Citate despre râuri și viață, pagina 3
Ultimul dor
Acolo unde lângă râu
Se-nșir' răchiți bătrâne,
Se duce gândul meu ades,
Se duce azi și mâine.
Acolo-i satu-ncununat
Cu-a nucilor verdeață,
Ferice-acolo am trăit
A vieții dimineață.
Bisericuța cea de lemn
Și azi e vie-n minte-mi;
Căsuța cu doi plopi la drum
O văd parcă nainte-mi.
Și parcă din grădină ies
S-apuc pe ulicioara
Ce duce la ogor, țiind
De mână surioara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Miron Pompiliu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața râul ce izvorăște din inima mea și curge prin capilarele universului cu ochi galactici.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soartă sau destin
Printre dealuri și vâlcele
Găsii râul vieții mele
Curgând maiestos și lin.
Am băut: era pelin!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea Măriucăi (acrostih pentru Maria)
Doamne Sfinte, mă iubești,
O spun îngerii din cer,
Apa râului sfințești,
Munții, culmile-n eter,
Nopți ne dai cu străluciri.
Eu mă rog pentru părinți,
Tu duh sfânt să le inspiri,
Evlavie de la sfinți.
Inimile să-întărești,
Umbre negre să alungi,
Bun Părinte, mare ești!
E minune unde-ajungi!
Sfânt Potir, tu strălucești,
Calea vieții îndelungi.
acrostih de Gabriela Gențiana Groza (2 mai 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii concep viața ca un râu, în voia căruia nu ai decât să te lași, ca să ajungi sau nu la țărmurile înflorite. Alții o concep ca un curent, în susul căruia trebuie să înoți voinicește cu speranța mai mult îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ți odihnești capul obosit.
citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ger cumplit
E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscolește.
Avem în țară iarnă grea,
Nu e semn că se oprește.
Viața la țară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.
Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.
Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în șură,
A-înghețat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara numită România
Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este o luntre pe care încercăm să o cârmim, pe un râu, pe un fluviu, în ape liniștite sau învolburate.
Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori cursul vieții este un râu căruia i-au secat bucuriile, dar când plouă interminabil își iese din matcă!
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce avem de învățat, învățăm de la Natură, ea ne dă tot ce ne trebuie. Vrem să zburăm, ne uităm la păsări și învățăm să zburăm. Vrem să învățăm să iubim copiii, ne uităm la animale, care își dau viața fără să clipească pentru puii lor. Vrem să învățăm că viața e fără sfârșit, ne uităm la râu cum curge fără încetare. Vrem să învățăm să fim buni și folositori, observăm cum sămânța pusă în pămârit încolțește, devine lujer și dă bucate.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pădurea apelor negre
Iată, copacii
își răsucesc
propriile trunchiuri
în coloane de lumină,
emană din abundență
mireasmă de scorțișoară
și optimism;
cilindri lungi
de papură
explodează și plutesc departe peste
umerii albaștri
ai lacurilor,
iar fiecare lac,
indiferent
cum îl cheamă, acum
nu mai are nume.
In fiecare an
tot
ce-am învățat
de-a lungul vieții mele
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vagabondul
Lăsați-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi știe de nume,
Vreau cer senin și multă pace,
Cărări să mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hrană să îmi iau din râuri;
Astfel de viață mă încântă,
Astfel vreau să trăiesc pururi.
Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.
Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firelor ninse de vreme
Lângă tindă văd oglindă,
În oglindă văd un chip,
În păr viața vrea să-mi prindă
Argintii fire de timp.
Strecor mâna tremurândă,
Firele le răvășesc.
Pe chip râuri se scufundă,
Gânduri vechi mă năpădesc.
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamele noastre - candele de lumină ce ard cu lacrimi
Dați-mi o măsură să pot afla
durerile mamelor.
Fii pentru un ceas măicuța aceluia
ce plecă în depărtări lăsând-o pustiită.
Nu-i rămân decât zile cu dor
și nopți ce dor.
Priviți ochii unei mame ce-și veghează
copilul bolnav;
ai să pătrunzi în adâncul unui ocean
încărcat de temeri și valuri de tristețe.
Sufletul contopit cu ruga arde
continuu.
Oprește-te și simte pentru o clipă
durerea mamei pentru fiul plecat
în lumea cu vise.
E o pasăre cu aripile retezate ce vrea
să-și ridice puiul din mlaștina vremurilor
și să-l salveze.
Prin măduva ei curg râuri de disperare
și neputință.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (27 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prea târziu
Noi ne iubim de mult, și fără ură,
Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură;
Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău,
Și totuși parcă ne desparte-un râu.
Ce ne desparte nici nu știm prea bine,
Dar știm de undeva că răul vine,
Ca de sub sol un gaz otrăvicios -
Se ofilește tot ce-a fost frumos.
Io-s vinovat ori tu ești vinovată?
Viața toată-i pată lânga pată.
E prea târziu să ne mai despărțim.
Nu mai e tare mult, mai stai. Murim.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Deformație profesională (3)
Pe malul râului Bahlui,
Am întâlnit un pictor care
Mi-a declarat că,-n viața lui,
Eu sunt... o pată de culoare.
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Un râu de foc cu unda arsă,
De lupte grele și visări,
Ce, potolit și-nfrânt, se varsă
Într-un ocean de renunțări.
epigramă de Jean Buhman din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii nu-și pot ține viciile în frâu, dar se visează mari stăpâni peste lanuri de grâu, munți și peste al vieții râu.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Muzicienii
Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.
Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.
Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.
Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.
Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.
Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii
-ei-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpuri noi
Vă spun ce-i timpul, azi trăit,
Dar nu ca pe o vorbă seacă:
E-un râu ce curge liniștit
În care cei mai mulți se-neacă.
epigramă de Alexandru Gecse din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre râuri și viață, adresa este: