Citate despre pocăință și religie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la pocăință și religie, dar cu o relevanță mică.
Rugă de iertare
Îmbracă-mă în haina penitenței,
Să-mi fac din lacrimi templu de bazalt,
Cu sufletul să zbor către Înalt,
Tribut plătind cu anii inocenței.
Cu trupul mă coboară în Tartar,
În lavă arde-mi grelele păcate,
În viață renăscând prin astă moarte.
Dă-mi, te rog, azi și ultimul pahar!
Acuză-mă de oarba neghiobie,
De mintea mea, ades analfabetă,
(Ce, culmea, se visa cândva poetă!),
De dragostea-mi nătângă și zglobie
Cu care te stresam ca o nebună
Fără-a-mi păsa că nici nu mă iubeai,
(Cealaltă îți era tărâm de Rai)
Dar așteptam urarea:,, Noapte bună!"
Încuie-mă în Iadul neputinței
Pe mine, păcătoasa cea mai slută,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul vieții
Viața-i o cădere înspre Cer
Și-un rapid urcuș spre neființă,
D-aia trebuie s-avem sființă...
Omule, la tine, astăzi, mă refer.
Chiar de ești sărac sau moșier,
Trebuie să treci prin pocăință,
Pentru semeni, tu să ai priință,
Că ești preot, prinț sau liftier...
Toți ne-om răstigni, cumva, pe cruce,
Până și o stâncă se dizolvă-n fum,
După cum se știe, viețile-s caduce,
Nu rămâne-n urmă, decât un parfum,
Sufletele noastre, însă, nu-s uituce,
Timp în care carnea ni se face scrum!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mincinosul
Este chiar vecinul meu
ce-afirmă: cred în Dumnezeu,
dar pângărește cu minciuna
Cuvântul Domnului și Rugăciunea!
Pe Biblie el s-a jurat
că va spune Adevărul,
dar a mințit atât de mult
că s-a întunecat și Cerul!
Și mă acuza pe mine
că jignesc și că înjur,
dar păgânu-i tot păgân,
minte-zero, gând meschin!
Cum de rabzi, Mărite Doamne,
ca să intre-n Casa Ta
o persoană mincinoasă:
murdărind Iubirea Ta?
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoarea este cea care are nevoie de pocăință. Pocăința naște dragoste, întărind credința. Cel care nu vede "bârna" din propriul [...] | Citește tot comentariul
Sonetul 9
Sfântul Ioan a botezat cu apă
Și i-a învățat pe toți ce-i pocăința
Însă din vorba lui puțini se-adapă,
Căci omului nu-i place nevoința.
Cu firea lui cea aspră și țâfnoasă
Și-a îndeplinit prea sfânta-i misiune,
Căci i-a mustrat pe toți cu vocea-i groasă,
Din care-a revărsat compasiune.
Cei păcătoși, n-au vrut să-l mai audă
Și capul i-au tăiat în închisoare,
Însă chiar dacă soarta i-a fost crudă
La Dumnezeu găsit-a alinare.
Apa Iordanului și azi oftează
După Ioan, preasfântul ce botează.
poezie de Octavian Cocoș (6 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu
Sus, la munte, prospețimi trecute
Se preschimbă- n frigul veșnic,
În crengișul de la poale, - i primavară,
Miezul nopții tace, ca un sfetnic.
Pârâiașe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorțit, din chinurile sfinte.
Fumul greu încet se risipește,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăște
Nesocotința păcatelor de-odinioară.
Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristețe,
Reinviind din soare, și adormind în nimburi,
Așa sunt sufletele cu pecetea
Cereștilor ofrande pe- a lor chipuri.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iosif iartă pe frații săi
Îi încercase greu pe frații săi,
Dar clocotea de dorul de-a-i ierta.
E-adevărat c-au fost tirani și răi,
Dar dragostea pe toate le uita.
Din cupa fermecată a ghicit
Că frații lui sunt pocăiți de toate.
Iar ei, prin mijlocire au aflat
În domnitor, pe minunatul frate!
Plânsese, poate, Iosif în robie,
În închisoarea rece-n rugăciune,
Priviți-l însă-acum, cum se sfâșie
De dor și bucurie fără nume.
Din nevăzut, chiar îngerii privesc
Pe-naltul domnitor ce-și iartă frații,
Îmbrățișând pe micul Beniamin
Și trimițând acasă invitații.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau pe Tine
dup-o viață-ntreagă-n pocăință
Isuse iar strig înspre Tine
oferă-mi pacea prin credință
o stâncă să fii pentru mine
mă plec Doamne-n Fața Ta
și-ți cer iarăși îndurare
o Doamne nu mă abandona
ci-n veci să-mi fii Isus salvare
o ia-mă dar în mâna Ta
și fă-mă să îți fiu plăcut
căci vreau în cer să-ți pot vedea
Chipul după care m-ai făcut
te vreau pe Tine-n veșnicie
mă vreau Isus să fiu al Tău
și Tu să-mi fii azi Pâinea Vie
în veci dar Mure Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (16 decembrie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioan Botezătorul (văzând pe mulți din farisei și saduchei venind la botez): Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie? Faceți deci roadă, vrednică de pocăință, și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. El are lopata în mână și va curăța aria Sa și va aduna grâul în jitniță, iar pleava o va arde cu foc nestins.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus. - 3:7-12 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții la lăsatul secului
TRADIȚII LA LĂSATUL SECULUI
După obiceiul străbun,
În ritualuri creștine,
Postul ce precede Crăciun,
Credința în suflet ține.
Precum ai lor înaintași,
Tinerii cu vârstnici petrec,
Fii la părinți și fini la nași,
Să lase împreună sec
Oaspetele poartă-n mână,
Simboluri de împăcare,
Să sporească voia bună,
După plac și bunăstare.
Gazdelor le dăruiește,
Bucuroși de revedere.
Ritual se înnoiește,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri populare românești, Editura Paideia/ Punct (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt către Dumnezeu
Doamne, noi, câți mergem la biserici?
Câți suntem, Iisuse Sfânt, cuminți?!
Câți din pruncii noștri sunt nevrednici
Și-s pe calea vrajbei rătăciți?!
Câți postim și câți vom lua aminte
Când atâtea semne ne trimiți?
Peste tot se fură și se minte
Frați pe frați se vând pentru arginți.
Crima este literă de lege
Pe tărâmul nostru pământean,
Ne supunem silnicei pedepse
Și-avem, Doamne, suflet de samsar.
Legi meschine azi ne țin în hamuri,
Ne lovesc adeseori furtuni
Vin războaie și se trec în valuri
Peste fața hâdă-a astei lumi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde-ai fi
Oriunde-ai fi, oricât ai fi de mare,
În Tatăl Dumnezeu ai o salvare...
În sufletu-ți de crezi cât o fărâmă,
Cu brațul tău, mergi, muntele-l sfărâmă!
Oriunde-ai fi, oricât de mare-i truda,
Vei reuși, cât numele de Iuda
Nu-l vei purta în gând ca pe-o povară...
Pune-ți nădejdea-n Tânăra Fecioară!
Aprinde iar lumina spre dreptate
Să ai lumină dincolo de moarte!
Maică Marie, Pruncului Iisus
Îngenunchem, căci viața-i un apus.
Noi, cei care greșim și în păcate
Ne ducem viața dincolo de moarte,
Noi, cei ce-n mântuire, cu credință
Ne vom pleca genunchiu-n pocăință,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfințenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinți nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viața aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinși dacă avem greutăți. Când un om se întoarce la Cristos și pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri boli, probleme financiare, noi ispite el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească și să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldește acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situații în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec așa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.
C.S. Lewis în Creștinismul redus la esențe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea Ierihonului
Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimțite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-ntețite.
Dar n-a crezut și nu s-a pocăit.
Așa va fi și cu această lume,
Căci cele șapte trâmbițe-au sosit,
Sunând avertizare, foc și ciume.
Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.
Și toți au înțeles și-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit și a luat.
Cu viața și-a plătit apostazia.
Cetatea Ai a fost apoi luată
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul
Cuprins de groaza și fiorii morții,
Cu fața la pământ de grea mâhnire,
În Ghețimani, după lăsarea nopții,
Isus se pregătea de pătimire.
Vedea în duh pe Iuda vânzătorul,
Mulțimi venind cu săbii și ciomege,
Cum la Caiafa se-aduna Soborul
Și cum ca pe-un tâlhar aveau să-L lege.
Vedea pe ucenici fugind cu frică,
Vedea la Petru trista lepădare,
Cum cărturari și preoți pumni ridică
Cerând a lui Baraba liberare.
Vedea-n Pretoriu strâmba judecată,
Potopul de batjocuri, biciuirea,
În Ghețimani, în clipa-ntunecată,
Vedea și spinii, crucea, răstignirea.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (14 decembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se mântuie o țară (2 Cronici 7,12-14)
Și eu vreau ca țara-ntreagă să se-ntoarcă la Hristos,
Și eu vreau ca președinte să fie un credincios.
Nu-i asta la urma urmei dorința lui Dumnezeu,
Ca tot omul să-L primească drept Mântuitorul său?
Da, așa-i, dar când e vorba despre scopul nostru care
Urmărim când vrem s-aducem țara pe sfânta cărare,
Ne-mpărțim în două cete: cei care sincer doresc
Pocăința țării-n sine și-un alt scop nu urmăresc;
Iar ceilalți prin pocăința țării urmăresc de fapt
Doar o viață mai comodă, într-o lume de păcat.
Când vezi un creștin politic plin de zel minune mare
Să-și împingă toată țara pe-a sfințeniei cărare,
Dă-i Scriptura s-o deschidă la a doua Cronici șapte,
La versetul treisprezece și de-acolo mai departe.
În a doua Cronici șapte, în versetul amintit,
Domnul spune cât se poate și de clar și lămurit:
"Când poporul Meu se roagă - zice Dumnezeu Preasfântul;
Când poporul Meu Mă caută - spune-aici iarăși Cuvântul;
Când poporul Meu se-ntoarce de la căile lui rele,
Atunci Eu, Domnul din ceruri, Eu prin harurile Mele
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ateului blasfemator Valeriu Butulescu (pamflet)
Înfrățit cu Iliescu,
În vremi ce-au frizat grotescu',
Deputat de FSN-eu,
Nu mă mir că ești ateu,
Dar mă mir îngrozitor
Că ești și blasfemator.
Tu, prin vorba ta, vicleana,
Ești o slugă-a lui Satana.
Ca oricare ticălos,
Ai obrazul foarte gros.
Nu-i nimic din ce e sfânt
Nehulit de-al tău cuvânt.
Plin de tine, cu tupeu,
Îl hulești pe Dumnezeu;
Pretinzând că ai umor,
Îți bați joc de Ziditor.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Blasfemiile și blasfematorii în aforisme, epigrame, pamflete și satire (17 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mogâldeața (Ps. 115, 4-8)
Mai să vezi
și să nu crezi,
o-ntâmplare
cu haz mare
și umor folositor.
Într-o zi, pe negândit,
uite-așa, m-am găsit
la nea Mitu, om din sat,
cu ceva de discutat.
Cât stăteam și vorbeam,
pufăia Mitu-n țigară
ca locomotiva-n gară.
La un moment dat,
când am observat
o icoană atârnată
galbenă de afumată,
iar pe sfânt tăcând molcum
învălătucit în fum,
(în timp ce eu îmi spărgeam
plămânii de cât tușeam),
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre pocăință și religie, adresa este: