Citate despre oracol, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la oracol, dar cu o relevanță mică.
Sonet cristalizat
chemările cerești sunt adieri de vânt
prelungesc distanța dintre viață și moarte
extazul e o forță transferată-n cuvânt
literele dragostei mă vor duce departe.
transfigurări intense se încadrează-n stil
gânduri pozitive ocolesc pericole și haos
viziuni lucide fac timpul meu util
cu grația cerească am pătruns în naos.
zâmbete împreunează eșecuri cu triufuri
fericirea capătă contur de miracol
valori de excelență le-am pus în seifuri.
particip la viață ca la un spectacol
îmi feresc credința de tâlhari de furi
urmând învățături descrise în oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat ce apune de ziuă
într-o zi îmi va fi interzis
să mai fiu femeie
așa că va trebui să aleg
între ușă de moschee
sau Zidul Plângerii
poate cel al Cunoașterii
deși miracolul nașterii
n-ar mai fi niciun miracol
asta se-nvață dintr-un
oracol
de la capătul lumii
acolo unde beduinii
fără drum de întoarcere
stau de vorbă cu mărăcinii
și îi trimit
rând pe rând
în corporațiile bisericești
cu aceeași îndârjire
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies șoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcție; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foșnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să deslușesc voința divină în mișcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc și oricât de fascinant aș socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezența Sa în frumusețea lumii.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între da și nu este loc de încă un univers
cu totul
de la prima explozie
până la ultimul fâs
cum să vă spun altfel
povestea lumii
decât prin pilde sofisticate
ca la un concurs stupid de ghicitori
de tip oracolul din delphi
totuși
v-ați întrebat vreodată
dacă dumnezeu e sofisticat
sau doar noi înflorim cuvintele
ca la carnaval
de nu mai știe nimeni care e alfa
și nici care mai e omega
poate că poezeala s-a născut doar așa
dintr-o nevoie bolnavă de a ne agăța de ceva
înainte de tăcerea veșnică
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protocol al unui club Matei Caragiale
"Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole și mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?
Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon,
Locuiește cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn.
O! vegheat din jilțul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte,
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port.
O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopții cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Poeți, nu mai bateți la porțile toamnei,
E ceață, e frig, un câine jelește
Dorm greieri tăcuți la porțile vamei
Peste care iarna tenace pășește.
Peste vremuri și semeni așterneți cerneluri
Tiparele sug din sânuri preapline
Pergamente uitate în triste creneluri
Tăinuiesc profeții ale zilei de mâine.
Sparg noaptea cu geana și-ascult recitând
Poem conceput în vremuri apuse
Hrisoave foșnesc cu glas răgușit
Oracolul vremii prevestind cele scrise.
Poeți, înarmați-vă cu scuturi de cer
Cu aripi de înger ce zboară-n lumină
Prezentul să-l faceți prea tainic mister
Pe semenul vostru l-absolviți de vină.
poezie de Vîlceanu Daniela (noiembrie 2021)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În norma mea de timp
în norma mea de timp
o parte din trăiri se duc într-un gol primitor
sugrumat de uitare
mișcarea se cerne lângă un pahar cu apă
privind o zare împinsă-n altă parte
formele nemișcării se insinuează lent
înlocuind o risipire din mine
și uneori un sens o părere
cuvinte ascuțite
cuvinte înghețate
ating o durere și-mi acoperă gura
cuvintele se-nfig în umeri și-n spinare
aerul urlă într-o sferă de vid
tăcerea face un arc peste mine și doare
mă dărui unui timp mergând spre apus
căutând un miracol rupt dintr-un oracol
cuvinte nomade pulsează în palme
și-o impalpabilă povară de fluturi
mă sfarmă când stai lângă mine și taci.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Tu ești apă, eu sunt foc
Dă-mi răspuns la acest joc!
Eu sunt Soare, tu ești Lună
Zi și noapte împreună.
Tu șaten, iar eu sunt brună
Ce prin vise se cunună.
Eu sunt mare, tu esti țărm
Ce în cale-ți mă transform.
Tu ești munte, eu izvor
Însă unu-i călător.
Eu copac, tu rădăcină
Ce ne ținem de tulpină.
Tu ești ceață, iar eu ploaie
Ce se-ascunde prin noroaie.
Eu sunt sunet, tu viu grai
Eu din versul tău răsai.
Tu esti foaie, eu stilou
Așezate pe birou.
Eu apus, tu răsărit
Ce prin lume-au hoinărit.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Enescu
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răgazul lui Nero
Nero nu a fost deloc îngrijorat când a auzit
ceea ce avea de spus Oracolul din Delfi:
" Atenție la vârsta de șaptezeci și trei de ani."
Mai era destul timp pentru distracții.
Avea doar treizeci. Răgazul
pe care zeii i-l acordaseră era mai mult decât destul
pentru a face față viitoarelor pericole.
Acum, un pic obosit, se va întoarce la Roma
dar, după toată acea călătorie dedicată întru totul plăcerilor,
oboseala era agreabilă:
teatre, petreceri pe terase, stadioane...
seri în orașele din Ahaia...
și, mai presus de orice, deliciul trupurilor goale...
Cam atât despre Nero. Departe, în Spania, Galba
își aduna și-și antrena oastea
Galba, în cel de-al șaptezeci și treilea an al vieții sale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian văzând disprețul
"Apoi, să observăm," declară el, în felul lui solemn,
"că există printre noi un mare dispreț pentru zei".
Dispreț. Dar el la ce se aștepta?
Lăsați-l să-și organizeze religia cum îi place,
să scrie Marelui Preot din Galatia ceea ce-i place
sau altora de aceași teapă, incitându-i, întărâtându-i.
Prietenii lui nu erau creștini, iar asta în mod cert.
Dar chiar așa, aceștia n-au întins coarda
atât de mult ca el (crescut, totuși, în religia creștină)
jucându-se cu un nou sistem religios,
absurd în teorie și în practică.
Ei erau, la urma urmei, greci. Nimic în exces, Augustus.
*** În Grecia antică, pe templul Oracolului de la Delfi erau inscripționate cuvintele " Meden Agan" "Nimic în exces
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez
Crez
Eu am gândit pe Dumnezeul Unic,
Fără de chip și fără loc,
Am cunoscut războiul punic,
În Evul Mediu am trecut prin foc,
Am fost mereu un Celălalt, alături,
Iar viitorul l-am gândit precum
Un splendid răsărit în văluri
Peste deșertul Karakum,
Eu am crezut mai mult în mângâiere
și mai puțin în ritualul fals,
cuvintele mi-am plâns în grea tăcere,
apoi s-au înălțat în pas de vals,
am văzut Glasul, drumul și pustiul,
nimic nu-i mort, când știi ce-nseamnă viul,
m-am înălțat să te privesc, miracol,
Iubire, veșnicul oracol.
BORIS MARIAN
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra anilor deșerți
Vor trece anii fără rost
Ce-i cauți printre stele,
Și regreta că nu ai fost
Loială gândurilor mele.
Nu vreau ca-n părul tău bălai
Să-ți veștezească crinul,
Apoi
uitării să mă dai
Sfidându-mi iar destinul.
De ce oare mă ocolești
Și-mprăștii tot norocul?
El îți surâde să-l dorești
Iar tu! Te joci cu focul.
Nu-l agita căci arde rău
Când lava te atinge,
Cu toată apa din pârău
Nimeni nu-l poate stinge.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
Logodna vieții mele cu ursita
S-a petrecut fără să vreau, să știu.
Privighetoarea-și va cânta dosita
Tristețe, eu fatalul meu sicriu.
La ce-mi surâde vestea de oracol,
Că voi urzi al lumii rost în cânt?
Tot sensul cântecului e spectacol
Și nu trezirea celor din mormânt.
De voi întinde simțurilor cupa
Otrava cucutei tot va trăi.
La ochi de-aș duce cu pornire lupa
Nu voi afla nimic în clară zi.
Cine așteaptă versurile simple
Mai mult decât al primăverii timp?
Și cine-și sparge propriile tâmple
Să afle-n creieri mult visat Olimp?
Socot că m-am uitat într-o greșeală:
În propria-mi găoace mă înec.
Mai mult nici visul nu mă mai înșeală
[...] Citește tot
poezie de Nicolai Costenco
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pe omătul Fraților Grimm. Cenușăreasa
Viața mă trece
prin altă vamă,
slugă ajung
la vitrega-mi mamă.
Pulberi de codru
din vatră cărând,
pădurea-adormită
îmi zise, tăcând:
"Presară cenușă
pe-ogorul din vis,
curând vei ajunge l
la balul promis!"...
Oracol cu har,
palat de cleștar,
tristețe veche,
la marele bal,
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezanți
Mi-e greu să înțeleg de ce în poezie
Din sublim se reduce, tot scade din spectacol,
Lăsând-o fără ritm, metafore, oracol
Și, rima e desuetă, doar haos, gălăgie.
Se pare că sub faldul facilului amorf
Se toarnă doar cuvinte, fără virgule, frază,
Uitând de sunet fin... cinel e mâlul torf,
Se înflamând că-i clasic, ca diamant, o rază.
Nu mai este-un balet de iambi, trohei, nu-s pași,
E doar un salt din șiruri, rămase-ntr-un picior,
Stând, parc-ar vrea să cadă sterile, făr' de urmași...
Doar propoziții rupte plutind, fără a ști zbor.
E ca libret în arii melodios afone,
Sau rockul doar zbierat, fără bătăi, cadență...
Un scris dezordonat de înțelepciuni în clone,
Cu crez de aforisme... de-un secol-complezență.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minor
întâlnirea noastră
nu fusese prevestită de niciun oracol
nici conținută în vreun destin
un fel de instinct ne pusese în mers
interacționasem în marja timpului liber
cumva din plictis cumva din nepăsare
fără să pierdem esențialul
de-o parte și de alta
ziua era obișnuită
oamenii așa de comuni
alunecau în latul străzilor
în dreptul magazinelor cu trucate
fluizi goi neconvingători
nu apucau să se înscrie pe o hartă
formal aproape gratuit
o mână amplă împrăștiase confetti
în limitele spațiului uzual
incerte siluetele nu se grăbiseră
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers
Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vinețiu și putred, în dansuri frânte, de cleștar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Și-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?
Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâșii de ceruri, pe veșnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-și treacăne prezența-n tăceri uitate și permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...
Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Și sufletul se risipește, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferință, în crud picături de sânge.
Veșmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de așteptare..
Ridic un braț... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineție și-n urma mea se stinge plânsul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mix
Cât de greșit, pe suflet, spirit,
Îl judecăm la fel precum pe corp,
Ne întrebând naivi de ce e orb
Și mut și surd și ocult, empiric!?
Tot credem putregaiul din coșciug
Ce-ar fi supremul, de ce suntem, anatomici;
De mâini zbierând ne plângând comici,
Purtați de nas cu parul de belciug.
Sau doar mimăm că nu am ști de haruri
Primite, ca și cum doar le-am merita
Indiferent de cum am fi; le-am tot avea
Ca și când făr-a da... le merităm eterne daruri!?
E greu de spus de corp suntem în fond,
Că el dispare sigur când spui "oare-s cine?";
Tipar croit se promenând pe oasele divine,
Sau plutim flu, halou, o buclă de fum blond?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul
Firu' își trage din fusu' existenței de sine,
De-a fi... cum șurubu' în filet de mișcare.
Erg e lumii în secunda din unu, se pare...
Deci cu totu' e-un dans, din balans tot provine.
Și piatra în statuie mișcare-i, nucleul,
Iar floarea-nspre soare-i dans zilnic, o horă...
Albina e-n luping-extaz drag de-o floră
Și, păsări 'și dansează în penaj curcubeul.
E dansul de rut între mii lighioane,
Să încânte anturaj, să atragă privire,
Să-și lase perpetuu gamet, moștenire...
Instinct pân' la urmă, natura-n canoane.
Doar omul, își face din dans o plăcere
Să-și unduie corp, fără a spune cuvinte...
Diziac, Afroditei, asprimea dezminte,
Or maniile nimfei femeii... de-o vrere.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oracol, adresa este: