Citate despre ocean și viață, pagina 3
Părăsește oceanul suferinței și al mizeriei! Viața în Dumnezeu este o sărbătoare continuă. Ignorând prezența Lui, existența devine plină de griji, dureri și decepții.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zobail
La miez de noapte morții-n cor
Își cântă jalnic imnul lor,
Iar albele giulgiuri bătute de vânturi
Dau tact tânguioaselor cânturi.
Ei sunt războinicii oșteni
Ai regilor asirieni
Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă,
Cu biciul bătându-i din urmă.
Ce fericit e cine-i viu!
Noi putrezim într-un sicriu!
Ni-e dragă și nouă viața și-averea,
Dar regii ne-o iau cu puterea.
Frumos e, sfânt e să trăiești
Când pentru ai tăi tu suflet ești;
Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul
La regi care omoară poporul!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul cenușii
Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat
în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă.
Ușoară sînt și grea ca un blestem,
sînt piatră și sînt viață neajunsă.
Nu vă jucați cu mine, ucigași,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliți-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, și sînt leșie.
Fugiți! Căci sînt cenușă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub ușă
și să mă cern pe chipul vostru-n somn,
și să vă dau sărutu-mi de cenușă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul cenușii
Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat
în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă.
Ușoară sînt și grea ca un blestem,
sînt piatră și sînt viață neajunsă.
Nu vă jucați cu mine, ucigași,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliți-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, și sînt leșie.
Fugiți! Căci sînt cenușă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub ușă
și să mă cern pe chipul vostru-n somn,
și să vă dau sărutu-mi de cenușă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamele noastre - candele de lumină ce ard cu lacrimi
Dați-mi o măsură să pot afla
durerile mamelor.
Fii pentru un ceas măicuța aceluia
ce plecă în depărtări lăsând-o pustiită.
Nu-i rămân decât zile cu dor
și nopți ce dor.
Priviți ochii unei mame ce-și veghează
copilul bolnav;
ai să pătrunzi în adâncul unui ocean
încărcat de temeri și valuri de tristețe.
Sufletul contopit cu ruga arde
continuu.
Oprește-te și simte pentru o clipă
durerea mamei pentru fiul plecat
în lumea cu vise.
E o pasăre cu aripile retezate ce vrea
să-și ridice puiul din mlaștina vremurilor
și să-l salveze.
Prin măduva ei curg râuri de disperare
și neputință.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (27 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Gândul
Dezbrăcat de stele, cu lumini pierdute
Printre maniere sau simple redute,
Se înalță gândul din ocean de vreme,
Rostuiește Calea și-uită să ne cheme.
Chiar și filosofic, piatra-i tot mai seacă,
Lasă apă multă, pe gârlă, să treacă,
Nici că ne mai pasă cum va cerne sita,
Amărâți de viață, ne plângem ursita.
Încă o idee pare că-și frământă
Curcubeul firii din lumea cea sfântă,
Steaguri arborate între cer și lume
Concluzionează în versuri postume.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Un râu de foc cu unda arsă,
De lupte grele și visări,
Ce, potolit și-nfrânt, se varsă
Într-un ocean de renunțări.
epigramă de Jean Buhman din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nave care trec în noapte și care, în trecere, își vorbesc una alteia,
Doar un semnal ridicat, o voce în depărtarea întunecată;
La fel, pe oceanul vieții trecem, vorbind, unul pe lângă celălalt,
Doar o privire și o voce, apoi întunericul și liniștea compactă.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Povești de la Hanul Wayside, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce s-a petrecut pe Pământ ar putea fi mai mult sau mai puțin desfășurarea tipică a evoluției vieții pe multe alte lumi; dar în privința detaliilor ce țin de chimia proteinelor sau neurologia creierului, povestea vieții de pe Pământ ar putea fi unică în întreaga galaxie Calea Lactee. Pământul s-a condensat având ca punct de plecare gaz și praf interstelar în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani. Știm de la fosile că originea vieții s-a produs la puțin timp după aceea, poate în urmă cu aproape 4 miliarde de ani, în bălțile și oceanele Pământului primitiv. Primele ființe vii nici nu se comparau în complexitate cu un organism unicelular, care este deja o formă de viață foarte sofisticată. Primele amestecuri au fost mult mai umile. În acele zile primordiale, fulgerele și lumina ultravioletă a Soarelui descompuneau moleculele simple bogate în hidrogen. Ale atmosferei primitive. Iar fragmentele se recombinau în mod spontan dând molecule tot mai complexe. Produsele acestei chimii incipiente s-au dizolvat în oceane, formând un fel de supă organică a cărei complexitate creștea treptat, până când într-o zi, din pură întâmplare, și-a făcut apariția o moleculă care era capabilă să producă cópii rudimentare ale ei înseși, folosind ca elemente de bază alte molecule din supă.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o epocă extraordinară. Vremea noastră este o vreme a schimbărilor uluitoare în organizarea socială și în nivelul de civilizație, în preceptele morale și etice, în perspectivele filozofice și religioase și în autocunoașterea umană, ca și în înțelegerea acestui vast Univers în care suntem scufundați ca un grăunte de nisip în oceanul cosmic.
Carl Sagan în Creierul lui Broca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața îi o mirare...
În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viața îi o mirare!
Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veșnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălțare,
Neastâmpărul în veci nu-ți moare!
Căci viața îi o mirare!
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare lină
Ninsoare lină, praf de cer,
Potop de gânduri și durere,
Acoperi pașii ei mărunți,
Plecați desculți printre troiene.
Hrăniți cu șoapte de'mbiere,
Ca niște cânturi de sirene,
În gerul asprelor dorinți,
Al devenirii efemere.
Și a plecat dulcea fecioară,
Ca panaceu al morții crude,
Ce s-a pornit din nemurire
Să-i frângă aripa plăpândă,
Să'nghețe lacrima pe-obraz,
Surâsul de mărgăritar
Și inima de viață plină.
Mi-a fost un dar dumnezeiesc,
Al vieții tact să mi-l măsoare,
Cu viața ei să mă ridice
[...] Citește tot
poezie de Mihalpa Minișanu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de minisanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii săi strălucea reflexia celei mai frumoase planete din Univers - o planetă care nu este nici prea caldă, nici prea rece; care are apă în stare lichidă pe suprafața sa și unde gravitația este tocmai potrivită pentru ființele umane, iar atmosfera este perfectă pentru ca ei să poată să respire, unde există munți și deșerturi și oceane și insule și păduri și copaci și păsări și plante și animale și insecte și oameni - o mulțime de oameni. Unde există viață. O mică parte din ea, probabil, inteligentă.
citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalității; el devine obiectul propriului dramatism interior și viața lui este o penitență. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăiești, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viața din spatele ușii încuiate.
Nevăzându-te nimeni, suporți toate aceste senzații nebune. Plutești într-un ocean stăpânit de flăcări și în acelasi timp într-o mare ucisă de gheață, visând o moarte de vis. Viața se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendența flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni și nimic nu este îndreptățit să vorbească în numele Pământului decât viața: viața, în al cărui ocean frământat plutim ca un fir de nisip. Ea se subordonează în exclusivitate fenomenului cronologic sau mai bine zis, viața este o clipă în vârtejul cosmosului. Dimensiunea și vârsta lui depășesc înțelegerea umană, stelele reprezentând energia lirică a omului în context cu armonia viețuirii sale pe Pământ.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există în Liniște un ocean de beatitudine infinită, cel care se scaldă în ea soarbe din plin din apa cea sfântă a vieții veșnice!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra mea
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
Zi de zi, înaintând spre Soare,
Inima mi-am pârjolit.
Și-a crescut durerea și mai mare
Și în spate, umbra mi-a crescut.
Și-a durut durerea mea amară,
Zvârcolirea ei m-a răvășit!
Dar am stors din ea, ocean de lacrimi
Zi de zi, o viață, pic cu pic!
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață, somnul e singura lume ce-o avem, căci veghea ne-aruncă într-o amăgire comună, oceanul care se numește astfel: realitate.
citat din Amado Nervo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine
Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.
poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ocean și viață, adresa este: