Citate despre roci, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la roci, dar cu o relevanță mică.
Mă cred...
Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici rațiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...
Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...
Să citești printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci și copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Și convingete-n viața pe alte planete...
Caută și vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei și sparge pereții,
Cu toții creștem în noi o floare a vieții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de epocă
Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanțe, din frumuseți îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru și veșnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viața... cu-aceiași timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-și n-are duplicat.
Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinerețe,
Un vechi parfum, stors din dorințe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopți topite-n patimi, de nopți cu nuferi de noblețe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzlețe prin istorii.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopți cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanțe vechi ce le ascult.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne smulgem de la sânul
puternic cioplit în uitarea de ceață
nervii noștri au prins rădăcini
de-a valma peste tot în vertebre
de oțel-inox și roci călduțe cu mii
de guri vor hohoti pe flori de lotus
peste mări interioare adânci redate
ne smulgem și ne aruncăm în hău
unde vom fi prinși de flăcări vii
care ne păcălesc în ritmuri de salsa
visul zboară purtat în pânze negre
ținem în gură sânul de greu bazalt
spălat în lacrimi surprinse pe buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geamăn în zodie de apă
Din doi în doi arată ora
că ceasurile-s fără rost
și ceața deasă arde-n prora
ochilor mei făr' adăpost
Geamăn mi-e sufletul în tine
și-o cifră de inimă pară
îmi bate când în piept mă ține
și mă-nglodește câte-o seară
Trec zodii de aer și apă
aripa înoată în noroi
și-n pana ei încă se-adapă
rocile azvârlite-n noi
Scântei în ziduri se ridică
în pielea albă nu mai curge
nici roua din care mai pică
ploaia cu piatra ei în sânge
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste eternă...
Dragostea mea, de atâția ani,
Lângă tine sunt mereu și voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.
Tunetul pușcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinți,
Cu trosnete, din încheieturile,
armăturilor.
Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbești,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii trec pe ape în ruine
corăbii trec pe ape în ruine
și-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.
deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.
voi ancora în cheag de-nduioșare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.
și adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deși...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poseidon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am luat...
Am luat din munții României,
Rezistența rocii dure,
Cântând Oda Bucuriei,
Am găsit esența vieții pure.
Mi-am încărcat sufletul cu flori,
Care au cea mai aleasă gingășie,
Acumulând înaltele-i splendori
Ce emană în juru-mi bucurie.
Ce știi de cântecul de ape?
De simfonia linului izvor,
Pe care o asculți când ești aproape,
Aducându-ți liniște în grai odihnitor.
Acesta e cerul fără nori,
Albastru ca marea liniștită,
Acesta e câmpul plin de flori,
Ca rochia ta ființă iubită.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutind
Plutind pe un ocean de nisip,
din roca Soarelui rupt,
ici, colo cîte un pom,
sădit cu grijă de om,
la numai trei metri
este Marea Arabă,
ce stralucește-n Soarele viu,
lăsînd o pată de lacrimă de azur,
nisipul cîntă sub asfaltul gri,
cum rîde nisipul plîngînd!
de omul ce nu-l prețuiește.
Zgîrîe norii peste tot
pe pat de nisip celest
unde-s ascunși figuranții extratereștri
ce nu pot să-și mai găsească rostul
în oceanul de nisip
munți de nisip adunați-borcane
clipind în Soare!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul iubirii noastre
cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?
sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă și cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie țara: e încrâncenare de șisturi și rocă
marea, care stă albă și lucidă: e sudoarea crustei în eon...
de când ne pândește dorul?
cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet biunivoc
În starea-mi tulbure și echivocă,
Te caut în fragmente mici de vis,
Ca să citesc, îndată, ce-ai mai scris,
Pe sânii tăi cu sfârcuri roz de rocă...
Mă ninge lent poema ta barocă,
Ce amiroase-a floare de cais
Și leagă, dulce, Cerul de Abis,
O, Simm, revino-ți, fii biunivocă!
Știi bine, timpul e ireversibil,
Piere-n Neant, ca fumul de țigară,
Ascultă-ți Dumnezeul intangibil,
Pășește pe cărarea-ți cu aură lunară,
Cu flori de scai și duh de imposibil,
Cu ploi de vii regrete și fulgi de primăvară!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel curajul pe care mama mea l-avea
Acel curaj pe care mama mea l-avea
A însoțit-o la plecarea-n noaptea cea adâncă,
Tăiat din a New England-ului stâncă,
Zace-acum jos în groapa de sub piatra grea.
Broșa de aur pe care și-o prindea la piept
Mi-a lăsat-o mie și-o prețuiesc, și-o port de mică;
Totuși, dacă-ar fi să vorbim drept,
Aș putea renunța ușor la ea, la o adică.
Oh, dar dacă, în schimb, mi-ar fi lăsat un dram
Din ceea ce-a luat și-i stă-n mormânt alăturea!
Acel curaj de rocă tare, curaj de care ea
Nu mai are nevoie-acum, însă eu am.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Practic, nu aveau prea multe de văzut, nu era ceva deosebit, totul fiind pustiu; roci, stânci golașe, fără vegetație sau viețuitoare. Părea la fel de pustiu ca și pe suprafața planetei, această senzație, de pustietate, domnind peste tot. Dar nu era neplăcut. Aerul, care pe măsură ce urcau, devenea din ce în ce mai puțin alb, aproape incolor, era la fel de curat, de proaspăt, de purificat, ca și în oricare alt loc de pe suprafața planetei gazdă. Le dădea o senzație plăcută de prospețime; era îmbietor, ceea ce le facilita oarecum urcușul.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru, albastru...
Se pleacă cer pe mare din picuri albăstrele
Pe boabe întunecând în albastru-nchis de vie,
Se revărsând prin vene, în pasta pe hârtie
De-un băiețel în bleu, cu palme mititele.
Sclipește ametist în raze subterane
Prin prismele de roci din râuri cristaline
Spre funduri de atoli de bleuri pur divine,
Până-n afund de ghețuri de-arctice canioane.
E tonul de-o planetă ce-și are crez în Biblis,
Răsfrântă de milenii spre înaltul purității
Sălășuind fulgi, duhuri, pe sfera libertății
Topită-n cristalinul pe albastrul dintr-un iris.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem ca două pofte
suntem amândoi doar amândoi într-un colț al încăperii
ca niște unghiuri ascuțite îmbrăcate
sumar unul cu celălalt și atât
suntem ca niște mere coapte de sfârșitul verii
ca două pofte ca două gusturi aproape identice
ca o singură foame suntem
ca o mușcătura pe gât ca un strigăt
ca o dâră de sânge ca niște unghii nestăpânite excentrice
ca o formulă matematică suntem ca o piramidă
ca o forță gravitațională ca o implozie
ca o lege a fizicii ca un emcepătrat
ca o descoperire științifică suntem ca o rocă subită
suntem ca Atlantida dinainte de a fi dispărut
ca un mit ca un foc irezistibil
ca o fatalitate plăcută suntem
ca frumoasa din pădurea adormită înainte și după sărut
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni?
În peșteri tainice de piatră
Fâșii de aur, telururi
Se ascund în roca
Mineralizată
Minunile acestei lumi.
O mică dungă de metal
Acesta este tot filonul,
Dar nu, întregul deal
L-a cuprins în brațe omul.
Și de sub razele de soare
Din aerul acesta plin de ozon
Am bătut a "Păcii transversală"
Până dincolo de-al șaselea filon.
Nu am dat din întâmplare
Peste bogății ascunse în pământ,
Ci prin atentă cercetare
Am găsit atâta aur în adânc.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Maria A
De ce te urci atât de sus?
Chiar vrei să nu ajung la tine?
Atâtea vorbe nu ți-am spus,
Acum că si crăciunul vine...
Vorbesc in glumă despre tot,
Dar spune-mi Ana cum să fac?
Din minte nu pot să te scot,
Nici nu insist, să -ți fac pe plac.
E oare chiar asa greșit,
Să te iubesc si să mai sper?
Deși noi nu ne-am întâlnit,
Măcar cadoul să -ti ofer...
Etape grele mă sufocă,
Al doilea pas bătut pe loc,
Esti neclintită ca o rocă,
Ori tu nu mă iubesti deloc...
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă
Și dacă șoapte bat ades în unde,
Și dacă umbra lunii le ascunde,
Și dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.
Și dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Și dacă bat stropi grei în sfinte geamuri,
Și dacă-n piatră tremură o undă,
E ca fiorul vechi să îl ascundă.
Și dacă-n vânt se zbate-o albă floare,
Și dacă al său ram încă nu moare,
Și dacă-n gându-ți tremură iubirea,
E ca să îți trezească amintirea.
Și dacă șoapte bat ades în undă,
Oglinda lunii tainic s-o ascundă,
Și dacă apa se zbate printre roci,
E ca la sânul meu iar să te întorci.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everestul delimitează granița dintre Nepal și Tibet, dominând valea de la bază de la o înălțime mai mare de 3600 de metri. Vârful arată ca o piramidă cu trei laturi, alcătuită din rocă închisă la culoare, striată și gheață strălucitoare. Primele opt expediții pe Everest au fost britanice și toate au încercat să urce pe vârf prin partea tibetană, din nord - nu pentru că ruta conținea cele mai evidente puncte slabe ale apărării formidabile a vârfului, ci pentru că în 1921 guvernul tibetan a deschis granițele țării de mult închise pentru străini, în timp ce Nepalul rămânea inaccesibil.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Așa-i mai bine. E minunat! Cum ți se pare?
Lucian: Mda... Doar niște roci; altfel aranjate.
Lia: Cum?! Nu-ți place?
Lucian: Ba da... Să zicem că sunt doar niște alte roci, dar, desigur, minunat așezate. Și acum, că le-ai văzut, ne-am putea întoarce?
Lia: Nu încă. Să înaintăm! Ce frumos! Ah... Care or fi stalagtite și care stalagmite? Mereu le încurc...
Lucian: Nu mă-ntreba pe mine; habar n-am. Nici eu nu le disting; nu sunt geograf, sau speolog... Poate Nis ar ști, dar el nu-i acum aici, cu noi... Sigur doarme la ora asta, nu umblă ca bezmeticul prin peșteri și munți...
Lia: Hm; nu contează...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lacrima cerului coboară peste viață...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima și noaptea,
Amărăciunea și tristețea din noi,
Afundând-o în șoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leșuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur și miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre roci, adresa este: