timp şi uitare

Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte Dumnezeu a uitat porţile cerului deschise. Americanii au speculat imediat ocazia, căţărându-se pe Lună.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vremea

Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morţii-eterne.

E-o lege a firii noastre
Şi omenirii dată,
Sortită aşa să fie,
Schimbată – niciodată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat să-ţi spun
Că luna este plină
Iar noi suntem goi

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul iernii

Mi-e timpul scut şi martor cerul
Că am mâncat pe pâine gerul,
Dar am uitat, parc-a fost ieri...
Acuma beau din primăveri!

epigramă de Costel Vlădescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt aici sus
plângându-mi singurătatea
suflet de copil uitat în trupul
unui fluviu Cânt aşezată
în mijlocul focului. Fericirea
himeră ce aşteaptă zorii
zilele trec şi fluviul se strecoară
ca o femeie în mijlocul
unui nor de cuvinte

poezie de Diana Mihaela Zăgan, Laureata revistei Poezia la c din revista Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îşi aduc aminte de calitate mult timp după ce preţul a fost deja uitat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţin numai zilele luminoase, pe cele întunecate le dau uitării.

citat din Zsuzsca Bank
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsiţi

Stinsă-i para lumânării
De pe lespedea de piatră
Şi bătrânii, bieţi, alături,
Tot mai stau uitaţi la vatră.

Luna trece şura popii,
Luminând în drum pridvorul -
Pipa moşului nu arde,
Baba şi-a uitat fuiorul.

Doar târziu, când prind mai aprig
În vecini să latre câinii,
Ei tresar, se văd în faţă
Şi plâng amândoi bătrânii.

Câtă jale le-a fost scrisă!
Doi feciori aveau la casă...
Unu-i mort de astă-toamnă,
Altul stă cu domni la masă.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării,
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, zidul dintre generaţii

Cerul a îngenuncheat în fântâna
din curtea bunicilor
braţele liniştii se încolăcesc
peste chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
şi nicio dorinţă
doar iedera
de pe streşini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrâneţea
ca pe o amintire
şi plâng...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu aduce uitarea, doar toceşte intensitatea durerii. Atât!

Eugenia C. Creţu
Adăugat de Eugenia C. Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin ne dai

Puţin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.

De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăţi,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternităţi,
să pună clipei mângâiere.

Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieţi întregi
şi luminăm de lumi uitate.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul apus

Am furat o bucată de timp şi-am ascuns-o în stele
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele
Talpa mea a păşit prea uşor, nimeni astăzi nu ştie
C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie...

Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară
Neştiind de ce toamna soseşte mereu după vară
Am fost centru solar şi-am sclipit o secundă-n amurg
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranţe ce curg

Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat
Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat
Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram
Împotriva uitării mi-amintesc şi acum că luptam

Am ştiut că secunda avea chipul fetei bătrâne
Şi din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne
Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând
Care sapă adânc răscolind printre şoaptă şi gând

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Atingeri Divine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcea uitare

Din dragoste se nasc poeme,
Copii ai inimilor noastre,
Crescuţi din întâmplări boeme
Sub sărutări de zări albastre

Din dragoste ne-am întâmplat,
Nevinovaţi... plini de mirare,
Eu căutam ce am uitat,
Iar tu erai dulce uitare

Aroma ta mă atrăgea,
Nici nu ştiam că mă aşteaptă,
Dar cum să nu mă-ndrept spre ea,
Când trupul tău sublim o poartă

Şi tot din ea vom fi mereu,
Acolo unde visul cerne,
Vei fi zeiţă, voi fi zeu,
Iar timpul va pieri... o vreme

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti acolo

Lasă lumea să se topească
precum acele
vechilor orologii ale scărilor uitate,
tu eşti acolo,
cerul e plin de stele,
apa fântânilor debordează de speranţă,
tu eşti acolo,
nu există nici spaţiu, nici timp.

poezie de John Aquilina (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, zidul dintre generaţii

Cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniştea se încolăceşte peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorinţă
doar iedera
urcată
peste streşini
sărută cerul

confuz îmi privesc bătrâneţea
ca pe o amintire
şi plâng...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduiala lui Dumnezeu...

De câteva zile cobor în
mine
doar seara
şi caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...

şi ce trist...

uneori nu mănânc
nu beau şi nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
ştiu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihneşte tata
plictisit şi el de-atâta aşteptare...
uneori trec pe lângă el

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnat... iubire

Ninge crud, ninge albastru, din cerneala fără drum...
Troienind îngândurate, vorbele făcute scrum,
Şi mă strâng cu-nfiorare amintirile plecate
Într-o lume colorată, cu vechi sărutări uitate.

Ninge alb pe strada noastră, pe trotuare nu mai sunt
Încercările voalate ce ascund un amănunt:
Ochii tăi privind angelic pasul meu croit agale
Mâna ta palpând în aer formele voite, goale...

Ninge-n gol, ninge pe geamuri cu flori îngheţate iar,
Am uitat să rup uzate, filele din calendar,
Iarna asta mi-aminteşte de un timp uitat de vreme
Când troienele-nsemnau nerostitele poeme.

Încotro se duce luna, de ce nopţile mă dor,
Şi zăpada mă apasă ca un nesecat izvor,
Îngheţat fără dorinţă într-un cub purtat de valuri
Ca un sloi semnat IUBIRE şi trimis mereu spre maluri?

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce repede trecu şi vara asta,
Ca o scurtă ploaie de vară
Între două zile-nsorite
Cu arşiţă barbară.
Ne vine-a umbla fără veşminte,
Fără trup ne vine-a umbla.
Ani grei au trecut peste noi
De când am pierdut dragostea ta.
Tu gândeşti mereu la ce-a fost.
Iarba arsă nu mai învie.
Luna uneori răsare devreme.
Alteori, când noaptea-i târzie.
Ce repede trecu şi viaţa,
Ca o ploaie de vară trecu.
Eu n-am uitat nici un cuvânt
Din toate câte le-ai spus tu.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!