Citate despre obstacole și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la obstacole și suflet, dar cu o relevanță mică.
Puterea credinței
am închis cu lacăt lada cu regrete
provoacă suferință și disperare
alungă din suflet stolul de egrete
mă ține departe de a vieții izvoare.
am vârsta la care nutresc victorii
nici un obstacol nu a să mă oprească
să cuceresc iar valea cu prigorii
să nu las vulturii să le gonească.
minunea glasului de orgă mă seduce
se întâmplă sub cupolă-n catedrală
credința mea la Dumnezeu mă duce
mă face împlinită în formă ancestrală.
muzica și poezia eterne-s ca universul
cu lumină îngerească împodobesc versul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat la o răscruce
Prietenul meu tânăr, pleci acum...
S-atâtea căi în fața ta deschise
Spre ținte reci, concrete or spre vise,
Cu piedici sau încurcături - duium!
Te înzestrez cu-aceste legi nescrise:
Restriști, dureri vei înfrunta pe drum,
Dar tu să nu le-mpărtășești nicicum
Cuiva; în suflet să le porți închise!
La bucurie doar, poftește lume,
La chef, la sărbători lansează glume,
Când toți în jurul tău sunt fericiți
Păstrând necazul numai pentru tine
Renume dobândești ca om de bine,
Lipsit pe veci de-amicii... ipocriți!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe mitologice
pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piața cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aș mai întâlni obstacole prin umblet.
mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
semințe de gânduri răspîndesc pe meleag.
îi fac o reverență mărețului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.
ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorințe port sub decolteu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optimism înflăcărat
sar peste obstacole precum un atlet
în baie de raze topesc pesimismul
drumul speranței pornește din suflet
cu voință de putere dezvolt romantismul
am umplut cu poeme golurile vitale
cu spiritul ambițios vizionar
avalanșa de gânduri se așterne în cale
chem din depărtare visul meu hoinar
mă îngrijesc de flacăra iubirii mele
să ardă-n armonie suspinul mâhnirea
stoluri de dorințe se avântă spre stele
în viață să-mi aducă succesul strălucirea
versific toamna asta cu mândre imortele
versul fracturat l-am legat cu atele
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas...
sunet strident caut în noapte
albatroșii sfâșie norii, obstacole în calea zborului
îi aud atât de tare și în depărtare
strigătul morții mânjește un cer cu pata de asfințit
coborâtă până în adâncul lanțurilor
aud trenul și șinele mă poartă spre depărtări
dorințele urlă în mine și strivesc sub tălpi macii
atât de goi de non-sens mi se par
pentru că vreau să-i modelez eu
cu mâini de olar cu lut de pe muntele cu zei
mă dor pulsurile inimii și mă înțeapă fiecare
lacrimă scursă, stoarsă până la neplângere
mă simt stafie înveșmântată în alb
chipul e-acoperit diform ca și cum oasele
ar fi fost topite
în lanțul inelului ce mă unea odată cu o icoană
s-a sfărmat atâta ființă
umilința a otrăvit fiecare fir de nisip
din care mă construise demiurgul
bucată cu bucată mă adun de pe câmpul ars de-atâta trăire
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire extremă
știu că viața mea e dar primordial
triumful iubirii este expresie supremă
știu că port în suflet freamăt cordial
și-n inimă pulsează fericirea extremă.
visez viitorul în forma ideală
bătrânețea să nu tulbure izvoare
să îmbrac poezia în haine de gală
în raze solare să topesc zăvoare.
splendori de viață le strâng într-un cult
cu viziuni adânci dintr-o credință sfântă
de orice obstacol să trec ca să exult
printre aștri prieteni care mă alintă.
extazuri fermecate le străbat în tumult
cu un cor de îngeri inima mea cântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructele rămân pe ramuri și iarna
De când m-am născut
am pornit la luptă
fără armele necesare și fără dușmănie,
încât m-am biruit și am trecut mai departe.
Am suferit și înfrângeri, dar mereu m-am refăcut,
am depășit întotdeauna obișnuitelor obstacole
și nu m-am depărtat de moștenirea rămasă.
Până azi sufletul meu înflorește și se scutură,
fructele rămân pe ramuri și iarna
semințele lor încolțesc de fiecare dată lăstari.
Eu gust dulcele și amarul cu buzele arse
și-l invit și pe Dumnezeu la masă
să-mi binecuvinteze cuvintele rostite
dând glas slavei divine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea ascunsă a cunoașterii nu rămâne așa...
Fiecare poartă sămânța ce răsare din cuvânt
și iese-n afară sarea pământului.
Nu se întoarce din drum, merge până la capăt,
deschide ferestrele nopții să zâmbească stelele,
își umple inima cu strugurii sufletului.
Nu se știe învinsă, caută piedici pentru depășit,
învată să zidească cuvintele în poeme înalte.
La sânul ei dorm crinii înfloriți
cu clopotele lovite de tăceri.
Chiar dacă fac popasuri pe drumul înserării
copacii mă însoțesc urmărind norii,
păsările sunt rare și tot mai mute,
toată suflarea așteptă crepusculul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubirea ei ca ploaia de vară
Femeia-și înfige degetele subțiri
în aerul vâscos al casei și curge pe pereți
îmi vine să îmbrățișez freamătul ei mov
s-ascult pe claviatura vocii șoaptele,
în bătaia sunetelor stopate de tăceri
ca o dorință estompată-n cuvinte
când îți prinde temerea frigul inimii
și cazi în somnul dimineților de ceară.
Îmi palpez oasele frunții și corzile vocale
sunt mai ușor cu jumătate din greutatea sufletului
la hotarul dintre această viață și moarte
ca să mă pot avânta pe drumul căutat al femeii
să-i despic nopțile, să o văd altfel decât o pisică.
Întinsă își arată trupul cu pielea netedă
ca o foaie de hârtie pe care poți scrie
la lumina ochilor umezi
un poem plin de sinceritate
mai lung decât timpul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În laboratorul sufletului
se scurg din cer vise desferecate
cu nimb de lumină din stele croit
mintea se umple cu gânduri fermecate
ca un răspuns karmic la tot ce-am trăit.
la răsăritul soarelui se nasc pofte de viață
dorințe de-a iubi în inimă tresaltă
transparența simțurilor se citește pe față
la armonii lucrează conștiința înaltă.
în laboratorul sufletului experimentez
idealuri și esențe în culori de curcubeu
în epubrete de lumină vise dragi păstrez
trec printre obstacole cu avânt de Orfeu.
pentru îndumnezeire crezul îl înobilez
când sacralizez iubirea îl bucur pe Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magica speranță
uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munții cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor și sfătos
obstacole în cale sunt mari ca niște stânci.
vreau aripi ca să zbor spre infinit
veșnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viața mea și de-a fost desuet.
trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristețea s-a înfipt ca o schijă
și spiritul meu geme cu dureri la picior.
speranța mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrez același crez
Dintre toate durerile cele de suflet sunt grele,
îți seacă izvoarele trupului prin suferință
și respiri cu tristețe aerul.
Multe dezamăgiri mi-au lovit inima,
am ajuns până la refularea dorințelor,
totul mi se pare un blestem
care trebuie îndepărtat de viață,
nu pot să fiu umil, nu sunt un sfânt,
în mine păstrez același crez
și multă dragoste.
Sângele îmi poartă prin artere
tot ce-mi înflorește prin gânduri
mă face să sper la tot ce urcă la cer,
și nu se lasă răpus de zădărnicie,
multe obstacole îmi vor sta în drum
și le voi ocoli
chiar începând de azi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina Ostrogoților
Jalnic vâjâie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,
Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară.
Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei -
Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă.
În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce tristă, blândă: - "Tu-mi esti rege și bărbat.
M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale?
M-ai închis aici în lanțuri; am răbdat în chip păgân,
Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața noastră este o continuă lecție de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopții, când alergăm desculți prin iarbă, când admirăm păsările și creștetul munților. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viața e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflați în suferință, pentru că trebuie să ne ținem apropiații de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăsește cu fâlfâitul unor aripi mute și nevăzute de nimeni.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă șapte
Șapte zile, numai șapte,
Au făcut lumină-n noapte
Și peste pământ o apă
Unde suflet se adapă
Șapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh
Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Și ne doare... și ne doare
Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu știe de obstacol?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Momentul prieteniei" era ca desțelenirea unui ogor pentru a-l face roditor pentru societate, era ca o spovedanie duhovnicească înaintea marei taine a împărtășaniei. Căci, ca după o împărtășanie trebuia să se simtă "fratele de cruce" după ședința la care luase parte. Din ea ieșea mai ușor, mai liber, cu sufletul scăldat de lumini. Un suflet împovărat, apăsat de greșeli și păcate, este un suflet stins și vulnerabil. În el prind ușor rădăcină complexele cele mai întortochiate, ce-l vor munci dureros. Din această stare omul nu mai poate dărui nimic substanțial. El nu se mai poate da cu dragoste și elan celor din jurul lui. Rămâne cramponat în îndoieli și în scepticisme care-i vor ucide avânturile. Dar dacă se poate mărturisi cuiva, unui prieten apropiat care să-l poată asculta cu dragoste de frate și cu înțelegere, el se ușurează. Își elimină o sarcină grea ce duce cu el și își curăță și limpezește labirinturile interioare. În felul acesta va putea sălta mai ușor peste obstacolele lui psihice și va reveni la starea de armonie originară, singura care poate fertiliza omul și care-i înmulțeste bobul recoltei sale.
Nicolae Roșca în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scăldătoarea cu miresme
În scăldătoarea cu miresme
ursitoarele mi-au pus bani și flori,
m-au lăsat să respir aburul apei calde,
viitorul să capete-n trup, un nume
la fel cu cel de la botez.
Am crescut cu fiecare clipă fără să respect niciun canon,
am devenit o ființă cu judecată liberă
lăsată-n drum cu Dumnezeul propriu,
l-am străbătut alături de oameni prefăcuți,
plini de nepăsare.
Nici eu nu m-am bucurat de ei
mai mult m-am ascuns sub piele
de unde am ieșit târziu
îmbărbătat de voință
cu gânduri de mărire.
Din parcursul trecut
îmi extrag izvorul fântânii din suflet,
trec peste fiecare obstacol
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocare
îngerii nu merg cu trenul
nu își țin ziua numelui, par veșnic grăbiți, apasă cu buzele pe fiecare cuvânt prins
în năvoadele aruncate în suflete. îngerii nu au nevoie de astrolab, busolă sau gps.
ei evită obstacolele cu eleganță, agață viziunile nevăzătorilor de cozile cometelor ce-i traversează. îngerii nu se adresează cu dumneavoastră, nu spun pardon,
nu tulbură aerul cu mișcări neașteptate. ei recoltează tăcerea ca pe o ectoplasmă a rostirii
și o răsfiră în fuioare plutind spre însingurări ce răsună la atingere.
îngerii par să nu obosească dar adesea stau în jurul aceleiași mese
și le dai răspunsuri urmând un destin rostit într-un singur cuvânt.
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din grădina copilăriei
Gălăgie de gânduri
și o liniște nesecată
de profunzimea cursului vieții.
Din toate izvoarele,
lăcrimează o tăcere
cu ecou infinit.
În solitudinea
confiscată de durată,
lungit ca o umbră în amurg,
cu ochi hipnotici,
veghez la căpătâiul nopților
cu bătăile inimii.
Trezesc amintiri
pe care nu le pot adormi.
La locul ei,
neclintită,
steaua Mamei.
Nu există nor
să-i oprească strălucirea tăcerii;
și nici obstacol
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre obstacole și suflet, adresa este: