Citate despre plumb și tăcere, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la plumb și tăcere, dar cu o relevanță mică.
Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu... și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul zilei
5 august 1945
Se înserează. Zi fierbinte, pleacă!
Desculță, umbra de pe munți coboară
și-ți tot cosește pletele de foc.
Fugi, zi fierbinte, fugi!... Coboară, seară...
Fierbinte zi, infern portocaliu,
pecetie curgând pe-orașul leoarcă
de nădușeală, du-te... Soarele în mare
și-afundă și el răsturnata-i barcă,
din care --- sfârâind pe mute ape
ce-ncep să-nvie-ncet ca niște plante
de arșiță culcate --- se răstoarnă
poveri, poveri de-aprinse diamante...
Printre coline-orașul stă privind...
O mamă e orașul ce privește
și vrea să vadă totul... Iată unul
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul către fericire
Departe-i drumul către fericire
Cât nu ne naștem rază de iubire...
De semeni, cât invidia desparte
Lumina, de fireasca libertate.
Cât ura ne va înveli tăcerea
În nori de plumb adesea-nfrigurați,
De vântul depărtării, de tristețe,
Nu va mai fi iubire între frați.
Nici prunci cu mame nu se vor iubi,
Înstrăinați de ne-nțelese verbe,
Lumina lor nu va mai străluci
Și luptele vor fi tot mai acerbe.
Uniți de sentimente la-nceput,
Un el și-o ea nu se vor mai iubi,
Fiindcă iubirea lor s-a și pierdut
După o noapte lungă-n zori de zi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-n ochii tăi cu liniști albe
ninge, ninge,
ninge-n
casa de pământ
din cimitirul cerului,
ninge peste tine
și-n ochii tăi sticloși
cu liniști albe, mamă.
Știu, este posibil
să îmbâtrânesc mai repede
când tu nu ești,
de aceea șoaptele-mi
stau ascunse-n tăceri de heruvim,
ochi ațintiți spre poarta-ți
nedeschisă de nimeni
limba de plumb a liniștii.
Te zăresc undeva
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crapoter
Cădem în după-amieze și în tăceri,
și în psihozele grave ale trupurilor moarte;
eu mă prăbușesc tocmai în polul meu opus,
în retezarea unei mâini de cuvinte, acolo unde
tăcerea lipsește cu desăvârșire.
Tu privești lumea ca pe-o scrumieră, urât pansament
ferestrei turcoaz ai găsit în această sticlă de-opal...
O să îți tai degetele într-o zi, o vei mușca cu un zâmbet și
buzele tale și gura ta vor sângera
gustul apusului pe care nu l-ai crezut în stare să existe.
Suntem păpușile acestui teatru păgân lanțul acesta
pe care ni-l legăm de aripi vuiește metalic peste
umerii de plumb și de teracotă ai orașului. Orașul
în care ne spargem semințele de asfalt, în care
ne condamnăm tălpile să danseze în ritmul fierbinte
al acestui carnaval neînțeles. Dansăm când ni se spune,
cu pașii albi de porțelan, eu și cu tine păpușile caișilor atei
ce izvorăsc oranj din focarele verii, eu și cu tine care le mirosim
[...] Citește tot
poezie de Maria Alexia Roșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp sa ma cunosc
De ți-am adus numai tristeți,
Aș vrea să știi
nu am dorit!
Sau lacrima-ți din care-nveți,
Când nu ți-am șters, căci m-am grăbit.
De nu ți-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ți-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.
De n-am simțit când voiai pace
Și te îngreunam vorbind
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simțind.
De-ai vrut să fii în calea mea
Și te-am expediat cu grabă
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă întrebi
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl știi
Și n-aș putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri și zile mii.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopțile pustii și fără tine știi
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munți
Și-au împărțit destin și amintiri la doi.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai știi
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.
[...] Citește tot
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar întrebări
nu ni se mai întâmplă
demult ceva esențial
doar sufocări de viață
prea mărginită,
doar întrebări
și sfâșieri ancestrale,
opțiuni între supunere
și indignare,
între dezvăluiri
și tăceri subsidiare,
promiscuități sufocante,
nevoi vitale de singurătate
vreau o cameră separată, Doamne
de nebunia acestei lumi larvare
și debusolate,
apăsări care-mpiedică avânturi,
și gânduri în spirală,
mii de gânduri,
doar cuvintele au grijă de mine
să nu mor banal,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar întrebări
nu ni se mai întâmplă
demult ceva esențial
doar sufocări de viață
prea mărginită,
doar întrebări
și sfâșieri ancestrale,
opțiuni între supunere
și indignare,
între dezvăluiri
și tăceri subsidiare,
promiscuități sufocante,
nevoi vitale de singurătate
vreau o cameră separată, Doamne
de nebunia acestei lumi larvare
și debusolate,
apăsări care-mpiedică avânturi,
și gânduri în spirală,
mii de gânduri,
doar cuvintele au grijă de mine
să nu mor banal,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
la braț cu fratele meu,
încep călătoria în timp,
în sat, totul are o altă înfățișare,
în drum spre biserică, întâlnim casele cu ochi curioși, care ne privesc mersul prea mult învățat
printre oameni,
trecem pe lângă fântâna din care au izvorât toate misterele lumii,
îl întreb despre fiecare câte ceva,
unii au plecat puțin pe lumea cealaltă
ca să le facă loc urmașilor lor,
alții încă își așteaptă pe la porți fiii rătăciți
pe meleaguri cu crivăț de dor,
o tăcere de plumb se așază între noi doi
și ne lipim frunțile de cerul răsfrânt spre apus,
nicăieri n-am simțit cântecul greierului mai suav
ca aici,
nimeni nu ne spune de ce s-a grăbit timpul
să ne-aducă pânze albe în păr,
doar icoana bunicilor ne mai alungește pulsul
ce-l ritmăm pe un dangăt de clopot
sfâșietor...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia versului de aur
În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
și duzine de pixuri
Am iubit cele mai frumoase
femei din lume
M-am îndrăgostit
de cele mai gingașe
fecioare
În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal
Între
arta poetică
și
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul lupilor
cărări fără capăt se abat multe-n cale
pe drumul spre crestele ce vreau să le-ating.
omatu-i de piatră în glezne mă taie
și-n suflet mă arde frica de lupi.
prin troiene de humă, pașii mi-aleargă
îndemnați de răsunet, cu picioare de plumb.
înfruntând viscoliri ce urme-o să șteargă
prin hățișuri ascunse cu lumini ce se scurg.
tăcerea se sparge și drumul rasfange
în mii de poteci ajungând în abis
îmi tremură trupul cu sânge îmi plânge
lumina din ochi e oarbă, s-a stins.
prin vântul prea aspru mă strecor fără vlagă
și cad, mă prăval, printre ramuri și spini
o haită de lupi, foamea-și strigă în grabă
mirosind rana mea, ce dâre-i preling.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucând X și 0 cu viața
privesc fereastra
dincolo de ea tăcerea
se lungește ca umbra în apus
de la un timp nici avioane nu mai trec
obișnuiam să le număr
să văd câte gânduri încap
între un zbor și altul
diminețile îmi ieșeau cu număr par
după amiezile vorbeam cu tine
și rămânem mereu cu gustul amar
al depărtării pe buze
iar numărătoarea îmi ieșea fără soț
nici pescărușii nu mai taie ceața
nici telefonul nu mai sună
deși nu mi-am schimbat numărul
mai oprește câteodată mașina de gunoi
dar nu suntem dispusi
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXIII
Tăcuți și singuri, fără soți, acum
mergeam, urmând din urmă pe părinte
cum merg și frații minoriți pe drum.
Dar cearta ce-o văzui mi-aduse-aminte
de-un șoarece și-o broască despre care
Esop ne dă-ntr-o snoavă-nvățăminte.
N-au "nu" cu "ba" mai mult asemănare
decât au astea două, dacă bine
privești și-alături și-nceput și fine.
Și-așa cum dintr-un gând alt gând îți vine,
alt gând din primu-așa mi se născu
sporindu-mi spaima cea dintâi din mine.
Și-așa gândeam: motivu-n noi le fu
și-a poznei cei de râs și-a suferinții
și negreșit că li-e necaz acu.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pene de cuvinte
alfabetul lui septembrie
mi-a încins mâinile
păianjeni cu zaț de linii
în cercul unei frunze
gând ruginit
de unde atâta toamnă prin păr
mă strângi între două degete cu ultimele
reboot/uri sărut înghețat
foșnind între două răsuflări
pe un clopot de umbră
ne întâlnim la primăvară
mă duc să tomnez
să scriu pe zăpadă frunze
cu cerneală veștedă
triluri de culori
singuratice
ascund
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișări
Scânteie-n suflet,
cicatrice în inimă,
zâmbete strivite,
cântece dubioase,
țipăt de doliu,
flori înfipte sub cizme
otrăvit de steaua păcii,
flămând de război,
gust de sânge și noroi,
forțe armate în câmpurile trandafirilor,
Nori de plumb ning gloanțe
peste frumusețea lumii,
mame-albine, copii- îngeri,
oameni pe cale de dispariție,
Doamne, asta e ridicol!
Puncte...
fecioară și paranteză,
anvergura metalică a aripilor...
Odihnă singuratică
în tăcerea tainică,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă satului natal
E-un sat pe valea Jiului...
Oameni atât de minunați,
Purtând simbolul dorului
Dor de pământ și dor de frați.
În cântecele-i am sădit
Jale de clopot și de vis.
În suflet ne-au înmugurit
Și cu lumină-n cer am scris.
E-un sat pe valea Jiului
Și casa-n care am crescut.
În labirintul timpului,
Lumina vieții am văzut.
Icoana bunului Iisus,
Copilăria-mi apăra.
Măicuță Sfântă, Tu, de sus,
Știai, plângeai de soarta mea.
Oameni atât de minunați,
Mi-au luminat cărările.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obloane-'n fața morții
Lacrimile rup părți din trup, clipele... rup din suflet!
Pământul își cere partea lui... din trup, Cerul partea sa din... suflet!
Acum chiar și cel mai mare Om, e doar pământ, un ultim păcătos de rând!
Păcatul își face veacul dincolo de porți, se închid biserici!
Se pun lacăte la porți, ferestrele își trag obloanele în fața morții!
Vlăstarele.. născute în miezul nopții nu mai apucă razele de soare!
Afară suflă un vânt... a pustiu, bate nisipul în negurile timpului!
Afară timpu'-i fără timp și fără Noi, dimineața pare doar un vis în ochii de copii!
Bătrânii caută un zâmbet de copil, dar degeaba, sunt toți ascunși de... Omul Negru!
Povești se pierd fără de cuvinte, tăcerea lasă loc cuvintelor de plumb!
Să plec sau să rămân, nici nu știu de-i prea târziu, îmi plec capul în pământ!
Mă doare un... răsărit de Soare, mă ard lacrimile ce-mi curg pe față!
E atât de frig, parcă sunt la pol, se-'ntoarce iarna... lipsă!
Trezește-mă în dimineață și dă-mi o palmă peste față!
Poate că încă mai sunt viu, poate că doar a fost un vis urât!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă soldatului căzut în genunchi
Tăcerea mea-i legată de-ntreaga omenire,
Se-agață ca o cruce de trupuri de martire
Și plumbul se topește până-n călcâiul drept,
Pe buza mea-nflorește sfârșitul înțelept.
Cu apele din lacuri aș plânge moartea mea,
Cu munții și câmpia, firesc, aș cerceta
Cum blocuri de granit pot înverzi și-apoi
Furiile alpine să curgă în puhoi.
Aș cerceta câmpia, deschisă și-nflorită,
De focul verii arsă, secată, mistuită,
Aș cerceta cum păsări se-ndreaptă liniștit,
În fiecare toamnă, spre țări în asfințit.
Dar liniștea mă toarce ca lâna în fuior;
Se-aude ramul veșted ori pasărea în zbor,
Se-aude gândul singur, m-aud și eu în gând,
Cu ochii larg deschiși, aproape lăcrimând.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoii
I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.
Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunți de sânge,
Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plumb și tăcere, adresa este: