Citate despre orgoliu și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la orgoliu și suflet, dar cu o relevanță mică.
Momente epice
muzica și poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admirații se oglindesc în destin
emoții nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin
cultul metafizic al nunatelor definește poezia
lumea ideilor care unește filozofi și poeti
orgoliul de-a atinge extazul și frenezia
reflexe sistematice născute în dimineți
explozie de sunet și lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele
din muzică și poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornind de la naționalismul lui Eminescu, Vlahuță a mers mai departe alături de alți cărturari ai neamului, cerând emanciparea țărănimii. De la tradiționalismul lui Eminescu s-a inspirat când a fost împotriva inovatorilor pripiți în artă; partizan și creator al acelei limbi literare, care s-a impus în toate teritoriile românești, ca singura și drept cea mai bună. A fost un maestru sever cu sine, mândru de arta lui, de un orgoliu demn de rarele sale calități sufletești. A ținut sus steagul literaturii și nu s-a coborât la niciun compromis ca s-o sacrifice, s-o speculeze pentru bunurile material ce le-ar fi primit în schimb.
Ion Foti în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuță"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Introspecție
Mă plictisesc teribil de aceea mă arunc
în niște speculații mentale
de-a dreptul halucinante și neproductive.
Dacă tot nu am ce face
măcar să mă dedau la o introspecție
a propriei ființe
a universului
a nemărginirii
o îndeletnicire dacă nu chiar nobilă
măcar cu temă spirituală
care-mi bucură creierul
și-mi flatează orgoliul
așa că mă apuc să-mi sondez ungherele
îndepărtate ale sufletului
și încerc să pătrund tainele universului
ale Marelui nimic
al materiei în formele sale nemărginite
la dracu
simt că-mi pierd și simțul umorului
așa că mă las de introspecție
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de suferință
uneori, e nevoie de fierbințeala lacrimilor
pentru ca dinăuntrul nostru să se evapore veninul lamentației
uneori, e nevoie de cataracta lipsurilor
pentru ca subconștientul să poată vedea dincolo de aparențe
uneori, e nevoie să renunțăm la un om
pentru a îi păstra amintirea vie
limpede
uneori, e nevoie de ghilotina deznădejdiei peste capetele noastre încoronate cu prea mult orgoliu
pentru a restabili echilibrul lucrurilor
pentru ca rugăciunile să își recapete gustul din copilărie
uneori, omul are nevoie suferință
ca de o resuscitare a simțurilor
ca de un restart lăuntric
pentru ca speranța să nu rămână inertă
pentru ca sufletul să redevină
fecund
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiri intense și visuri frânte pe alocuri de orgoliu pueril se topeau în freamătul clipei molcom, respirând sporadic suspinul timpului. Firul proaspăt de verde stins cu grijă în senin si rouă proaspătă, săruta urmele pașilor pe drumul șerpuit, presărat cu argilă rece și umedă. Era în sine un contrast vag de lumini și umbre fade într-o palmă de răsărit lacom. Păcatele mari și mici clocoteau înăltându-si fumul fierbinte în cercuri de abis. Le trezeau din surâs de prezent ispitele, fără prevenție și milă de suflet flămând. Hrană vie le era șoapta uitării, rostită adesea în ropot de ani amestecați în valiza timpului, ca o explozie rece de cuvinte pline de tăceri și confuzie.
Andreea Palasescu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul trebuie prețuit pentru lecții și concluzii determinate, pentru cărămizi lipite cu freamăt de suflet, agonie și amintiri. Mai abitir are nevoie de lumina iubirii în întuneric și de surâs în vremea mohorâtă a neliniștilor lumești. Iertarea e pentru cei puternici. Nu trânti ușa cu zgomot, reproșuri și gânduri nespuse. E permis o vreme când ți-e știrbit orgoliul dincolo de limite însă marginea acestor capricii pasagere e delimitata de nevoia de a dărui. Nu luăm nimic cu noi. Plecăm singuri cu geamantanul plin de vise purtat pe umerii goi până la întâlnirea cu esența unei intense existențe. Rămâne din noi fărâma de bine dăruit, bucuria împărtășirii trăirilor care ne îmbogățesc.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă cât sunt în viață
Iubește-mă fără rețineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubește-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.
Iubește-mă cât sunt în viață,
În fiecare dimineață,
Iubește-mă la prânz și seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.
Iubește-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche șoapte,
Iubește-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.
Iubește-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubește-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
iubire
,, ca o ploaie de vară cu surâs migdalat,
când particule de nori începură
să marcheze inițiale pe cer
ca o cadere plană
si-un curcubeu perfect
dorită intens
ca o frunză de miere prizonieră în chihlimbar
aidoma cuvântului clar al iubirii
picătură de violetă in amurg
te iubesc cu acea speranță a unui naufragiat
pe o insulă troienită de colb temporal
suspendată intre cer și pământ
sufletul meu te privește așa
cum ar fi privit iasomia o dimineață
inecată într-o rouă de amintiri
e prima dată când sunt prinsă în brațele
unei iubiri aurifere peste care cade zăpada
în zilele defrișate ale copilariei
cred că-n acest fel te iubesc
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Tabara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile bărbatului cretan
Respiră înăuntrul meu,
fata viselor mele, timidă și rezervată,
simplă frumusețe delicată,
elegantă și cu minte rafinată.
Respiră înăuntrul meu,
făcând să izvorască spontan,
sursa mea de a fi puternic,
trezind entuziasmul copilului cretan.
Respiră înăuntrul meu
forța romantismului și sentimentelor de iubire,
în sufletu-mi bogat găsind armonie.
Tu ești esența vieții și cosmosul ce locuiește în grădina mea,
ești al meu Eu împlinit într-o stea.
În inima mea ești și ca ramurile în mine crești
conștientul și subconștientul îmi locuiești.
Ești doamna orgoliului meu masculin,
ție femeie mă închin!
Gloria inimii și misterul sufletului dezlegi
suflând peste ele ca o Zee, le modelezi.
Mă respiri, mă suspini, mă faci să sufăr,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajun de Eminescu
Mă spovedesc, în taină, la stele și luceferi,
Rugându-mă ca semeni și dragi să-mi fie teferi,
Mă curăț de păcate, îndeplinind canoane,
Să uit pentru o vreme de dive și cucoane,
Să-i dau din suflet totul acelei ce-o iubesc,
Să-i pot vorbi cu patos și totuși clar, firesc,
Îndepărtez de mine orgoliul și mândria,
Să îmi rămână-n suflet doar pacea, modestia,
Postesc, trăiesc ascetic, cuminte și-nfrânat,
Ca tot ce e în mine să fie pur, curat,
Revăd cu grijă gânduri clădite-n poezie,
Ca iambul și troheul nedeformați să fie,
Revăd ce-am scris în vreme de nație și țară,
Să nu rămână vorbe de ură și ocară...
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Los libertadores
(o Leoaică îmi traversează centrul)
vorbeam
și viața dobândea o semnificație amplă
cum și moartea ieșindă din ascunzișul
oamenilor așa de mari uitați în ei îndelungă-vreme
prea triști prea nebuni... mult prea orgolioși?!
stupidă și cocoșată ieșea luându-ne în serios
luându-se în derâdere
lumina desena neastâmpărul jocului
bucuria năprasnică a sufletului eliberat
ne-am așezat fiecare în dreptul unei ferestre
ca în dreptul unui gând privilegiat
din ochi se desprindeau lămâi verzi alte miracole
ziua dintâi în care un dumnezeu singur și bun
s-a hotărât în cele din urmă și-a zis
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A învăța să mori...
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...
Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...
Și ce aș vrea acum să-ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...
Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contează cum alegem să trăim iubirea de oameni. Cu toată puterea, neatins de răutăți gratuite, loial și sincer. Nu mă interesează standarde, reguli, definiții șoptite la colțuri de suflet. Răspund de mine și de visuri pe care le-am îngrămădit în buzunare cârpite de hazard. Dacă alții vor să se folosească, nu-i bai! Și eu mă agăț de un crâmpei de soare firav cât să-mi ajungă rugăciunile la tălpile cerului. Oare-i destul?
N-am făcut mare lucru așa că oamenii mi-au strigat din toți rărunchii binele lor. Uneori m-am smerit, alteori m-am apărat feroce pentru că amintirile nu se cern la duzină, cuvintele hoinăresc molcom, nestingherit, lăsând energia să curgă printre degete de clipă.
Ne lăsăm în brațe de suflet străin. O bucățică, un codru de zâmbet, o poveste cu final echivoc. Mai bine să mă uiți, să mă ștergi cu toată încrederea din adâncul sinelui, suprimat pe alocuri de orgoliu, dacă n-am putut să las o tresărire, într-o conștiință adormită. Asta e!
Andreea Palasescu (13 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Vine dorul și mă-ntreabă:
"Primăvara unde e?
c-aș fi avut și eu treabă,
să zăpăcesc fetele".
Mă uit la el peste umăr.
Când răspund că n-am habar,
văd c-aventuri, fără număr,
tot notează-n calendar.
Când e iarnă, 'i degerat
și-acoperit de zăpezi,
hibernează-ngândurat.
de aceea nu îl vezi!
Se trezește-n primăvară,
galben, trist și pricăjit,
și-are grijă, până-n vară,
să se-ngrașe din iubit.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză trecătoare
Off, suflet de femeie visătoare,
Zburând pe curcubeie violet,
Nu ai știut cât e de-amăgitoare
Iubirea declamată de-un poet
Ce te adoră numai pe hârtie,
Făcându-te să crezi în vagi iluzii?
Nu-ți plânge azi absurda nebunie
De-a rătăci orbește prin confuzii!
Credeai că ești ca Laura iubită
Cântată de Petrarca ne-ncetat?
Nu-mi spune că ți-e inima zdrobită!
Orgoliul ți-era nemăsurat
Când îi citeai sublimele poeme
Și deveneai gingașă ca Dridri
Descoperită-n rimele boeme
Prin care o cânta Alecsandri.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea nesfârșită
Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
și nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străființă, tu ești dorință,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se rotește c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumusețe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii să roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ironie! Două suflete goale de aparență și amintiri se priveau în oglinzile apusului asimetric. Transparența fină, consimțită se înălța în cuiburi de ispită, adâncindu-ne fiorul gândurilor aglomerate. Voiam să-ți ating orgoliul, uitarea și egoismul tăinuit în cuvinte rostite pe jumătate, cu regret tardiv și bunătate formală. O să râdem de neînțeles și mâhniri inocente, înfăptuite la marginea izbucnirilor de mândrie veritabilă. Războiul din sine, cu noaptea viselor spulberate fără suspin, cu umbra tăcerilor măzgălită pe geamul rece o să-și topească furia molcom ca o fărâmă de ceară fierbinte. Și firul subțire împletit cu opinii și trăiri lipsite de expresie se va desprinde, lăsând să-ți cadă masca și principiile oarbe. Abia aștept să te întâlnesc. Pentru prima oară, după lungi dezbateri și contradicții asumate. Pentru prima oară după inepții și compromisuri fără o justificare plauzibilă. Să-mi fii plin de defecte, umil și frumos. O sa ne câștigăm fericirea cu demnitate, fiecare pe drumul său. Pentru că uneori viața este despre două suflete care și-au încheiat drumul comun în povestea cu același punct.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre orgoliu și suflet, adresa este: