Citate despre portocale și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la portocale și timp, dar cu o relevanță mică.
Cu năduf
În Bucureștiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu fărașul,
Viața s-a scumpit mereu,
Văleleu și văleleu.
Leafa o privești nătâng,
Căci banii nu-ți mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poți să iei nimica.
Carnea nu poți cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muștar,
Le privești în galantar,
Untul, brânza, știi mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru și cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vreau copil, Moșule, de Crăciun. Vreau să sar în zăpadă și să pun globuri în brad, chiar dacă le sparg și mă ceartă mama. Vreau să știu doar că e rău să n-asculți de părinți și să-i las pe ei să decidă culoarea pijamalelor când le cumpără să le așeze sub brad. Vreau să cânt colinde la fiecare ușă și să primesc nuci pentru că iar am făcut-o pe doamna aia drăguță să plângă... de drag. Vreau să mă rostogolesc în zăpadă și să intru în casă cu țurțuri în păr, să mă certe mama și să-mi spună că mâine nu mă mai lasă, iar eu să mă cuibăresc morocănoasă pe cuptor, plângând că cele 6 ore de strigat în iarnă nu mi-au fost de-ajuns. Vreau să fiu copil, Moșule. Să râd cu toată inima când vii cu barba de câlți la biserică și să-ți cânt colinde pentru pachețelul cu ciocolată, banane și portocale. Așa m-ai obișnuit... Și să-mi spui că te mănâncă barba, iar eu să râd și să le dau ghionturi copiilor din jur, ca să te audă cum te plângi de bătrânețe.
Gabriela Chișcari (18 decembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alizee
Prin porturile și pe țărmurile Insulelor Canare
Se văd micuțe case albe și portocali în floare;
Toată ziua și cât de lungă-i noaptea, răcoritoare,
Adie răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
Mai sunt vinul roșu, sunetul viorii și berea cu gust de-alune,
Poveștile sărate-ale mării și-o narațiune
A pașilor de dans, tusea velelor pe apele în spume
Și răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
Mai sunt, noaptea, licuricii și luna gălbuie și frumoasă,
Și în palmierii fantomatici, galeșă și somnoroasă,
O voce care mă tot cheamă, freamătul de mătasă
Făcut de răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din spital,la Tropice
Sala gemea de boală prelungită
Izolată acasă de sărăcie și frică;
După birouri, fețe aspre, cu ecusoane întoarse
Consultă trupuri amorfe și stoarse.
Eram chiar eu acolo, pe fotolii de plastic,
Numărând banii ce ies din elastic.
Din urmă, internarea reiese din hârtii
Parafate cu bancnote de mult-iubiții doctori.
Am vene subtile, buzele albite,
Iar în braț, instrumente fanteziste.
Pielea emană doctorîi. Leșin.
Noi sperăm în taină că o să mai ieșim.
În gând pătrunde ceață de lămâi și portocale,
[...] Citește tot
poezie de Maria Neski (5 august 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garofița
Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o masuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușteriii merge, coada-naintează
Rumeioară jună, cu burtica mare,
A ajuns în față, chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de friscă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocolada.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Totul (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echipa de selecție
dormeam
în vis luna avea forma literei C
s-a auzit un zgomot
zâmbeam și luptam să mă trezesc din paralizie
noroc cu substanța reticulată
dreapta ridica mâna stângă
în picioare greu strigam motănelul
poate a fost cutremur mi-am zis
năucă atingeam pielea sufletului
și prin geamul din lumina nopții
vedeam fericirea ca pe un drum
un tremur ușor
moartea a fost sigur a spus gândul de pe scaun
și-am coborât la parter sprijinită într-un copac
după o vreme am adormit pe pervazul ferestrei
nu-mi era frică decât de rug și portocali
a mai venit o dată nu a avut loc
i-am auzit tălpile îndepărtându-se
și vocea moale cum recita un text cursiv
[...] Citește tot
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de portocale
Acum când anii îi adun
Pribeag pe-a sorții cale,
Mai simt în orișice Crăciun
Miros de portocale.
Cu ochii minții mă revăd
Trântit în neaua moale,
La săniuș făcând prăpăd
Pe Burta Albă-n vale.
Noiembrie de cum trecea
Și iarna da semnale,
Din orice fulg răzleț ieșea
Miros de portocale.
Chiar și-universul conspira
Prin legi fundamentale
Și tot în juru-mi radia
Miros de portocale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garofița
Teiul Doamnei pare zugravit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o măsuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușterii merge, coada-naintează...
Rumeioara jună, cu burtica mare,
A ajuns în față chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de frișcă albă ca zăpada
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaje din Sydney
Digul înalt de oameni cântând din gigantica scoică
oprea revărsarea Pacificului peste țărmul ospitalier;
cuiburi de cărămizi alb-roșii râzând creșteau printre dune
iar semințele se reinventau la fiecare rafală de vânt și de val.
Ieșind din argintiile, întunecatele blocuri și poduri, luminile
veneau tăcute dar nu dinspre soare ci din portocali,
ștergând amprentele locurilor, distanțelor, timpului scurs
făcându-i pe toți să se simtă veseli, acasă mereu.
Cântând din orga surferilor, adulmecând, rechinii habotnici,
încercau uciderea timpului dar își opreau cu părere de rău
raidurile lor în plasele și stâncile amețite de soare,
lângă telenovela malului de pe diguri uitate de timp.
Ridicături stâncoase erau năpădite de albăstrele și praf,
ferigi năpădeau pământul precum vulpile, iedere urcau tenace copacii.
Păduri de eucalipți, pini și salcâmi se-adunau de pe plaje
iar aerul uscat știa multe despre bere, comunitate și nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda închisorii
treisprezece pași
de la gratiile ușii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
își amintesc acești oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârșesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
pachetele cu țigări le-am refuzat
chiar dacă fumez o carte
de rugăciuni subțire, subțire
am mulțumit și am avut
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi oarecare
e ziua în care plouă
în pământ, mâini invizibile închid ferestrele prin
interior
mușuroiul furnicilor devine buncăr pentru toți
evadații din ei înșiși
dincolo de marginea ploii, se deschide concretul
și viața are alt sens îmi îngân făcându-mi
curaj
dar pe apa căzută din cer nu se mai ivesc
corăbii cu Noe în ele
cu ferestrele-nchise ascult ecoul pașilor morții
pe ape corăbierii par deja înecați și îngropați
în propriile corăbii. apele se dezleagă de
țărmuri, de pietre, de ele însele
mă dezleg și eu
adulmec. nici pământul nu mai miroase a
trupul meu; el și-a închis toate capacele-n cuie
evadez
[...] Citește tot
poezie de Daniela Varvara din Lodebar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iz de portocale
Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună
Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez să se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească
Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat
Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Așa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragediile noastre rusești
Toate cântecele tale triste se întind pe pielea mea sărată.
Ferestrele tale albe de odinioară îmi sfâșie aproape adormind, șuierând
visul sovietic cu păpuși și cu urși pictați în porțelan.
Visul de când eram copii amândoi, ascunzându-ne după perdele albe, dantelate
cu aceiași ciorapi albi, cu aceleași dulcețuri de căpșune
cu aceleași sărutări de la părinți, grăbite ca bătaia aripii de flutur.
Dintr-un horn suspinau atipic fuioarele de fum
îmbălsămând cadavrul unui ceas prăbușit la pământ
din ziua din care-am rămas fără timp
într-un pod prăfuit și plin de poze vechi.
La fel de copil mă priveai în ziua când îmi năruia vântul poalele rochiei cu buline
pe acel tăpșan înalt și plin de fân în care îți sângera ultima rană
chiar înainte să-ți lași sufletul arestat de soldații inamici
ai bătrâneții tale mult prea tinere...
Carul mare a căzut de pe cer, mai mic, în acea zi, deodată
eliberând stelele din cadranele lor strâmte
chiar de dinainte să răsară luna de-a binelea.
ne privea un singur Luceafăr, râzând ironic
[...] Citește tot
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori
Doi ani, am risipit, zi după zi,
IUBIRE-n viață, vis și poezii,
și m-am plimbat, în zorile albastre,
cu gândurile întâmplării noastre.
Prin amintirile demult uitate,
am colindat plângând, pe înserate,
sorbind un ceai călduț, de portocale,
cu muza dragă, ce-mi ieșise-n în cale.
Din goana lumii vrând să dezertez,
am așternut în versuri al meu crez,
dar sufletu-mi șoptea, cam prea târziu,
c-a obosit, că este încă viu.
Prea credincios, păstrase bucuria
ce îmi fusese toată bogăția,
iar visele-i stăteau cuminți, la pândă,
să îmi hrănească inima flămândă
de mângâiere și Lumină Lină,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie de sărutări și o zi
suflu în buricul degetelor
convins că iarna greu recunoaște
mirosul puternic de portocală
în casa bunicilor sărbătorile vin mai devreme
cineva îmi șoptește din ușă
fragil
și-l văd pe Dumnezeu tânăr
din moment ce nisipul nu poate întări
nici măcar un perete
cred în sânge și-n mesajele din univers
ne urmăresc ființe puternice
atunci când muzica este făcută de-un alb și un negru
suntem în egală măsură orfani
dansăm până trupurile devin transparente
precum dungile unui oftat fac aerul să lacrimeze -
vampir ucis de ninsoare
orice ar spune chimia roșul vinde cel mai ușor
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vorbire pe messenger dintr-o parcare din liverpool
fusese o noapte neobișnuită david linch începând să facă rânduială printre coșmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă psiholoagă din beverly hills meg ryan prea tânără ideal intangibil muslim si totusi foarte aproape de piatra kaaba superbia trupului înainte de a muri fără să anunțe dialogul desculț al lui feodor mihailovici dostoievski cu zosima ciorba aruncată pe fereastră înainte de a scrie demonii
în memoria toamnei foarte lungă a țarului care l-a condamnat la moarte
cu nopți siberiene și volgi învolburate
se ascunseseră săteni devotați pulberii cosmice
rând pe rând orașele dispăruseră până la jumătatea inimii prin vene de primitiv
urcând pieptiș l-am revăzut o clipă l-am revăzut pe
cel mai bun tată
desemnat de mine de dinainte de mine
jucând baseball cu cei douăzeci de copii semănându-i leit
a mea e luna atârnând de cerul plumburiu din poemul suprarealist
david linch designer de amenajări ale unui fel de interioare umane
mărturisește pe covorul roșu
prea târziu pentru mine prea devreme pentru el
foarte ferm afirmând interiorul oricărui coșmar
e chestie de dulce gust de geamăna clipă
gemele gemene gemând în gene
truc masochist însușit la despărțirea de bb &de mine
de tot ceea ce cred eu că aveam mai bun în mine nestinse lumine
pulverizând bruma de stele căzând peste vișinul în care dumnezeu a făcut duș
zei inspăimântați migrând din regn în regn
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-ai iubi
[Muguri îmblânziți]
Dacă m-ai iubi
Aș putea să las cafeaua să dea în foc dimineața,
Nu l-aș înjura pe șoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aș decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aș avea grijă de mine
Mi-aș întinde pe piele tinctură de miere
Mi-aș pune apă de vie
În ochi.
Să te văd mai bine,
Să te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi-aș pune pe tavan stele fluorescente
Aș asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi-aș vedea părul crescând
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un enorm pas în gol
Un enorm pas în gol și-n salvatoare ficțiune
Este demersul meu, spunea profesorul
scârțâind din pantofii noi-nouți,
atenție, fără personanțele inconștientului
viața ar câștiga, probabil, precizie și luciditate,
profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar,
să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat,
dar infinit mai frumos este să umbli ca Ioan Botezătorul
pe o umbră de pământ, sub un cer ce coboară
din stea în stea cu sunet de arginți suspendați,
nu fumați, scria deasupra ghișeului, nu vorbiți tare,
numărați restul în fața noastră, ca multe altele,
ne aflăm în plin progres, gândea încă profesorul,
dar mandatul poștal nu sosise.
De ce măsura iubirii este pierderea ei, uite o întrebare
Mai interesantă, deși cunoscută, ne-a poluat trei luni,
s-au smochinit strugurii, ce-ar fi să fie mai ferm,
cerul gurii noastre este spongios și plin de pustule,
urma o noapte în nuanțe de papagal gulerat, amiral roșu,
margarete palide, ah, portocale ca sânii.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spooniada
Despre John Cabanis și mânie, și despre lupta
Părților ostile, și despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertății în Spoon River, și despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Și pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torța din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiție, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete fața lui Chian
Și care ai văzut pe Greci și pe Troieni cățărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători și vânați, și ruguri funerare,
Și hectacombe sacre primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Și furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, și partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopții, pe nume Momus, de ai cărui ochi
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre portocale și timp, adresa este: