suflet şi înfrângere

Gânduri care nu ruginesc

corăbii de gânduri străbat vaste oceane
în portul cu poeme am poposit şi eu
fantezii febrile fac scufundări în mărgeane
icoane de lumină mă ghidează la greu.

ştiu că rugăciunile vindecă pământul
când Dumnezeu ascultă dorinţele noastre
gânduri evlavioase primenesc cuvântul
să zboare prin ceruri ca păsări măiastre.

largi voaluri de lumină suflete înveşmântă
nimeni să nu se simtă golaş şi stingher
spiritul meu în cer şi noaptea se avântă
în murmurul stelei tristeţile pier.

lupt cu bătrâneţea nu mă las înfrântă
nu vreau să ruginească speranţa de fier.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără nicio îndoială

Am plecat în lume de timpuriu
fără nicio îndoială,
mai mult cu voinţă şi încredere,
în luptă am suferit destule înfrângeri,
dar am crezut în victoria finală
şi am învins.

Nu m-am lăsat niciodată convins
că nu pot să-mi ating scopul
nemărturisit nimănui
şinu mă dezic de rădăcini
umilite dar vânjoase.

Mereu mă caut unde trebuie să fiu,
nu mă pierd în gropile conştiinţei,
mă regăseşti oricând urcând scara
unui veac de împătimiţi.

Nimeni nu-mi oblojeşte rănile sufletului,
în ele mă recunosc mai puternic decât sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna

Voi ca Madonna nu cântaţi,
Căci Dumnezeu nu v-a-nzestrat,
Dar aţi putea să vă-ntrebaţi:
Eu câţi copii am înfiat?

Cu fruntea până la pământ,
Mă plec în faţa vocii sale,
Dar cad cu sufletul înfrânt,
De bunătatea dumisale...

Nimic nu este mai util,
Şi nu-i nimic mai omenos,
Decât să saturi un copil,
Ce numai piele e şi os...

Suntem pe lume miliarde,
Ce ne pretindem buni şi blânzi,
Dar o-ntrebare rău mă arde:
Dece mai sunt copii flămânzi?

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri neasemuite

ştiu că-mi este sufletul însoţit de îngeri
când caut prin lume învăţături sublime
mi-am călit credinţa să nu cunosc înfrângeri
lumini dumnezeieşti inima să-mi anime.

la răscruci de vânturi troiţe-au fost zidite
să mă închin la chipul lui Isus Cristos
noiane de speranţe au fost dobândite
de la mântuitorul pururea sfătos.

naturi în faţa mea au fost orânduite
cu percepţii de măsură dumnezeiască
am cumulat în minte splendori nepreţuite
strângând în piept doar dragoste cerească.

am transpus în slove gânduri neasemuite
şi-am răspândit în lume iubiri fără mască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rog pe Tatăl ceresc

Când corpul îţi e rănit
Pământul se învârte
Inima, lovită, a suferit
Gândurile-s încărcate.

Doctorii, te-au părăsit
Oare, ce este, de făcut
Sufletu' simţi, obosit
Divinitatea te-a născut.

Rog pe Tatăl ceresc,
Trimită asupra mea,
Celor pe care-i iubesc
Şi peste toată lumea.

Îngerii, cei vindecători,
Cu ostile sale cereşti,
Ai Domnul slujitori
Din cetăţi, împărăteşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars de folk în Calafat

Mă ascund în trupul verii
oscilând ca un pendul
asortat cu disperarea
din adâncul nesătul

de mă-ntorc în înserarea
ce-şi înfrânge neputinţa
se imbraca-n mine zborul
contopindu-l cu nefiinţa

se destramă-n gând uitarea
mistuita-n glasul verii
ce îşi macina dorinţa
într-un pact cu verbul serii

pescarus ce-şi frânge zborul
în dorinţa care doare
răstignit pe rugul verii
mă îmbracă în chemare

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua limbii române

Limba noastră cea străveche cu rostirea dulce, sfântă,
E-o comoară nestemată ce-o păstrăm şi ne încântă,
Curge-n şipot ca izvorul, dulci fiori ne stăpânesc,
Zboară pe aripi de îngeri peste plaiul românesc.

În restriştile de vremuri, în durerea ei adâncă,
De vulturi ne-a fost păzită, gângurită-n vârf de stâncă,
Neamul ni l-a apărat sădind dragostea de ţară,
Nimeni n-a putut înfrânge existenţa-i milenară.

Graiul, pasăre măiastră ce pluteşte-n zboru-i lin
Ne-a adus lumină-n suflet răspândind harul divin,
De-or veni timpuri mai bune sau de vor rămâne reci
El ne va fi idealul ce va dăinui în veci.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este criticul cel care contează, ori cel care arată cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face lucruri să fie mai eficient. Meritul este al celui care este în arenă; al celui care are faţa murdară de praf, sudoare şi sânge; al celui care se străduieşte neobosit; al celui care greşeşte şi ratează în mod repetat; care este entuziasmul, dăruirea pentru o cauză nobilă; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaşte triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, dacă nu reuşeşte, va şti că a îndrăznit; locul lui nu este împreună cu acele suflete slabe care nu cunosc nici victoria şi nici înfrângerea.

citat din Theodore Roosevelt
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâre

Am crescut în mine-un şarpe,
Lung cât poftele-mi groteşti
După cele pământeşti,
Prin înfrângeri să mă poarte.

Gustările-i preferate,
N-au lipsit din colţii lui.
Anii tineri, nesătui,
I-am hrănit doar cu păcate.

Într-un colţişor de sine,
Am crescut şi-un miel plăpând
Care, încă, e flămând,
Aşteptând printre ruine —

Codrii să-mi răsară-n suflet.
Iar prin verdele-mi lăuntric,
Să se piardă, puiul mic,
În trăiri, simţiri, în cuget.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta e dreptul de veto al mulţimilor

iar iluzia democraţiei e asemenea credinţei
face bine şi sufletului şi ordinii
ca şi capetelor rostogolite sub ghilotină
din prea multă viaţă
din prea mult avânt
sau poate din prea mare dorinţă de putere
deşi revoltele sunt de fiecare date înfrânte
mai ales prin ele însele
mai rar cu sângele curgând în pieţe
mai degrabă cu o salbă de mantii de catifea
dar cel mai adesea şi grav se autosufocă
respirându-şi ura
în timp ce noi ne stergem lacrimile
liberi şi mult prea eliberaţi
de voi de noi de oricine altcineva
aproape la o lungime de greiere de ideal
apoi vom pune furnicile să facă sluj
pe oda fericirii
democraţiei cu d mare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare - HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să-L gândesc.
Cu-ai mei ochi de muritor nu am şanse să-L privesc.
Am o aripă de flutur, lângă tronu-I de Vecie,
înălţată prea în grabă, lăsându-mi lumea pustie...

Mi-am pierdut juma de suflet în Durerea despărţirii
de doi ochi curaţi, de Înger, ce-au închis Minunea Firii...
Da, mi-e Dor fără de margini de Nemărginirea Sfântă
care mi-a furat IUBIREA, regăsindu-mă înfrântă!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte de păcate,
să pot să mă-nalţ şi eu, când mă voi sfârşi prin Moarte,
că mi-e Dor, fără de margini, de doi ochi curaţi, de Înger,
ce-au închis Minunea Firii şi de-atunci doar plâng şi... sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tempo

trec prin aii ca un flamingo roz zilnic beau vin nobil
iar lumina difuză ce descreşte când tu nu eşti mă determină să nu scriu gram de poezie
pentru că aşa cum iubim la kilogram versurile stufoase ne dau târcoale numai când suntem stupizi şi iubim nebunii nopţii
eu nu pot decât să stau în răsadurile din faţa casei şi să îmi amintesc arborii somptuoşi
din tinereţea cu efluvii şamanice
parcă vrăjeam clipe sacerdotale sau roteam axul lumii cu vigoarea iubirii umaniste

pe atunci dragostea bătea timid în geamuri cum bat picurii ploii în pieptul ierbii
nu simţeam arşiţa sufletului care era catalizator
toate îmi păreau reci decuplate şi abia răsuflam cu genunchii la gură
eram o particulă invizibilă un strigăt anapoda
spre tine în formă de S
tot atunci am învăţat să joc în turneu şi să recunosc înfrângeri galactice când de exemplu
îţi poţi pierde sufletul la cacialma
ca un parior împătimit

drogul acela se infuzează greu dar într-o lume de x-meni prefer să fac xerocopii fiecărui
minut din buzunarele largi cât un porsche cayenne
fără să salut iubirea care trece pe roşu decoltată cu umilul ei stradivarius la piept

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Am cunoscut tăcerea mării şi pe cea a stelelor,
Şi tăcerea oraşului când doarme,
Şi tăcerea bărbatului şi-a fecioarei,
Şi tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăceşte prin cameră.
Şi întreb, pentru-a înţelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpeşte odraslele.
Iar noi amuţim în faţa aceleiaşi realităţi –
Nu mai putem vorbi.

Stând în faţa băcăniei,
Un băieţaş curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ţi-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Şi spune," Un urs a rupt o bucată din el."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci inimă...!

Nu ştiu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viaţa mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...

Şi lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...

Taci inimă! Şi nu-mi mai plânge!
El n-a ştiut a te iubi...
Nu a ştiut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!

Şi lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipseşti şi nu mi-e bine...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângeri

parcă am obosit-n coşmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora şi acum lângă început-mi mers.
ritmul şi măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie şi univers.

înfrângeri de toamnă am trăit lângă arţar
de zorzoane încercat-am să curăţ cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunşi în unghi fioros.

iluzia paradisului mi-o înăbuş acum sub preş
o, şi uscăciunea din suflet îmi ucide viaţă;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireş
de se îngustează lumina pe mână lunguiaţă.

parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunaţi.
o, tu fascinantă învăluire a tristeţii festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburaţi!

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În astă zi

Deschide-mi poarta dacă vin, străine,
Că îngheţată sunt pe la picioare
Şi nu am să mai pot veni şi mâine
Să-ţi aduc vâsc şi să îţi fac urare!

De magi ai fost vegheat dar şi de stele,
Precum în iesle Pruncul sfânt, de îngeri,
Da-n astă zi să torni în păhărele
Să bei să uiţi de rele şi înfrângeri.

În astă zi cu ger, omăt şi soare
Doresc să ai pe masă pâine caldă
Şi mâine şi poimâine, gazdă mare,
Căci grâul răsări-va de sub brazdă.

Să ai în casă cald, focul să ardă
Şi rugăciunea-n suflet nu-ţi lipsească,
Tu udă cu lacrima ce-o să-ţi cadă
Muşcata din fereastră, să-nflorească.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria-i un fluviu...

Istoria-i un fluviu cu-nvolburări spumoase,
O bandă-ncet rulantă ce-alunecă etern
Venind din ceruri parcă să curgă-n văi pâcloase,
Iar azi e-n dreptul nostru... Putea-voi s-o discern?

E-atâta frământare în tulburele-i valuri
Când orizontul negru o-apasă-n chingi de fier,
Când lungi ruine cară lovindu-se de maluri
Şi sufletul ni-l sfarmă privind spăimaţi spre cer.

Nimic nu ne desfată când undele-s cu sânge,
Când umbre de rechini las urme fumegând;
Când fluviul se revarsă şi tot ce-i viu înfrânge -
Istoria e-o dramă ce nu piere nicicând!

Şi totuşi, câteodată - dar rară-i întâmplarea -
Fluviul se-mbracă-nuferi şi-i clar - multicolor!
Cerul coboară-n ape schimbându-le culoarea
Şi-atunci din nuferi zboară îngeri cântând în cor...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară plouă

Viaţa-i grea şi dificilă uneori.
Dar nu pleca capul şi stai drept, ca n-ai să mori.
Afară plouă, este mohorât, frig şi înnorat.
Îţi trebuie doar o umbrelă şi pe tine un parpalac.
Zâmbeşte larg celor ce astăzi îi întâlneşti.
Astfel în sufletul şi ochii oamenilor tu ai să creşti.
Serviciul pe care-l ai este greu şi ai un şef cam imbecil.
Nu te mai plânge, pentru a face totul mai dificil.
Priveşte la oameni suferinzi, ce handicapul şi-l înfrâng
Muncesc cu drag şi nu stau toata ziua şi se plâng.
Şi întrucat viaţa este uneori grea, dificilă şi mai ales scurtă.
Nu trebuie să aspiri la imaginea ideală, a unei vedete ce apare pe o copertă.
Prin urmare, trăieşte-ţi viaţa înţelept şi bucură-te de orice clipă.
Deoarece zilele pierdute în van, sunt doar risipă.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea omului

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!