orgoliu şi suflet

Însuşindu-ne adevărul despre noi înşine, poate că ne rănim orgoliul, dar ne vindecăm sufletul.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orgoliu se sting suflete şi se aprind nelegiuiri.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Întunericul adevărului (2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliul - temnicerul sufletului. Umilinţa - cheia fericirii.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda poate fi leac pentru suflet, dar şi unguent pentru orgoliu.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Laudă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului, Nihil sine Deo (2019)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul uităm să ne mai ascultăm sufletul şi în schimb ne ascultăm orgoliul.

aforism de Ioana Andreea Dogeanu (19 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia în care predomină ura şi tristeţea nu este atât de vizibilă de la început, decât eventual prin aceea că face să pălească faţa. Sufletele care sunt mai pline de orgoliu şi mai neputincioase se lasă în mai mare măsură cuprinse de acest soi de mânie. Căci jignirile par cu atât mai mari, cu cât orgoliul îi face pe oameni să-şi acorde o importanţă mai mare, şi de asemenea, cu cât acordă ei o mai mare importanţă bunurilor de care aceste jigniri îi lipsesc, bunuri cărora li se acordă o importanţă cu atât mai mare cu cât oamenii au un suflet mai slab şi mai josnic, din cauză că ele depind de alţii.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fii cel ce renunţă
cu demnitate
Fără tristeţea renunţării
Fără orgoliul renunţării.

Deschide-ţi sufletul în mâini
Şi deschide-ţi mâinile către Infinit
Şi permite să nu rămână din tine
Nici măcar acest ultim gest.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele ce nu dau sufletului nici măreţie, nici sentimentul siguranţei, nici linişte, ci dimpotrivă, îi stârnesc trufia, orgoliul, aroganţa, sunt forme ale răului;înspre acestea ne împing întâmplările vieţii: aşadar, nu sunt forme ale binelui.

citat din Posidonius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, desăvârşirea în celălalt, fără teama de consecinţele armistiţiului dintre orgoliu şi suflet.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e sentimentul desăvârşirii în celălalt, fără remuşcare şi fără teama de consecinţele armistiţiului dintre orgoliu şi suflet...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci am înţeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci şi sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alţii, că, în sfârşit, totul se uită sau se poate uita, căci fericirea şi încrederea adunată în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopţi petrecute împreună, pieriseră acum ca prin miracol, şi nu supravieţuiseră în mine decât un întărâtat orgoliu şi o cumplită furie împotriva mea însumi.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranţă în spatele cărora orgoliosul îşi ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieşi, individul trăind lamentabil în spaţiul intern; îşi propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent şi de aceea ţine morţiş de a avea dreptate chiar şi atunci când nu are dreptate. El nu se deosebeşte cu nimic de existenţa unei pietre.
Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poţi face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce o să spui diseară...

Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde şi preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu preţuieşte porunca-i delicată,
Fiinţa ei de aburi profund e-nmiresmată
Şi ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Şi fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte şi neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbeşte şi spune: "Sunt frumoasă
Şi poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o iarnă rusească este perceput, resimţit succesul de magnitudine şi sorginte împărătească al omului virtuos de către cel orgolios care cândva l-a subestimat şi de sufletul lui nu i-a păsat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce peisaje, Doamne...

Doamne, ce peisaje şi privelişti
Şi ce raze, Doamne, şi ce nori,
Cum să laşi Tu omul de izbelişti,
Fără harul Tău mântuitor?!

Scoate, Doamne, de pe noi blestemul
Care l-ai scăpat involuntar,
Cum să laşi Tu omul la cheremul
Unor toxici cu orgoliu nuclear?!

Cum să-l laşi Tu, Doamne, iar să piară
Într-un nou potop mistuitor,
Oare iar am devenit povară
Şi nu vrei să-mi fii Mântuitor?!

Oare poţi să faci aşa pomană
Necuratului ce vine triumfal
Cu aripi de Pershing şi Satană
După sufletul meu trist şi marţial?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că eşti numai Tu, iar Tu eşti în mine şi în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viaţa mea e în Tine, şi de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire şi cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire şi mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul şi mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginţi, răzbunării; mă lupt cu prejudecăţile dorinţei de putere, statului, teologiei, ştiinţei. Mă lupt prin străduinţa faptei şi gândului, prin renunţare de sine, smerenie, sinceritate şi înfrânare în faptă şi vorbă. Ştiu că viaţa e numai iubire în prezent şi că pentru viaţa spirituală nu există suferinţe, nu există moarte, există doar ce doreşte sufletul, doar binele. Mulţumescu-Ţi Ţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ultim cuvânt

De-aceea, hai să plecăm: noaptea-a ajuns aici de-acum;
Ziua-i demult epuizată, păsările au zburat,
Iar noi am cules tot ceea ce zeii au semănat;
Disperare şi moarte; beznă peste pământ şi fum;
Specie de huhurezi, ne-am pierdut de-înţelesul bun
Al lacrimii şi-al surâsului, noi nu am cultivat
Decât flamura propriei oglinzi, orgoliul nemăsurat
Ne conduce sufletul pervers spre-un viitor deja postum.
De-aceea, hai să plecăm: spre-o mai stranie şi rece zi,
Spre Sterpele Ţinuturi unde cei drepţi şi cei nedrepţi
Nu vor mai munci, unde bătrânii se vor putea odihni,
Liberi de spaime, de iubiri, dorinţi – pe deplin înţelepţi.
Să ne-împletim ţepii mâinilor rugând pământul orb
Să ne înghită inimile seci şi să le transforme-n colb.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sângele apă nu se face

Tu ai rămas nehotărâtă
în oraşul trecut peste mări,
să cauţi alt orizont
printre străinii mult prea străini.

Eu călătoresc spre casa din ţara de suflet
cu inima pe un munte de sănătate
unde locurile mă cunosc
şi sângele apă nu se face.

Te aştept adăugând câte o zi de tristeţe
până la punctul terminus,
înlăuntrul tău descurajat de himere
sângerează rănită dragostea
şi se preface-n strânsoare.

Lumile noastre nu simt diferenţa,
ea naşte singurătate şi orgoliu
ce într-o zi se pierde definitiv
şi zorii ei îmi bat la geam.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă căuta

Nu mă căuta
Acolo unde ştii
Că nu sunt
Vei obosi zadarnic
A mă convinge
Chiar dacă ochii
Creduli vor aproba
Chiar dacă glasul
Se va supune tăcerii
Şi sufletul va simţi
Bucuria orgoliului
Te rog şi insist
Nu mă căuta
Acolo unde ştii
Că nu sunt.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!