Citate despre suflet și înfrângere, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și înfrângere, dar cu o relevanță mică.
Preludiu
Topit în măști, din sonor în sonor,
Bucurat Amurg, și singur al toamnei,
Sufletul meu, pânză de corabie în soare,
Este marele pirat al acestui fior.
Vreau să iubesc furunzele, pașii alintând livada:
Zodier spurcat, alungă cirezile spaimei!
Vreau să iubesc odată ca iadul,
În mine focurile, în mine cascada.
Vântul acela viclean: Bucuria
Să mi-l aduci, tată, din vuietul toamnei.
Și iubind carnea și iubind ochii
Să nu mai ocolim, fiică a Obsesiei, haiducia.
Atâta fumegare pe veșteda apă, și noi iubim.
Un muncitor a tușit apropiat, înfrânt, și noi iubim.
Deschide fereastra, pământule, și ascultă:
Melodia grozavă a poemului acesta n-are tărâm.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima redută ...
Tu, viață, nu mă poți înfrânge,
Nici dacă-ntregul trup se frânge!
În piept e-o pasăre ce cântă
O partitură ce mă-ncântă.
Voi răni, ce carnea-mi sfâșiarăți
Și peste chin venin turnarăți,
Să știți că lupta nu-i pierdută,
Rezistă ultima redută
În pieptu-mi, ca un stei de munte,
Spada durerii s-o înfrunte!
E visul meu ce-n suflet crește-
Din colb și lacrimi înflorește...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învingători prin vremi
Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi
Iar umerii ne dor de-atâta împovarare,
În depărtări văd lupii urlând la amândoi
Și colții și-i arată de javre în turbare.
Ne frâng și ne rănesc la orișice cuvânt
Și vor să ne ucidă speranța în iubire
Iar ale mele ramuri ajung pân' la pământ
Strivite-s de bocancii ce calcă în neștire.
Lovesc până și floarea ce înflorește-n noi,
Se tânguie și frunza și vestejită plânge,
Vor despica copacul și vom rămâne goi
Ne-or smulge rădăcina dar nu ne pot înfrânge.
Nu pot să ne-ngenunche o gloată de pigmei
Cu inimi mult prea negre și putrede de ură
Noi ne-am născut să fim de-a pururi corifei,
Vom pune frumusețea din suflete armură.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Să nu uităm copiii! ...
Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium și gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieții, adesea s-a răsfrânt!
Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viață și căi adevărate
Și stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.
Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziți din amorțirea de vise ofilite,
Cu toții să se-nfrupte din al vieții festin.
Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi și în minți!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor și plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitați de-ai lor parinți...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, Doamne...
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea Morții
În Valea Morții pietrele au suflet,
Merg rectiliniu sau se tăvălesc
În vana lacului secat
De stelele cu iz lumesc.
Nu poartă vre-un veșmânt de ceară
Să toarne-n forme lungi cuvinte,
Nu caută-n învălmășeală
Nici arhitecții de morminte.
Totul e pașnic și mă miră
Că-n Valea Viilor mereu,
De-atâta ură și durere.
Ne tăvălim spre Dumnezeu.
Suntem noi oare pietre sfinte
Călcate de sfinți în picioare,
Sau suntem pietrele de moară
Născute în vieți trecătoare?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cripte-a sfârșit visul
Afară-i toamnă, soare,
Dar tot mai greu respir,
Când dau să ne-mpresoare
Cruci, gropi în cimitir.
Suit-au la cer îngeri,-
Morminte noi se cască,
În văile de plângeri,
Sub frunze ca de iască.
Atâta jale-n suflet,
Prea multe inimi frânte
Și ultimul răsuflet
Al vieților înfrânte.
În cripte-a sfârșit visul.
Tu, abătut părinte,
Ești azi în paraclisul
Ce duce spre morminte.
Te sfâșie durerea,
Te-nfrânge neputința,
Dar iți sporesc puterea
Dreptatea și credința.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explozia învierii
Mâinile cerului țes destine,
Adună grâul din neghine,
Îl scaldă-n aurul cerului
Prin ghețarul universului.
Florile de vis, spulberate tac,
Într-un colț de pământ zac,
Singuri în dragoste, pășim
Alături de tot ce iubim.
Trupurile înmuguresc în așternut,
Sufletele se caută în absolut,
Într-o noblețe de sacrificiu
Sapă galerie în alb edificiu.
Explozia învierii capătă strălucire,
Un preț real în nemurire,
Sudoarea speranței devine sânge,
Cortegiul de neputințe înfrânge.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către secolul de acum
Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolaus Olahus
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipa când, din lumea invizibilă și necuprinsă a nopții, ceata de squaws s-a întors acasă, cei ce dormeau au avut multe vise. Tăișuri care spintecă, lumânări de oțel albastru, păsări cu cioc de rubin, pești răi, șerpi râzând, gălbenușuri de ou în mijlocul vulcanilor - iată ce au visat în noaptea aceea atâția oameni, umili sau vicleni, care invadaseră țara celor o mie de miriade de suflete. A doua zi, nimic nu se schimbase: doar o pulbere roșiatică se ridicase de pe tot continentul, pătrunzând până în cele mai retrase cotloane ale clădirilor somptuoase din piatră. Călătorii și-au amintit acea zi sub numele de "ziua pleoapelor sângerânde"; sedentarii vorbesc de ea ca de "ziua ușilor care scârțâie". Dar și pentru unii și pentru alții e vorba de aceeași zi. Poporul a crezut că șefii beți ai indienilor au fost decapitați într-o ambuscadă. Cât despre indieni, degeaba mai celebrează ei încă, în acea zi însângerată a anului, înfrângerea lor finală. O numesc "ziua tâmplelor dureroase", neștiind că cele o mie de miriade de suflete însetate de sânge au săvârșit de atunci o sută de mii de miriade de răzbunări.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie VII
Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune
Poate c-am trăit deajuns.
Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele
Am trăit și le-am făcut.
Ce voi regreta? Nimica!
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.
Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Asfințitul
Întunericul se întinde din asfințit,
Și îmi strecoară umbra pân' la piciorul tău,
Culorile sale se -neacă în mine, nefericit,
Știu că-i ultima noastră clipă și îmi pare rău,
Cu-adevărat eu te-am iubit...
Amintirile vor fi mereu prea triste,
Și mi-aș dori să le uit pe toate,
Cumva și asfințitul nu și-ar dori să existe,
Martor acestor lacrimi ce ți le-ntind în spate,
Inim-ar vrea să mai insiste...
Ai fost mereu atât, atât de bună,
Și chiar de-acum îți pare prea târziu,
Nu părăsi lumina, nu fi precum o lună,
Nu fugi-n întuneric să nu pot să te știu,
Nu fi motivul nopții ce vine de nebună...
Oprește asfințitul, eu nu vreau să dispari,
Cerul serii pare că vrea să mă înece,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Luna veghetoare pleoapele-și ridică
lumina solară îi încălzește chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopții visează și Timpul.
un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
așează peste mine mătăsoase dantele.
străbate cerul printre vise mărețe
șterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de noblețe
destramă abisuri a nopții plângeri.
cerne peste mine înțelepte povețe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacara Iubirii
Mă simt învins
și dorul mă înfrânge
în mreaja ei sunt prins
chemarea-i mă convinge
eu nu o pot respinge
cu ochii-i, inima mi-atinge,
Dar cine poate stinge
flacăra iubirii când se-ncinge
când muzica pătrunde și în sânge,
o lacrimă pe față se prelinge
și până și-o chitară plânge,
când flacăra iubirii se încinge
și razele fierbinți ea își răsfrânge
nu e făptură ce poate s-o alunge
eu sunt prea mic, căldura-i mă învinge,
e flacăra iubirii,
la suflet îmi pătrunde.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.
n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.
nimic în viața mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.
azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol de Crăciun
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint
îngeri la ferestre colindă iubirea
minunile iernii se extind în cuvânt.
în case primenite răsună fericirea
pretutindeni în lume Crăciunul e sfânt
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.
magii transferă în suflet proorocirea
că Iisus Hristos se naște pe pământ
mântuitorul care salvează omenirea
nimeni să nu se simtă căzut și înfrânt.
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructele rămân pe ramuri și iarna
De când m-am născut
am pornit la luptă
fără armele necesare și fără dușmănie,
încât m-am biruit și am trecut mai departe.
Am suferit și înfrângeri, dar mereu m-am refăcut,
am depășit întotdeauna obișnuitelor obstacole
și nu m-am depărtat de moștenirea rămasă.
Până azi sufletul meu înflorește și se scutură,
fructele rămân pe ramuri și iarna
semințele lor încolțesc de fiecare dată lăstari.
Eu gust dulcele și amarul cu buzele arse
și-l invit și pe Dumnezeu la masă
să-mi binecuvinteze cuvintele rostite
dând glas slavei divine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou
Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre
Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta
Cine să ne vadă
Cine să ne știe
Că purtăm în gură
Gustul de leșie?
Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și
Și mi te-apropiai, plutind, din ceruri,
Și mi te dăruiai pe câte-un nor,
Atât de natural și arzător,
Încât simțeam iubirea din eteruri
Făcându-mă, de tine, cerșetor.
Și te cerșeam, și te purtam pe brațe
Pe calea mea, pe Podul Curcubeu,
Și mă simțeam, atunci, precum un zeu
Ce își transformă norii în fânațe
Cu-arome dulci de... numai tu și eu.
Și te-am luat, mi te-am luat în sânge,
Și m-ai luat în suflet și în gând,
Și ne-am luat cu totul, rând pe rând,
Cu tot ce-am reușit, de-atunci, înfrânge,
Și ne-ndreptăm spre-Acasă, tot zburând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea de sub piele
nopțile mele scurte
îmi lasă verile să-mi mângâie visele
uitate în diminețile de purpură
lumina nu mă lasă-n risipă
căldura ei îmi topește zilele
și-mi înalță sufletul în gânduri
care nu se lasă înfrânte
până la final
îmi apăr cu tărie adevărul
care e pândit de răufăcători
dar el nu așteaptă, se ascunde sub piele
și privește lumea confuză
nu mă las cu clopotele trase prea devreme
sforile sunt la mine și le înnod
îndrăgesc cu ardoare orice schimbare
mișcarea nu se poate opri
anotimpurile mele au alte culori
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și înfrângere, adresa este: