sfârşit şi suflet

Bătrâneţea este mai mult decât păr alb, riduri, simţământul că este prea târziu şi că jocul s-a terminat, că scena aparţine unei noi generaţii. Adevăratul rău nu este slăbiciunea trupului, ci indiferenţa sufletului.

citat clasic din Andre Maurois
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină din sufletul meu

Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire aşa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârşit!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi-ar da într-adevăr seama de zestrea fără sfârşit care mişună ca nişte aur viu în chivotele lor sufleteşti, scriitorii s-ar simţi mai mulţumiţi şi invenţiile lor literare ar aduce optimism şi bucurie în viaţa bunilor cetitori. Ei ar construi iluzia cu realitatea în cantitatea necesară, pentru a înconjura minţile cu confort şi a incendia lumea cu văpaia pură a speranţei.

Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoarea

Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă doamne şi transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil.

Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este şi nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numeşte cu vorba cea tristă,

Numărătoarea începe cu doi,
dar, şi sfârşitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Ai avut impresia
când în oglindă te priveşti
că ochii te înşală?
Şi ai auzit vreodată cioburi
cum în suflet se înfig,
camera inundând-o
de gânduri profane?

În cenuşa lumii rămase
e dreptatea;
sunt aţele Dumnezeului găsit.
Dar acum oglinda
din ale vieţii cioburi ascuţite,
din simţuri felurite
şi duhuri făurite,
din cameră Ea te priveşte
ca un păcat.

Cu sânge
oglinda o poţi spăla

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Mercea din revista "Ţara visurilor noastre" (16 octombrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, câteodată, poetul face atâta economie de material, încât ajunge la acest ideal de exteriorizare: exprimă direct numai o parte din ce are de spus, lăsând pe cititor să completeze inevitabil restul. Acesta e Eminescu.
El spune întotdeauna mai mult decât exprimă direct. Conţinutul sufletesc întrece covârşitor expresia formală... De aceea el a avut, într-o măsură unică la noi, puterea de a evoca.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină la sfârşit şi început de an

Binecuvântează Doamne România
binecuvântează Doamne Ţara
din cuvinte am aprins făclia
şi din suflet scăpăra-va para

Binecuvântează Doamne Ţara
de la mic la cel bâtrân
de la Botoşani la Dumbrăvioara
de la iarbă până hăt la fân

De la mic la cel Bătrăn
din cuvinte am aprins făclia
apa trece dacă pietrele rămân
binecuvântează Doamne România

Binecuvântează Doamne Ţara
şi pe dinăutru şi pe dinafara

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om s-apleacă peste margine

M-aplec peste margine:
nu ştiu - e-a mării
ori a bietului gând?

Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârşit, aşterne cenuşă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârşit.

Pe coate încă o dată
mă mai ridic o şchioapă de la pământ
şi ascult.
Apă bate-ntr-un ţărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar la drum

În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însufleţită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deşertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spăşit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.

poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheiere

Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.

Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?

Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ţi sufletul către perete
şi lacrima către apus.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus

Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruţare
Nu am dat înapoi şi n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.

poezie celebră de William Ernest Henley, traducere de Leonard Neculae
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, în final toţi suntem datori c-o moarte, ce nu ştiu e cui să-i datorez mai întâi sufletul primit în dar.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...

Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o fiinţă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibraţii se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranţa nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existenţă...
Acesta-i finalul în Paradis.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce ne gândim, uneori, la moarte, când suntem fericiţi? E ciudată această stare sufletească de a te simţi puţin trist tocmai pentru că eşti fericit. Niciodată n-am gustat fericirea curată, fără amestecul altor senzaţii. Întotdeauna mă neliniştea presentimentul că după sfârşitul unei fericiri urmează părerile de rău sau îndoiala.

citat clasic din Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul pauzei de vis

Sufletul meu sângerează –
Nimic neobişnuit
Sângerarea lui durează
De un veac, fără sfârşit.

Ce i-am spus că-l vindecă
L-a rănit mai rău, mai bine
Iar acum se spintecă
Răzbunându-se pe mine.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul pauzei de vis

Sufletul meu sângerează -
Nimic neobişnuit
Sângerarea lui durează
De un veac, fără sfârşit.

Ce i-am spus că-l vindecă
L-a rănit mai rău, mai bine,
Iar acum se spintecă
Răzbunându-se pe mine.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Veghează asupra mea si sufletul imi lasă
S-alunece-n tăcere sub raza din fereastră

Si dacă vine noaptea si incă n-am plecat,
Ia candela aprinsă asteaptă resemnat.

Trecut e tot in vreme in ceasul de final,
Străină stă o iarnă fiind ultimul hamal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere şi Decădere

Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îţi pot dărui nesfârşirea,
Pot lua sfârşitul
Şi cu el - pe tine!

Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!

Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câştig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Şi toate astea cu tine!

Şi nescriind nimic până acum
Pot avea tot şi toate,

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva se îndepărtează de tine nu încerca să-l reţii. Lasă-l să se ducă. Nu merită să ai lângă tine un astfel de suflet. Destinul tău nu poate fi niciodată legat de al cuiva care te părăseşte. Aceasta nu înseamnă c-ar fi o persoană rea, ci pur şi simplu că rolul pe care ea l-a jucat în istoria ta personală s-a sfârşit.

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străbate întotdeauna calea desenată în harta şoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Păşeste uşor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.

Andreea Palasescu (28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!