suflet şi vioară

Ploaia

N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Năduşeala nopţii curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aş voi să găsesc o asemănare
Şi caut în zgomote şi murmure,
In viori, în naiuri şi ghitare
Ecoul ndesluşit şi turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund,
Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca nişte site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid şi descreşte ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i şuierul săbiilor ce se ascut
Şi-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul şi ornicul lui în care timpul colinse.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,

[...] Citeşte tot

poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plângă în zori lăcrămioare...

Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Şi-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...

Eu ştiu cât de mult m-ai iubit
Şi poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!

Şi viaţa-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar şi cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar triteţe-n priviri!...

O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăţ,
E Ana,... dar parcă ţi-am spus,
E darul din Cer făr' de preţ!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valul credinţei

frumoasa credinţă ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinţi bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.

această credinţă care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.

nobilă credinţă învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieţii creată de viori.

sursă de iubire înşiruită-n fraze
care sfarmă decepţii şi destramă nori.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eulalie - un cântec

Trăiam sihastru
Pe-un jalnic astru
Şi sufletu-mi apă era stătută, ceţoasă,
Până ce blânda, frumoasa Eulalie îmi deveni
Îmbujorată mireasă,
Până ce-auria fată Eulalie îmi deveni zâmbitoare mireasă.

Ah, stelele-n-nalt
Mai palide ard
Decât ochii fetei scânteietoare
Şi nicicând fulguiri,
Selenare aburiri
În tonuri de purpuri şi mărgăritare,
Nu s-ar putea asemui cu-ale modestei Eulalie bucle-smerite la-nfăţişare,
N-ar putea cândva preţui cât-ale limpedei Eulalie, bucle umile la-nfăţişare

Îndoială şi chin
Nu, nu mai revin
Căci sufletul ei în suspine mă va-nsoţi,
Şi, cât e ziua de mare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe din Din lirica de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila mea

Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar

prin venirea ta,
bucuria - trăirii

şi un ocean de dragoste.

Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viaţa noastră.

În ritm de dans ţărănesc
reverşi peste noi,
parfum de flori
de primăvară

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie în amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcuşul,
A uitat-o in cutie,
Tristă şi dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie şi visare.
Nu-şi găseşte azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Şi atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,

Plâns de pasăre ciudată.

Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.

poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt convinsă că iubirea va rasuna curând prin cântecul viorii şi sufletul dvs.îşi va recăpăta bucuria mult visată.Vă mulţumesc pentru [...] | Citeşte tot comentariul

Când

Când totul în jur ţi-e duşman, neprieten,
Priveşte spre soare şi ai să zâmbeşti
Tu lumea întreagă vei şti s-o iubeşti
Chiar dacă tot ţi-e duşman, neprieten.

Când viaţa îţi pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viaţa-i un chin mult prea mare.

Când somnul ţi-e greu şi noaptea ţi-e neagră
Priveşte-nstelarea, luceafărul viu
Şi teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul şi noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simţi,
Să nu-ţi pierzi nădejdea, deşi-ţi este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simţi.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul rece

Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu

Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut

Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubeşte valul mereu,
Suflet bun, eşti gândul meu,
Nisipul ţărmul nu l-a pierdut

Pluteşte gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul

Răscolind tăcerea, lungile ecouri,
pe la miezul nopţii, se întorc din nou,
să-mi aducă-n taină magice tablouri
redescoperite într-un vechi tangou.
Era o tavernă cu ferestre scunde,
noi dansam tangoul fără spectatori,
muzica viorii ne purta oriunde
sufletele noastre se-mbătau cu flori.

Flori de iasomie din grădini uitate
pe un ţărm de mare fără început
care mai păstrează ludice păcate
din iubiri rămase pe un colţ de lut.
Flori de mirt aduse de pe mal de râuri,
la apus de soare, să le pun în pat,
sau la cingătoare, să ne facem brâuri
care să ne scape de un vechi păcat.

Am comis păcatul seara pe răcoare,
la-nceput de vară, pe un pat cu flori,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet nespus

Între aripi avem pusă
Toată lumea de duh
Cer de apă dansând dus
Printr-un ochi de colind
Am tăiat din viorile noi
Abisalele şi lungile ploi
Doar din coasta apusului
Fac cuvintele recurs în van
Sufletului nostru nespus
Sânge pe unde de nisip
Mă dizolv şi nu ştiu nimic
Unde apun şi unde cad.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi rămas cu mine...

De-ai fi ramas cu mine când au plecat cocorii,
Ţi-aş fi cântat în noapte pe strune de vioară,
O simfonie-albastră, împrăştiindu-ţi norii
Când ploile tristeţii ar fi-nceput s-apară.

Te-aş fi făcut vioară şi ca un acordor
Vindecător de mana durerilor din tine,
Pe corzile bolnave din sufletul algor
Turnam cu grijă mirul iubirii să te-aline.

Cu trupul meu arcuş, secătuit de dor,
Ai fi cântat din nou cu patimă şi sete,
Doar armonia vieţii, iar focul dirijor
Incandescent în noi cu flăcari violete.

Dar ai ales să pleci, prea lesne şi departe,
Pierdută-i partitura cu muzica dorinţei,
În mine mor izvoare de tine necântate
Şi-n locul lor rămâne doar hăul neputinţei.

poezie de Angelina Nădejde (21 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi multumesc!

În primul rând,
Îţi multumesc!
Ca te-ai oprit puţin,
Din mica ta călătorie,
Prin această viaţă,
În gara fără trenuri!
Doar litere amestecate,
Vei găsi...
Un curcubeu,
Ce eu l-am transformat, în poezie!
În care litera, îmi este notă muzicală.
Un sunet de pian,
Vioara sau poate-o notă răguşită de contrabas.
Oricine poate scrie pe portativul sufletului meu...
În gama poeziei,
În care frumuseţea, iubirea, speranţta şi absurdul,
Alcătuiesc culorile... penelul... literelor mele,
Ce dau seva, vieţii şi scrisului!
Mie imi e de ajuns o clipă, un cuvânt.
Minut ce pentru tine, poate fi chiar aruncat în vânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cânta la Stupca o vioară"

"Cânta la Stupca o vioară"
Şi lumii spus i-a fost apoi
Că doina noastră-i lăcrămioară
Nemuritoare pentru noi!

Ea asculta plângând, pădurea
Din dealurile înverzite
Strângându-le în doină, toate;
Minuni de Domnul hărăzite!

Balada e din neam viteaz,
Ce-i trăitor printre ponoare,
Cu suflet mândru, pururi treaz
Şi-i cel mai brav dintre popoare!

Şi marea plânse dorul ei
Şi adăstă lângă vioară,
Iar cântecul ne-a fost temei
Când am cântat-o-ntâia oară!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Amăgire,
ameţitoare cu aur de frunze rococo!
Împrospătezi arome de suflet chinuit,
cu utopice visuri,
în tentă galben Schonbrunn
criptate-n runice inscripţii.
Firave pâlpâiri, în umbre-ntunecate!

Amăgire,
din gâtul de vioară cioplit în palisandru,
trimiţi seducător cânt de sirenă,
efectul afrodisiac din lemnul tău,
şi nu miresme impregnate-n echilibru!

Amăgire,
ademenire străvezie
cu nesănătoase subţirimi de porţelan!
Înşeli cu false străluciri spre bucurie
inconştiente chipuri cenuşii,
de sevă, sens şi ţel secătuite.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de noapte

În fie care noapte mă porţi
Tu visul meu de noapte
La bolta cerului baţi la porţi
Zbori între vis şi realitate

Eşti sufletul mereu din vis
Zborul tău mă însoţea
Cu aripi de dor m-ai cuprins
Tu mi-ai descifrat iubirea

Şoimul transformat în nor
A plutit deasupra mea
Voi iubii văzduhul până mor
Şi lumina Lunei cu căldură sa

Zboară aripi prin văzduh
Îngeri ce ne înconjoară
Desfătări ale unui duh
Note calde scoase din vioară

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de viaţă

Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Căluşul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.

În inima-mi s-aud poeme
Şi-ndemn să trecem peste ger,
Să aşteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.

Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuş strunit de flori,
De muguri şi de fericire
Care se nasc de sărbători.

Şi eu voi ţine strâns în suflet
Şi-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viaţă
Adus de tine printr-o stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-om face

Cu rodul vremii strâns în noi
Ne-om face sufletul, tot, roată;
Iar din tristeţi, si din nevoi-
Ne-om face amfore, cu toartă!

Ne-om face multe, de-om putea,
De n-o fi vremea prea căruntă...
Ne-om face şi în cer, o stea-
Oricât ar fi ea de măruntă!

Ne-om face inima vioară,
Îar gândul ni l-om face arcuş,
Să cânte melodia clară-
Ne-om face un pic chiar şi... sacâz!

Şi câte nu ne-om putea face
Din vise, şi îngândurări?
Când toate-n noi se vor preface-
Ne-om face margine, de zări!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă liniştea ar putea vorbi, am auzi acorduri de vioară
Sufletul vibrând, s-ar linişti, iar inima din piept, ar sta să sară.
Dacă liniştea ar putea vorbi, despre iubire sigur ne va spune
Că e aşa, cum nimeni n-anţeles... şi va afla, când soarele apune.

catren de Elena Bulancea (17 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!