Citate despre stejari și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la stejari și suflet, dar cu o relevanță mică.
Este uimitor cum pot să se saboteze oamenii atunci când deschid gura sau când rămân singuri cu ei înșiși. De la Buddha, acum 2600 de ani care spunea: "Suntem ceea ce gândim, cu gândurile noastre facem lumea", până la Napoleon Hill care zicea în 1937: "Autosugestia este singura cale de a schimba și influența mintea subconștientă." și până la majoritatea ramurilor psihologice de azi care spun obsesiv "Tot ceea ce ai este rezultatul gândirii tale." Așadar, cum gândim? Foarte simplu. Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înșine, pentru că asta este până la urmă gânditul. Un dialog interior. Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat. Și de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ. Gândurile și cuvintele ce le vom planta în mintea și sufletul nostru, sunt viitoarele recolte ce le vom culege. Așa cum ghinda devine stejar, cuvântul și gândul devin faptă, comportament, obicei și împreună, ele sunt chiar viața noastră. Ce recoltă vrei să strângi? De buruieni sau de hrană și bunăstare?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt pentru tine
sunt stejarul din pământ trecut prin timpuri
umbra care te cuprinde în odăi tainice
veri fierbinți ce aduc amintiri
coroană ce în ea nudul tău este reflectat
sunt izvorul fântânii străvechi uitat
potecă de pași în praf călcat
sunt bârna veche din pragul casei
toc de ușă grea din falnic fag
sunt umbra vieții tale fără uitare
poienile din munți străvechi
sunt lemnul ce sună seara
toaca ce bate în sobor
apusuri temporale târzii
mâna ce te ia încetișor
sunt mersul liniștii tale
spre acel izvor
sunt îngerul tău de zi și noapte
zbaterea sufletului tău încordat
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununia
în suflet, printre-atîtea noțiuni
sa furișat și asta, a speranței
și arde, împroșcând protuberanțe
precum un soare. Începând de luni
iar marțea ploi aștept ca opțiuni
și vânt puternic îndoind rafale
când de zenit și când de coardele vocale
cu care leg o șoaptă de genuni
pe la o miercuri țes un soare din minuni
pe cerul așternut covor pe zare
și care râde, saltă și treasare
când trece cardinale joncțiuni
și iar în suflet rup dimensiuni
și trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-și ridice niște trepte
la foișorul plăzmuit încă de luni
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarăși primăvara
Nu te obosi să-mi pui înserarea pe umeri
poate n-am crecut mare cât o zi,
drumul s-a oprit la popas în amiaza cuvântului
peste care trec norii cu ochii-n lacrimi
și lasă-mă între trecut și viitor
cu pași rari să măsor umbra stejarului
sub care Dumnezeu își odihnește gândurile.
Vine iarăși primăvara păsărilor maiastre
cu flori regine ale culorilor
și înserări învăluite în taina iubirii
pe pajiștile sufletului înțesat de ierburi
în care se ascund nopțile rămase de pază
pentru nebunii căzuți orbi de întuneric.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toporași
Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am văzut)
[...] Citește tot
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Portret virtual
am adunat în suflet patima mirenilor
și-am străbătut timpul ca un ecou
am jucat în vatră hora apusenilor
o rugăciune țării i-am făcut cadou.
semințe de iubire am sădit în glie
lanuri de maci roșii vara să răsară
am împletit cu harul doruri de ciocârlie
ascunzând în batistă lacrima amară.
iubesc această glie cum au iubit-o dacii
am vibrat cu muntele și cu izvorul
stejarii și brazii mi-au fost ortacii
cu care i-am pus tristeții zăvorul.
iubirea de semeni o răspândesc cu versul
în gândurile mele doinește universul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un final... categoric
Șapte zile la comun
Patru proaste, trei nu spun
Nu c-aș fi un om nebun
Dar nu știu să le adun...
Zbor încet dintr-un alun
Fac baloane de săpun
Parcă sunt pui de lăstun
Cad în zbor într-un cătun...
De-aș zbura din vârf de prun
Ori dintr-un bătrân gorun
Poate-aș fi carne de tun
Așa însă... mă supun...
Aripi am, deci sunt imun
La căzut, nu mă răpun
Credeți voi, dar sunt prea bun
Am trei vieții și-un trai străbun...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dacă?!
ce dacă pe afară vremea burnițează
în visul meu e doar lumină și iubire
melodii angelice ascult sus pe o rază
de pe steaua mea cu cerul în privire.
ce dacă timpul mă apasă cu griji mari
eu fac ascensiuni pe culmi de împlinire
extrag energia din stejari seculari
ei nu au cu tristețea nici o poticnire.
ce dacă demonii îmi dau mereu târcoale
eu timpul mi-l petrec cu prietenii dragi
din fumul amăgirilor fac rotocoale
și toate mirările le-ncredințez la magi.
ce dacă bătrânețea mi-a ieșit în cale
splendorile de viață tu suflet le atragi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpiile înverzite
Pe câmpiile înverzite
Unde noi pășteam mioare,
Am aflat, din auzite
Că sufletul rău te doare.
Mi-a șoptit odat' stejarul
Când sub umbra lui ședeam,
Că te-a năpădit amarul,
Crezi că-n suflet nu te am.
Mi-a zis că vii singură
Sub el lacrime să strângi,
S-apoi pleci pe negură,
Cât ai plâns, încă mai plângi.
Îi vorbești de mine, spui
Că nu sunt cel ce eram,
Ce-am promis nimica nu-i,
Nici iubire, nici-un gram.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (13 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci, iubite...
Nu aș fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Și replantat, crescând precum stejarii.
Acum, au muguri izbucniți pe ramuri,
Boboci și flori și-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Și mă trezesc de dor, ce grea povară!
Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe și mă-nchin, e ziua-a șaptea
Și zori-au răsărit după colină
Și gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri și boboci și flori de zmeur!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște (primului coleg decedat)
Pășeșete-ncet și vino aproape, mai aproape...
Ușor și lin, cu pasul călcând pe ape line,
Căci doarme codrul--somnul albitului moșneag--
Nu, nu vorbi, căci vorba mă tem să nu dezgroape
În inima bătrână, un vuiet lung, pribeag...
Ascultă cum stejarii se leagănă de vânt...
O, spune-mi de-nțeles-ai al greierilr cânt;
Ascunși ca niște demoni în umedele plete
De iarba liniștită, ei torc cu-al lor cuvânt
Visul de-argint și aur al tinerelor fete.
Ascultă-n iadul nopții cocoare rătăcite
Și vezi cum și pe ele tartarul le înghite.
Pășeșete-ncet și vino: ah, vino mai aproape!
În liniștea pădurii te văd cum mi-ieși-nainte
Și vii ușor în noapte cu pasul ca pe ape.
Te-așează lângă mine și spune-mi, dar în șoapte;
O, spune-mi dacă morții se pierd pe veci în moarte...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul meu
m-am strecurat în viața ta
încet pe nevăzute
eu cu tristețea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima și sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăție de iubire
prin șoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieșit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi și stejari
am pus poeții ție dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
și...
am trudit pentru ele
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unde-i, Doamne?
Unde-i, Doamne,
bucuria cerului de vară?
Sub zăpezi îngenunghiată plânge;
O sărmană-abandonată țară
Lutu-n palme de bătrâni
și-l frânge.
Risipiți prin lume,
Don Quihoți
Au plecat, voinici,
să cucerească vara,
Morile de vânt
i-au depărtat, pe toți,
Și-au uitat unde se află țara...
Iarna vieții ș-asmuți ogarii
În ogorul țării
și-a rămas beteagă...
Umbră peste pe vatră fac stejarii
Cei bătrâni și-atât de fără vlagă...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinte ( ** )
... firul de aur al timpului
frământă bulzul în care cuvântul,
prin sunetul, culoarea,
vibrația lui,
atinge sufletul în plin zbor...
în cuptorul de argint,
firul crește,
se înalță,
ca o mână albă
a anotimpurilor trăite
și netrăite...
agață ușor tâmplele
anilor pământeni...
și trupul...
covrig al necunoașterii,
așteaptă azima răsuflării Tale...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adun în mine...
Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.
Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.
Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o boală-n mine!
M-am îmbolnăvit, grav, de România
Ca de-o boală sfântă dată din bătrâni,
Carnea mea-i e lutul și îi port câmpia,
Iar în vene-mi curge apa din fântâni.
Bat în mine doruri - lanuri în furtună
Codrul meu de pâine are gust amar,
Sărăcia oful satelor îngână
În doinirea blând-a frunzei de stejar.
Vănturată cade, frântă sub blesteme
Bătută de piatră, luată-n viitură.
Țara mea în mine disperată geme
Și-ale ei jelanii-n suflet mi-s arsură.
Plânge-n mine crucea codrului când moare,
Apele ce matca nu și-o mai găsesc;
Când se surpă stânca inima mă doare
Și de-această boală simt că mă sfârșesc!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paparude-n vieți cerute
Când de mine-ți va fi dor
să-mi azvârli într-un izvor
straiele din frunze crude
ceru'n țărnă să mă scuipe.
Să-mi faci sălbi de firfirici
praguri să mă-ntorn pe-aici
moartea morții să mi-o calc
să-i scriu vieții'n catafalc.
Brusturi, fagi, stejari, aluni,
arbori, pravili din străbuni,
când țeși frunzele ofrande
zețuiește-mă'n ghirlande.
Cheamă și mă cere-aproape
Domnul să mă-ntoarcă ape
cerul pieptul să-și descheie
să-ți curg ploaie și femeie.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te du cu bine!
Nu ți-am mai scris de mult, măicuță,
Despre pădurea de goruni,
Despre livada de sub munte
Și despre casa din străbuni.
Nu ți-am mai spus ce e prin lume,
Ce dor îmi e de amândoi,
Căci zeci de ani ne-au despărțit
Și de acuma mă îndoi
Și eu de griji și de povară,
De boli, de nedreptăți, de frig,
Dar geaba lacrima-mi se uscă,
Degeaba dorul meu îl strig.
Îl știu doar eu și-l tac în mine,
Îl știe Dumnezeu cel Sfânt,
Dar câte-o dată ți-l trimit
Și ție, mamă, în cuvânt.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de împlinire
De când se împacă lumea cu iubirea și destinul,
De când sufletu-i cămașă pe măsuța mântuirii,
Îmbrățișăm dulcea miere și pe măsură pelinul
Și într-o simțire pură nu dăm șanse prețuirii.
Mai îmbrățișăm absența celui drag imaginar
Și-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi și iată nici nu știm să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată și în ea vrem să trăim.
Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat și tu femeie alungați din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.
Sufletul îmbrățișării este stâlpul vieții noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori și pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reactiv de conștiințe
În hamac stă conștiința întrupată
A capitalismului de stat gândit
Subversiv față de România,
De îngenuncherea care ne-a pocnit.
Nu suntem ciumați, nici bezna
În care-mpătimirile dospesc
Nu schimbă cu nimic cronologia
Reactivilor ce-n suflet ne pocnesc.
Nu văd resort spiralei conștiinței
De-a zgudui întoarcerea-n scriptură,
Pe clopotnița încercărilor bântuite
Tălăzuiește fum și băutură.
Doar oamenii lucizi își pun credința
Limbii de-a uni în frontiere frați,
Scot reactivi din sânge și memorii
Și se doresc stejari neatârnați.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stejari și suflet, adresa este: