Citate despre porturi și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la porturi și viață, dar cu o relevanță mică.
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sărbători...
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...
S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând să-nvingă greul de aici.
De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile Vieții
Înmuguresc zorii vieții în era smaraldului,
A primăverii tandre și înmiresmate.
În fragedă pruncie, lăstar firav crește în pomul vieții
La adăpostul mamei și cu dragoste se hrănește.
Are fragezimea petalei albe a bobocului de floare
Și puritatea de cristal al lacrimei dimineții
Chicotul gângurit al sufletului înviorează
Chipul mamei, crispat de-atâta duioșie și candoare
In lumina născătoare, bobocul se deschide
Etalându-și splendoarea fluorescență pastelată
În, sute, mii și mult mai multe calde și dulci culori
Și-și poartă cu mândrie ancestrală portul.
Identitatea lor e una și eternă vrea să fie.
Tinerețea este o harfă acordată să cânte la orice adiere
Și pășeste în tăcere n dimineți prin ale ei cărări rătăcitoare.
În ambra galbenă a chihlimbarul, anii maturității se grăbesc sa vină
Și vara definesc, când se coc la focul de jăratec al soarelui usturător,
Când în clocot dau dorințele ascunse și cantecul se cantă pe sine însuși
În înalturi se ridică și-n uniune dansantă cu natura se îmbrățișează,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis... demult
Poate ploaia cade când prea multă-i secetă și
de atâta arșiță nu ne mai simte pământul, poate
de atâta foame nu mai simțim iubirea, poate nu
mai suntem... ne e mult... mult prea secetă!
Poate toamna domină iubirea, poate moartea
domina iubirea, poate,, carnea vie" să fie prea
moartă, oasele prea șubrede, cine poate știe,
poate câteva scânduri sunt bătute-n cuie!
Nu știu, nimeni nu poate a ști când cad din
temeli... visele ori viețile, cât am decăzut și nu,
nu am reușit a ne iubi, nu știu a regreta, cine
m-a adus, bătut în piept, chiar nu înțeleg, chiar...
Pot să mă reîntorc ori pot să plec, nu mai dor,
nimeni nu doare, aș fi spus de fericire... unde e,
unde ne doare, ce iluzie... ce timp pustiu, sunt...
devin absent, cine, cine te-ar mai vrea fecioară?!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul adamic și Nero
la geamul vieții mele bate o ultimă iarnă.
afară ninge a pustiu și-n sânge-mi arde focul
c-un vis alb despre etern,
despre deșertăciune
și despre tine.
o, Nero, barbarule, de ce ai incendiat panteonul dragostei?
știi?...
a ars pân' la ultima vocală!
îmi răspunde sictirit:
pentru a-mi scrie muza!
povestim la o cafea, el citește un edict
și e revoltat pe bieții plebei.
apoi, fumăm iluzii și visăm porturi albastre...
și-l întreb:
oare chiar există singurătatea amurgului?
nu, nu cred, e doar o stea rece.
dar iubirea, oare există, și dacă da, ce este ea?
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună de gânduri într-un pahar de suflet
să stăm așadar
până la apusul
Cerului și Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roți
ale Carului mare
de care agățăm
lampioane
la intersecția
stelelor căzătoare
nu, nu pune(m)
întrebări multe
multe sunt căile
prin care tot în urma
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decizia lui Ulisse
Marele om a întors spatele insulei.
Așa că el nu va muri în paradis,
nici nu va mai auzi
printre măslini, lângă lacuri limpezi,
sub chiparoși, lăutele raiului.
Timpul începe acum, când aude iarăși
acel puls narativ al mării,
în zorii zilei când curenții sunt mult mai intenși.
Ceea ce ne-a adus aici,
ne va conduce spre alte zări; nava noastră
se leagănă în apa portului plin de culoare.
Vraja s-a sfârșit.
Înapoiază-i viața,
mare-întinsă care-l poți călăuzi doar către depărtări.
poezie de Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Materie somnambulă
(jurnal celest)
amprenta nemuririi mele în tâmpla găurii negre am lăsat-o
semn heraldic și cerber eteric
traversările pe corozive euri a morților
până la șlefuirea perfectă a tălpilor cu răsărituri
m-au costat câteva metastaze de timp arareori nituit cu miracole
portul pleoapei grunjoase uneori doare
steaua spartă își caută inima pe sub zalele cărnii schimbătoare
camera mi se aprinde de sunete
am închis mările pline de epavele iubirilor ratate
am răzuit atingerile cancerigene din palme
plutirea orelor în jurul pupilelor mele
anesteziază spaimele
și dă fiabilitate lumii cocon de aur
întrețesut cu vise
oglinda vieții
[...] Citește tot
poezie de Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farul Minot's Ledge
Ca o haită de lupi spectrali, norii suri
Gonesc hăituiți înaintea furtunii;
Sub cerul gol și-amenințător, în urletele nopții,
Se înalță farul cu ochi roșii ca tăciunii.
Cu degete-alunecoase, valurile se-agață
De turnul masiv, urcând și căzând; latră
Fel de fel de blesteme, se reped cu furie
Năucă spre zidul puternic de piatră.
Sus în turnul singuratic se află el,
Paznicul și păstrătorul luminii:
Tăcut și înfiorat, aude cum moartea-n
Bezna lumii-și asmute,-njurând, câinii.
Viforul de spumă albă bate-n tăblii
Ca o fantomă jilavă, care-n rafalele de vânt,
Vânată de vrăjmași, caută-un ungher
În care să se ascundă cât mai curând.
[...] Citește tot
poezie de Fitz James O'Brien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olandezul zburător*
Cerul era înnorat și gri,
Și vântul bătea dinspre apus,
Și noi priveam fregata-nnegrită de talazuri
Cu pânzele zdrențuite-n vântul indispus.
Semnalau că au scrisori pentru cei de-acasă,
Întrebau dacă nu le-am putea prelua noi.
Apoi au plecat, au rămas clătinându-se-n siaj
Toate scrisorile lor, închise-ntr-un butoi.
Am coborât velele și-am redus viteza
Pentru-a pescui din mare-acel butoi
Și-am remarcat, uimiți, cum bătrâna fregată
Girează-n vânt și se-ntoarce înapoi.
Căpitanul o privea prin lunetă, l-am auzit
Ținându-și răsuflarea și-am văzut cu toții
Cum furtuna crește, crește fierbând,
Cum devine-un înspăimântător zid al morții.
"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
[...] Citește tot
poezie de The Jolly Rogers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zanzibar
Zanzibar este orașul ce nu doarme niciodată,
Unde nu există noapte și nici liniște deplină,
Ca o mare în furtună, o mulțime deocheată
Urlă, plânge-n disperarea de-a se-ascunde de lumină.
Furnicar de oameni gri pe- ulițele sordide,
Unde se cumpără, se vând virtuți și mirodenii,
Se face contrabandă cu visuri în firide
Cu opiumul albastru, cu vicii și vedenii.
Pestrițe idealuri plutesc în bărci precare,
Puzderie de mărfuri, de pus în galantar,
Carne, pește, fructe, cuști cu păsări rare,
Argint și diamante, cărbuni, mărgăritar.
Parfumuri de fecioare scăldate-n apa mării,
De spasmul desfrânării cu tâlhari de rând,
Ce se vând cu ora-n lucarnele uitării
De spectrul sărăciei care plânge-n gând.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul orb
"Să n-ajung să văd lumina zilei!", am jurat.
Și, iată,-a scăzut lumina dimineții...
Doamne! M-a ajuns blestemul, am orbit!
Amiaza s-a poticnit în pragul ceții.
Fii iertător cu mine, cel care Ți-a luat numele-n deșert, Hristoase!
Ochii mi-s orbi, dar cruță scânteile-n mintea mea rămase;
Acum când șovăitori mi-s pașii, lasă-mi sufletul să vadă încă
Lucrurile care-au fost în viața mea-înainte să coboare bezna-adâncă.
Erau lucruri mici, Doamne, dar, deși mici, ele nu pot fi negate:
Apele verzi din porturi în care zac, la ancoră nave obosite și parcă resemnate;
Apoi, velier, bric și brigantină, cu velele în vânt, aproape și departe,
Traversând recifurile-n clocot, bara unde, oftând, fluviul de mare se desparte.
Nu-mi lua, Doamne, icoanele din minte, lasă-mi lumina amintirilor întreagă,
Palmieri îmbrățișați, cu frunzele în vânt, nisipul plajei albe, mie-atât de dragă...
Bărcile cu pânzele-întinse, goeleta cu skipperul și întregul echipaj la bord,
Nucșorul și alți pomi cu mirodenii-n adierea brizei venind dinspre fiord.
[...] Citește tot
poezie de Roberts, Theodore Goodridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru alb
În calendarul nostru-i alb,
A nins în sute de poeme,
Mă-ndrept spre-al vremilor catarg,
Flamură-aprinsă de la stele.
Mi-e trupul jar și taina vis,
Altar pe cântecul durerii,
Cu străluciri de jar am scris
Și-am plâns înspre apusul serii.
În calendarul nostru-i alb,
A nins la tâmple de lumină.
Un sânger, pe un catafalc,
Rănit de-a timpului rugină,
În verbe albe de omăt,
S-a înrădăcinat cuvânt.
Și dor ninsori cu noi cu tot,
De când ne naștem pe pământ.
A nins în sute de poeme,
A nins în toc și-n călimară,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statornicie
"Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină."
(Psalmul 125)
I
Câte valuri vin să-ncerce
Omul pe a sa cărare!
Dacă nu ar fi statornic,
Prad-ar fi pentru pierzare.
Câte vorbe, câte fapte,
Câte lingușiri în față,
Câți fățarnici nu-și dau mâna
Să te-ngroape cu viață!
Orice-ar fi, rămâi statornic!
Gânditor la ce-o să fie
Când Isus, slăvitul Mire,
Sus pe nori are să vie.
[...] Citește tot
poezie de Emil Bulgăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Situația la zi
Cei dragi se-nmormântează
În saci de plastic, Doamne.
Se-apropie Crăciunul...
Noi plângem la icoane.
În lume-i pandemie
Ș sufletele plâng,
Vin morții să se-nchine
Pe muntele Parâng.
Plâg brazii cu tămâie
Și mir de ape curge
Din muntele durerii.
O lume-ntreagă plânge!
Se sfarmă libertate,
Credință și familii.
Uită că-n astă lume
Noi suntem pelerinii.
Ne-mpresurăm cu ură...
Doamne, acest calvar
E scris cu suferință
Și plâns în calendar.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de poveste
Povestea strânsă-n chingile din noi,
În viață, în iubire și în moarte,
Ne prinde-n al durerilor șuvoi,
Ducându-ne prin lume, mai departe.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Cu gândul tău ei lumina, câmpie.
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi
Să-ți șteragă-o clipă lacrima târzie.
Povestea strânsă-n chingile din noi
Într-un târziu va lumina amurgul
Și două ramuri frânte, amândoi,
Întâmpina-vom iarăși Demiurgul.
Ne vor striga, stăpâni pe ei, atunci,
Prunci și prieteni. Slove și peneluri...
Vom asculta eternelor porunci,
Împodobind prezentu-n mii de feluri.
În viață, în iubire și în moarte
Ne vo uni etern și repetat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare și mare... și cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de același soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruș argintiu alunecă din vest... purtându-ți respirația între aripi...
O împletește cu a mea și marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud și greu... și cautându-te
În depărtare, marea imi sună și te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc și printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul și le sfărâm nemărginirile...
și te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul sărman
Oriunde ați fi în lumea asta mare
Strigați cu toți, hai, cenzura jos!
N-avem bani pentru...-n buzunare,
Sunt goale, le-am întors de mult pe dos.
Și de-am găsi o umbră-a unui bou
Nu mi-ar ajunge poate nici de-o pâine
Fiindcă românu-i de mult sărman
Și- așa îl știe o întreagă lume.
Ați luat mereu, de unde-o să mai luați?
Pe care os cei tare or să te bată?
Slugi și stăpâni de slugi încă mai sunt...
Dar când nu ne mai fi această sloată?
Cum o să cereți oare socoteala?
Chiar și oglinzile de teamă-s sparte
Noi vom muri într-un târziu
Dar poate, vom fi-mpreună dincolo de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lambert Hutchins
În afara acestui obelisc de granit, mai am două monumente:
Unul, casa pe care am construit-o pe deal,
În spirale, cu ferestre interioare și acoperiș din rocă metamorfică.
Altul, lacul din fața metropolei Chicago,
Unde calea ferată își are depoul,
Cu motoare fluierând și roți clăncănitoare,
Și fum și funingine aruncate peste oraș,
Și zgomotul mașinilor de-a lungul bulevardului
Un loc pentru un depozit de deșeuri în portul
Marii metropole murdare ca o cocină.
Am pus umărul ca aceasta moștenire să fie dată
Generațiilor încă nenăscute, cu votul meu
În Camera Reprezentanților
Scopul acțiunilor mele a fost punerea la adăpost
De la niciodată încetânda teroare a nevoilor.
Mi-am crescut fetele în blândețe
Încercând să le dau un sentiment de siguranță în viață.
Dar, vedeți, deși aveam măreața casă,
Libertatea de a intra oriunde și distincție locală,
Puteam să aud șoaptele, șoaptele, șoaptele,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre porturi și viață, adresa este: