şi al stelelor.

Andrei Pleşu în Despre frumuseţea pierdută a vieţii
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea lin coboară în gândurile mele
Pe aripi de vis, din ploile de stele
Ea picură iubire pe visurile mele...
Eu le adun pe toate, şi mă-nvelesc cu ele.

Noapte bună

Elena Bulancea în Personală (6 mai 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un afacerist fără scrupule

Să-şi satisfacă voile
Ca un magician deplin,
În nopţile cu cer senin
Îşi arangează... ploile!

epigramă de David Boia (15 martie 2005)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie în noapte
pe geam conturul unui sărut
visul se prelinge
picatură de vin vechi
promisiuni

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

visul unei nopţi
în sunete de chitară
înjumătăţindu-se
printre bujorii
umbrelelor din ploaie

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Se-aude-un foşnet de copaci afară...
Plouă-n fereastră, plouă-n ochii mei.
Apăsătoare vise în nopţile de vară
Le-adorm în miez de noapte prin condei.

Îmi cer iertare de la tine cer cu stele,
Că n-am ştiut să-ţi cant nemărginirea,
Că am tăcut, laşând să-ţi plouă-n ele...
Că am simţit mereu, aşa cum îmi e firea.

Mă socoteam un suflet bun... dar eu nimic nu sunt,
Când mă innalţ mai tare, cobor şi mai adânc!
Cu cât inima simte, cu-atât doare mai tare,
Aş vrea să ţi-o dau tie s-o faci nesimţitoare!

Se-aude-un foşnet de copaci afara...
Mai plouă la fereastră... mai plouă -n norii mei
Nici vise nu mai am... s-au sinucis aseară
Când te-am privit în suflet, în umezi ochii tăi!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Ziua plouă, noaptea plouă,
Dimineaţa plouă iară
Şi aşa de-o lună, două,
Romantismul mă omoară.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terţine

Şi acum ţin minte şoaptele-i pierdute
În vuietul sălbatic de furtună:
"De ce nu eşti cuminte? Du-te, du-te!"

E vânt, e noapte. Fulgeră şi tună,
Şi-o ploaie — acum a început să cadă
În picuri mari cât boaba de alună.

Cuprinsu-i plin ca de sclipiri de spadă,
Eu plec încet, ca-n vis, şi nu-mi dau seamă.
Un glas... dar cine-ar fi putut să creadă?

Părea că-n urmă-mi rugător mă cheamă.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!