Citate despre suflet și vinovăție, pagina 3
Rugă
De-ar fi să știi ce greu apasă
O viață de singurătate,
Pe lângă mohorâta-mi casă
Ai trece poate.
De-ar fi să știi ce blândă este,
În suflet trist o mângâiere,
Tu mi-ai privi pe la ferestre
Ca fără vrere.
De-ar fi să știi ce balsam poartă
O inimă ce-a ta o cheamă,
Te-ai așeza la mine-n poartă
Ca și o mamă.
De-ar fi să știi că ești iubită
Și dacă-n minte-ar fi să-ți vină
Cum, ai păși de prag venită
Fără pricină.
poezie celebră de Sully Prudhomme, traducere de Al. Rally
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
E toamnă, iubite,
Și plouă cu lacrimi;
În suflet furtună
Și vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuș căutând
Pe pământ.
Iar inima ca o maree,
Se zbate in valuri
Ce plang,
Aștept pescărușii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se-așează
Pe frunte;
Și anii nu-i știm
De mai sunt.
Dar lasă-mi iubite
Astă toamnă,
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (31 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
India
călătorie în țara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînțelegând
peste pustiul sufletesc
din cărțile lor sfinte
voi privi apusuri
și praful ridicat de pașii elefanților
de pe țărmuri
și copaci cu zeci de glasuri cântătoare
voi filma înțelepți
muritori de foame
hrăniți cu durere
leneși pentru odihna sufletului
și tăcuți
în singurătatea lumii
între pereți din trestii
[...] Citește tot
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă leșul persoanei iubite nu au luat naștere doar știința sufletului, credința în nemurire și o puternică rădăcină a conștiinței vinovăției umane, ci și primele sale porunci etice. Prima și cea mai importantă interdicție a conștiinței trezite este: Să nu ucizi. Ea a fost dobândită ca reacție la satisfacerea urii ascunse în spatele doliului după morții iubiți și a fost în final extinsă asupra străinilor neiubiți și asupra dușmanului.
Sigmund Freud în Opere IV, Considerații actuale despre război și moarte, Studii despre societate și religie (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, păcătosule căzut...
O, păcătosule căzut
în mlaștina pieirii
Isus te poate ridica
pe Stânca mântuirii.
Ridică-te atât cât poți
suspină-amar și-L cheamă:
Isuse Doamne sunt pierdut
coboară-Te și ia-mă!
O, ia-mă de aici pe braț
și scoate-mă din tină
de rele spală-mi viața mea
și scoate-o la lumină.
El lângă tine-i dragul meu
nu-i nimeni mai aproape,
așteaptă doar chemarea ta
să vină să te scape.
Și de-ai avea pe suflet tu
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când bunăvoința divină
Când bunăvoința divină
Coboară peste om lumină,
Sufletul e mai curat
Și gândul mai luminat.
Nu mai poartă nicio vină.
Ispita îi e străină.
De rău este vindecat,
Nu mai cade în păcat.
Cu harul ce l-a primit
Trăiește mai liniștit.
El cu drag îi mulțumește
Lui Isus că-l ocrotește.
poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e veșted
Sufletul mi-e veșted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrânețe;
Jos, la poale,-s pajiști, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumusețe.
Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.
Ți-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful și minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poți, copilă, iartă-mi amăgirea
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă..., acela...,sunt eu
Dacă iubirea liniștește sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăția,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul își cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul își arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viața învinge moartea,
acela care câștigă, sunt eu.
Dacă cerul își deschide porțile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Destinul e de vină" semnul slăbiciunii sufletești. "Destinul e de vină" scuză lamentabilă pentru fiece greșeală. Cei puternici și virtuoși nu admit existența destinului.
citat din Edward Bulwer-Lytton
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre fericire
Fericirea este atunci când, sufletul tău nu mai plânge.
Fericirea este atunci când, dorul inima nu-ți frânge.
fericirea este atunci când, împliniri încep să vină.
Fericirea este atunci când, ai libertate deplină.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă,
Și sper că norii fi-vor trecători
Pot încerca măcar atât a-ți spune
Poate voi reuși să îți arăt
Atâta timp cât teama e în tine
Ca să te fac să înțelegi, nu pot,
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci, o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere
Când n-o aștepți să vină, dar o dai,
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă, fără nimic, a vrea
poezie de Adi Conțu (10 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic...
Afară curg în vale lacrimi
Ce vin cu vești nu tocmai bune,
Despre-un copil înjunghiat de patimi,
Patimi aduse de mințile nebune.
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
E-n suferință și sufletul lui moare
E vina noastră zic, a tuturor
E-nvins, slăbit, el cade din picioare,
Dar nici acum nu vrea să vadă mila lor.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Șoapta dimineților risipite
așa cum ți-am promis înainte ca o stea să îți poarte numele și tristețea,
ți-am aruncat cenușa din urnă în apele oceanului purpuriu al durerii.
nu am știut cum și în ce fel să îți pomenesc numele acolo unde oamenii îl caută pe Dumnezeu,
am lăsat doar orga să îmi taie felii din suflet
răscolind amintirile.
privirile copiilor ce așteaptă să devină bărbați mi-au spălat părul de sângele tău
iar nerăbdarea fecioarelor ce își doresc mutilarea sufletească
m-au înălțat deasupra sentimentului culpabilității absolute.
rănit de spinii trandafirilor furați de pe mormintele mamelor fără copii
Iisus și-a rezemat suferința de umărul lui Philippe de Milly.
când va sosi toamna voi căuta cel mai înalt copac din pădurea nebună,
din el voi sculpta o cruce cu o mie de brațe și un singur Dumnezeu.
umbra ei îți va păstra numele până la sosirea cocorilor,
până atunci.
despre întunericul ce te-a închis într-o colivie de pământ
e prea târziu să îți vorbesc...
poezie de Eduard Dorneanu (25 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radacina
Ti-au trebuit ani sa te numesc
femeia vietii mele,
O zi ti-a fost de-ajuns sa-mi fii iar o straina,
Si chiar nu mai conteaza ca esti sau nu de vina,
Greseala mea a fost ca te-am pus printre stele,
Acum c-ai coborat raman doar eu cu ele,
Ma plimba amintiri de nebun prin gradina,
Cumva te-am parasit, dar sufletul insista sa-ti lase-o radacina,
Nu o sa mai fim noi, altii de-or fi sa vina,
Nu am sa uit c-ai fost femeia vietii mele...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina copilăriei
Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere și fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
și mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de șoapte.
Ești izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospăț de viermi...
Trupule, ospăț de viermi
Sufletul, ghiaur mi-l fermi
Ce-ți pasă că intr-o zi
Pentru tine-mi va plăti...
Mintea de măr, încântată...
A ta stăpână-ntunecată
Va primi și ea răsplată
Pentru ce e vinovată...
Să îndure cazne multe
Cu dureri din suflet, mute
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristă țară
Azi bate tristețea la ușă,
În cer se aude un psalm,
Vin morții s-aducă cenușă
Și suflete arse-n napalm.
Ei nu știu să aibă vreo vină
Și încâ așteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu știu cum moartea i-a ajuns.
Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.
Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi numai de viața asta
Voi numai de viața asta
vă-ngrijorați și vă vedeți
cum n-ați avea decât viață
Voi oare moarte nu aveți?
Doar trupu-acest vă robește
pe el puneți întregul preț
de parcă sunteți numai trupul
Voi suflet oare nu aveți?
La clipa aceasta-i cereți totul
ei vă jertfiți, ai ei vă vreți
dar oare numai Astăzi este
Voi veșnicie nu aveți?
Urziți la fapte vinovate
nepăsători și îndrăzneți
dar oare nu este-o răsplată
Voi oare Dumnezeu n-aveți?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și vinovăție, adresa este: