Citate despre roșu și suflet, pagina 3
Nici
Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,
Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,
Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,
Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.
poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianissimo
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
În bogatele-ți inele
Nu mai suferă - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de mâini rebele
Nu mai turbură-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumându-și respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglindă,
Pe sofa
Și pe roșia lalea,
Încrustată,
Ca o pată
De amurg, pe gura ta
Între noi și restul lumii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimitate
Un mândru cer de toamnă roșu și clar tu ești,
Însă tristețea-n mine se-nalță ca o mare,
Când scade în reflux pe buza mea-ntâlnești,
Tăioasa amintire a fructelor amare.
Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leșinat,
Prietenă, ce cauți este un loc prădat,
De ghearele feroce și dinții de femei,
Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.
Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit.
Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!
O boare învelește grumazu-ți dezgolit...
O, Frumusețe,-ai vrut-o, tu bici necruțător,
Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,
Arzând aceste resturi uitate de călăi!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Căci aceiași erau salcâmii, cu bogate coroane, aliniați de-a lungul ambelor părți ale drumului; același era grâul des, cu spicul auriu și mare, prin care o mână nevăzută și un capriciu de bun gust al naturii presărase aceleași albăstrele, mac roșu și rochița rândunicii; aceleași erau casele izolate și satele presărate la picioarele dealurilor; aceeași văpaie a soarelui de vară și aceiași stâlpi de telegraf, pe care erau animate aceleași sârme de favorizare a convorbirilor la mari distanțe. Dar sufletele tinerilor se desfătau și simțeau acea ușurare înaripată, ca după spovedanie. Și totuși, gardurile, zidurile, stâlpii de telegraf dețineau secretul unei noutăți a anotimpului.
citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai înșelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns să atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraș.
Doar așa am putut să-ți invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbații ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără să țip
de gura ta roșie precum ciulinii
călcați de tălpile fecioarelor secerătoare.
Bând coniac amestecat cu fum de țigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziționat în dreptul unui sân
de unde am început să-ți spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat și inconștiente cruzimi,
eu, bucățică de carne din sfânt trupul tău.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunțul
Vând poezie la roșu!
Ferestrele dau spre suflet.
ușa spre alte uși
grădina e plină de grauri!
O vând pe șorțul bunicii
pe ochelarii lui tata
pe macaraua unchiului meu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Prin ceața bolnavă se pierde orașul
și nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă își sapă sălașul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Jilavă, o frunză își strigă reproșul
spre vremuri trecute și verzi,
chemarea-i ascunde în palme călușul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Cuțitul durerii și-ascute tăișul
pe-un gând sugrumat de zăpezi,
iar Charon așteaptă, apatic, bacșisul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Un haos se naște și este urmașul
a tot ce-i trecut și păstrezi,
în suflet, trecutul îți este vrăjmașul.
Lumina îți spune: să vezi!
[...] Citește tot
poezie de Adina Velcea (26 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavara cu iubire-n suflet
Și iată ca s-a înlănțuit
primăvara care râde
topită în culori de flori,
purtate de vântul blând
cu focuri roșii și flăcări
multicolore pline de iubire,
iar sufletul omului devine
curat prin spovedanie
ș-apoi ploaia face dragostea
de înger cu atingerea ei fierbinte
și vine sărutul tău ca un fulger.
poezie de Eugenia Calancea (23 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vis
am fost cândva
spațiul rotund
al zborului
un roșu sângerând
în unduiri de vânt
o aripă ascunsă
în suflet de ceară
dincolo de aduceri aminte
eterizate trecuturi
am fost
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea vorbită
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
gândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altadată
și-mi trec scântei șuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-una
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
și eu fac clădiri tot mai înalte și turle
ca să-l întâmpin din vârful lor
și cu același gest cu care-mi duc palma streașină
la sprâncene așteptându-l
gândurile mi le ridic în lume
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
primele lui valuri s-au și amestecat cu varul, cu nisipul
ca-ntr-o plajă verticală
le simt împietrindu-mi sub tălpi
la șirul de cărămizi încă roșii pe care stau înălțat
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
zi de zi,
noapte de noapte,
soare de soare,
stele de stele.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zmeoaica, după ce alergă într-o parte și într-alta și nu găsi pe Țugulea, miroși ea că trebuie să fie la împăratul cel cu zidul mare. Se întoarse și să te ții, pârleo! într-un suflet ajunse, căzând lângă zid de osteneală și amărăciune. Apoi se sculă cum putu și vru să sară peste zid. Sări, însă în sec. Dacă văzu că-i este peste putință a sări pe dasupra zidului, se urcă până la gaura ce o facuse Țugulea și începu a sorbi, voind să înghiță totul ce era în cetate. Împăratul și oamenii din cetate se păreau a fi scriși pe părete, atât îi înmărmurise frica. Țugulea nu-și pierdu cumpătul ci, cu măciuca roșie ca focul și țiind-o de coadă, merse la gaură. Când sorbi o dată zmeoaica, trase măciuca arsă tocmai în inimă.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prima zi
Doar primăvara vine-acum la mine,
S-a dus și prima zi de Mărțișor,
Rămân bobocii dăruiți de tine
Legați cu drag de roșul lănțișor.
Le-am mirosit aroma-mbietoare
Și-n aer e mireasma ce-ai lăsat,
Mă-ncătușază martie-n culoare
Lăsându-mi anotimpul ilustrat.
Și versul mi-e legat cu lănțișorul,
Și dragostea mi-e zbucium plin de dor,
Tu mi-ai lăsat cu florile izvorul
Poemului, din suflet roditor.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt pomul cel cu mere roșii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproșii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Bețivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe față preoți o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înșiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujați cu roșul Uniunii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de romantic
Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-și caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.
Mi-e lumea toată calea fericirii
Și inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.
Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simți că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.
Îmi iau cu mine trandafiri și versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roșul lor să îți alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragul meu băiat, sonetul tău e chiar încântător, și e o minune că buzele tale roșii ca trandafirul sunt făcute pentru muzică și cântare, dar și pentru sărutat. Sufletul tău firav de aur se preumblă între pasiune și poezie. Îl știu pe Hyakinthos, de care Apollo se îndrăgosti atât de nebunește, erai tu în zilele Greciei de atunci. De ce ești singur în Londra, și când te vei duce în Salisbury? Mergi acolo să-ți răcorești mâinile în amurgul cenușiu al obiectelor gotice și apoi vino aici ori de câte ori vei vrea. E un loc minunat și numai tu îi lipsești. Dar întâi treci pe la Salisbury. Întotdeauna, cu iubire nemărginită, al tău, Oscar.
Oscar Wilde în scrisoare către Alfred Douglas (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre roșu și suflet, adresa este: