Citate despre oraș și suflet, pagina 3
Orașul meu
Cetatea Băniei
Rămâne mereu în sufletul meu
Acel loc unic
In care mi-am petrecut copilăria,
Orașul-municipiu, capitala Olteniei,
Vatra lui Mihai Viteazul;
Aici m-am născut și sunt mândră de acest lucru.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur cu ceilalți
Carnea acoperă osul
și mai e și o minte acolo
și uneori un suflet
și femeile sparg
farfurii de pereți
și bărbații beau prea mult
și nimeni nu-l găsește pe celălalt
Doar îl tot caută
târându-se-n sus și-n jos prin paturi.
Carnea acoperă osul și
carnea caută ceva mai mult decât carne.
Nu avem absolut nicio șansă:
suntem captivii aceleiași sorți.
nimeni nu-l găsește niciodată pe celălalt.
Ghenele orașului sunt pline
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Piața Centrală
Cad porumbei peste
Piața Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste piețe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe fețe
și-n suflet un straniu amestec
de-azur și lentoare letală.
Iarăși cresc muguri în
ceața podgoriei,
iarăși cresc ierburi și flori din
sinistra țărână.
Și-asemenea ierbii, și-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latența, din
țărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând și în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din În Piața Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era târziu și ploaia nu se oprea
Îmi doresc o felie de salam
și-un câine,
nu-mi oferiți posturi în guvern,
liniștea garsonierei nu trebuie dezlipită
de pe retina sufletului,
vreau să aud vecinii cum țipă,
apa să fie mereu rece,
îmi doresc și-un colț de pâine,
și-o pisică.
Mobila trebuie să fie plină de găuri,
covorul brodat cu scrum,
nu trebuie să se simtă vreo clipă bucuria nepăsării,
liftul nu trebuie să meargă,
cele 10 etaje trebuie iubite împreună cu seismele,
nu am nevoie de căderi nervoase,
orașul devine o jucărie de câlți,
câinele mă latră să-i dau felia de salam,
pisica mă zgârie pentru colțul de pâine,
ce minunată e această vacanță
[...] Citește tot
poezie de George Cătălin Cudalbu (11 mai 2020)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând spre Bizanț
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în bască, portugheză, daneză și bulgară.
Sufletele celor morți
noaptea se auzeau tropote de cai
sufletele celor morți treceau în cohorte
și când am ieșit din casă
m-am trezit într-un oraș străin
orașul lui Cain
în fiecare dimineață plecăm la cules
semințe, umbre, coji de cuvinte
iluzii, aluzii, confuzii
păreri, satisfacții, cai verzi
fără să luăm aminte
cu cât culegeam mai mult
un principiu ocult
ni le ia înapoi una câte una
pentru totdeauna
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hic et nunc
Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Și-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citești, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colțul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat și lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraș luminat, și nu o vale,
Cu trecători grăbiți, indiferenți, sirene și puzderie de mașini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Și, poate, speri că altcineva îl va privi cu alți ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toți, căci a fost creat inimii și nu privirii,
Iar tu de-ai înțeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Oprește-te, ascultă-ți secundele firii
Și învelește-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare la rever
nu am să dau flori unui întreg oraș
nu poate sufletul să doară îndeajuns
nici să sărute fiecare secundă
de zâmbet frumos
nu port destulă primăvară în buzunare
am doar o butonieră
și un rever cu o floare
crescută din inima mea
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria, craterul din suflet
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu știe asta
mereu coboram unul în celălalt
și cu delicatețea unui copil făceam dragoste
sub cămașa din cânepă țesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam și spuneam
Tatăl nostru
cămașa mi-a rămas mică
și lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă și
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
țin minte
ploua mărunt și era frig
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge peste sufletul trist
Și fulgi uriași încep să cadă
Eu umblu prin oraș hoinar
Un tablou alb de zăpadă
Se-așterne timid pe trotuar.
Ninge, e noapte și mi-e frig
Sufletul simt cum îmi moare
Iubito... în zadar acum te strig
Pe fața-mi curg lacrimi amare.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru vânt
Nu te cunoaștem nimeni!...
Și totuși, te simțim cum mergi cu noi alături, pe câmp și prin orașe, și cum îți schimbi ființa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic și gesturi de cravașe...
Nu te cunoaștem nimeni!...
Dar știm că tu respiri prin noi și-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu ești când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită...
Nu te cunoaștem nimeni!...
Dar știm că ne ești frate, deși, mergând alături, rămânem tot străini, și când ne mângâi fruntea și holdele bogate, și când ne smulgi copacii din câmp și din grădini...
Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să pornești, noi știm că-ndestularea sosește, și cu tine sosesc și mateloții, și noile povești...
Și tot așa, pe dealuri, când morile-și iau zborul, și aripile-ți cântă un imn de preamărire, noi știm că Don Quijote e-nvins, și-nvingătorul ești tu, ce ne-aduci pâine, belșug și fericire.
poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 379 (1 ianuarie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de mult seamănă oamenii cu mail-urile! Cei care-mi ies în față fără să îmi doresc câtuși de puțin, în metrou, pe stradă, în oraș, sunt spam-uri. Oamenii cu care am avut ori am de-a face, dar care n-au rezistat în inbox-ul sufletului meu, s-au prefăcut în gunoaie, și se îngrămădesc în trash. Încă aștept mail-ul magic, mail-ul (deci omul, adică oama) care să merite o stea.
Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și sângele apă nu se face
Tu ai rămas nehotărâtă
în orașul trecut peste mări,
să cauți alt orizont
printre străinii mult prea străini.
Eu călătoresc spre casa din țara de suflet
cu inima pe un munte de sănătate
unde locurile mă cunosc
și sângele apă nu se face.
Te aștept adăugând câte o zi de tristețe
până la punctul terminus,
înlăuntrul tău descurajat de himere
sângerează rănită dragostea
și se preface-n strânsoare.
Lumile noastre nu simt diferența,
ea naște singurătate și orgoliu
ce într-o zi se pierde definitiv
și zorii ei îmi bat la geam.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce de ceas
Simfonii de culori în balans,
Inimi scăldate-n izvor de iubire,
Aduc în răscruce de ceas
Pe Hristos, slăvit cu cinstire.
El a-nviat! Iertându-ne păcatul!
În suflet aprindem lumânări,
Credința străbate orașul și satul,
Prin ea sfințim rătăcite cărări.
Sărbătorim cu inima smerită,
Momentul vieții: Hristos a înviat!
Îngenuncheați pentru țara iubită
S-o scoată din mormântu-ncuiat.
Culoarea ei de simfonii în balans
Să fie scăldată-n izvor de iubire,
Adânca durere, din răscruce de ceas,
Prin Hristos s-o vindecăm, cu cinstire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
București
Mi-e dor nespus de orașul meu,
Imperfect cum a vrut Dumnezeu
Râsete-n noapte, triste povești,
Mi-e dor de tine, drag București!
De terasele pline, parcuri și alei,
Unde-s mașini tunate si derbedei
De Dorobanți și de Centrul Vechi
Muzica ce sună plăcut în urechi.
De mall-uri și bulevardele largi,
Unde, pe șest, o marijuana tragi,
Și prea ușor cheltui 200 de RON
Pe curvele triste-n ciorapi de nylon.
Terenul de fotbal și sala de forță
Sufletul mi-este aprins ca o torță
După tot felul de chestii lumești,
Mi-e dor de tine, drag București!
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la oraș și suflet, dar cu o relevanță mică.
Doctor zburând
Cică era doctor de suflete și toată lumea-l știa
(deși după figură aducea a hoț de buzunare)
le punea-n atele din lemn de tei înflorit și la viața viitoare
- avea și o reclama la o gazetă - erau ca noi
m-am dus la el într-o doară plângându-mă de niște dureri care nu erau ale mele
după ce iubita mi-a zis ca semăn cu un pom plin de păreri de rău
din pricina operelor mele incomplete
de parcă opera dumnezeului ei la care se ruga - dă-mi doamne dragostea
nebunului ăsta -
pe furiș în baie era completă
ea nu avea nici o prețuire pentru scrisul meu, între noi fie vorba
socotind că fac asta pentru că n-o iubesc
și nu mă dezlipeam de stiloul acela blestemat ca să n-o pot mângâia
era cunoscut asemenea unui cal breaz doctorul
și se spunea ca dresese de-a lungul vremii suflete de precupețe bașoldii
sau ftizice
de cavaleri înzăuați ca niște pești argintii de uscat rămași de la vreo viitură
și de viceregi călări pe câșlegi cu capul plin de caravele amușinând vanilii
dar și de măcelari, bunăoară pe-al lui Nea Marcel
sau de saltimbanci mereu plânși
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
Tu ești furtuna ce-a spulberat
Castelul de nisip al inimii mele.
Mă tem de forța ce ne-a unit destinele
Cu lanțurile sălbăticiei.
De ce aștept curcubeul care să-mi lumineze
Existența cea de dincolo de aici?!
Ea nu mai semnează cu surâsul speranței...
A murit odată cu prima palmă primită...
Ce sărut mi-ar mai demonstra iubirea,
Când eu simt doar teamă și ură?
Ba nu, nu pot nici măcar să urăsc.
Sufletul meu a murit atunci când,
Cu lacrimi în ochi
Te-am întrebat dacă
Mai crezi că te pot iubi.
Unde s-a ascuns visul din templul fericirii?
Unde este dragostea la care visam?!
Fericirea este un înger-fantomă.
Un fum alergând dezordonat
Prin orașul inconștienței...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haideți la joacă, copii!
Orașe, sate, dealuri și câmpii,
Toate sunt foarte pline de copii.
Trotuare și drumuri sunt desenate,
O zi specială pentru fiecare în parte.
Forfotă și zgomot mare peste tot,
Orice copil mic/mare merită un tort.
Zâmbete, râsete și multă veselie,
Fiecare copil își dorește câte o felie.
Dulciuri multe pentru fiecare,
Și multe jucării care mai de care.
Crete, desene, zmee, biciclete,
Role, mingi și multe trotinete.
Azi e o zi specială pentru orice copil,
Indiferent de vârsta pe care o are.
Toți oamenii avem suflet de copil,
Haideți la joacă, sunt jucării pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tufănele
Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...
Moș-Pitic se află-n treabă
când fetița îl întreabă
cum să-și facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.
- Ia perechea de sandale
cu felii subțiri de soare!
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiții cât lopata
trași în cremă de fistic
de un cofetar-pisic.
Floarea umblă printre flori
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Antologie de literatură pentru copii
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oraș și suflet, adresa este: