timp şi verb

Nimeni nu-ţi vrea furtunile, atâta timp cât a naviga nu include semnificaţia verbului a iubi. Şi nu-ţi amaneta din hărţile vieţii, indiferent de cine va vrea să-ţi promită fericirea. În fiecare port vei duce cu tine din siajul viselor ce-şi caută mântuirea în visuri consumate în doi! Vânt la pupă, călătorule...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui prodest?

În
uterul
abundenţei
înnobilat cu lotuşi,
starea de fapt e anomia –
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ş n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!

Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.

Să vrei să fii poet universal –
în jilţul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorinţă deşartă sau josnică.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt determinant

mă avânt spre cer precum un curcubeu
culori aprinse descriu un tablou magic
gânduri nesfârşite se dezvoltă în creerul meu
accesează universul cu freamăt nostalgic

valori sentimentale crează vastă boltă
sub care seninul prinde mereu contur
toamna mi-a pregătit o bogată recoltă
cu trăiri spectaculoase de trubadur

mi-am decorat fiinţa cu franjuri de lumină
simt trecerea timpului ca un cântec superb
o sumă de vibraţii concentrez în albumină
anticipând succesul prin cuvânt şi verb

mă simt o floare rară cu polen în stamină
doar raze mă mângâie timpul meu nu-i acerb

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din limbile ce atârnau în cer

Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii îşi sforăiau nopţile
ca nişte simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burţile ce nu mai ştiau
să iubească.

Astăzi doar luna le clăteşte
visele cu smoală
şi fiecare stea aruncă
o limbă de şarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.

Noi suntem aici, acum,
şi nu mai putem
înghiţi verbele şoptite
într-o ureche, mirosind a greşeală.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine

Certificat să-mi fie sapa
Amprenta muncii scrisă-n palmă
Ogorul mângâiat cu grapa
Sub raza lunii, pururi calmă.

Şi n-oi mai păstori cuvinte
În fraze - şir de vite sterpe
Păianjen cult - ocultă pânză
De substantive, flori şi verbe.

Iar în cămara - sat, acasă
Să-nchid o toamnă, an de an
Să ştiu de ce jertfesc pe masă
Un colţ gălbui de Bărăgan.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Timişoara (1 mai 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn preasfintei gramatice

Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale,
Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc,
Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine,
Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine?
Cardinale – acuzative, virgulă şi period,
Două puncte – adversative strict coordonate-n mod
Şi superlativ prezinte derivat din vocative,
Prin vocala secundară cu terminaţiuni pasive,
Declinări adverbiale negative-n absolut
Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut,
Relativ invers compuse prin adverbe ca moţiune,
Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă stelele ar vorbi,
S-ar prăbuşi istoriile şi munţii
De greutatea cuvintelor.
Clepsidra s-ar sparge şi cenuşa osoarelor
S-ar ridica în nori denşi,
Îndoliind universul.
Lacrima verbelor ar inunda sufletele
Şi lumina s-ar ascunde în noapte.
Dar ele acoperă cu tăcere
Lumea întreagă.
Priviţi-le! Loiale şi purea...
Mai mult nu au timp să-nţeleagă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut casă

îmi caut casă pe lună
ori pe o planetă insomniacă,
prin sistemul solar umblu
precum un inorog
cu cornul în vânt,
distanţele dispar în fugă,
sunt grăbit sub stele,
în ordinea faptelor
frigul din cotloane nu-mi dă pace,
ca de un incest mă feresc să calc pe raze,
am cu mine verbele şi toate poemele
eroilor ce ştiu că viaţă este
o farsă în culoarea roz.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia simplităţii

te-am aşteptat în palma timpului
şi te-am găsit în întrebările cu răspuns
în universul verbului a iubi
frumosul din frumos
pur şi simplu

mi-am legat înţelesul de tine
precum în ghidul de călătorie al simplităţii
într-o odă a bucuriei prin trecerea vieţii
primeşte salutul iubirii mele
pur şi simplu

te-am prins strâns în braţele minţii
şi am urcat lângă tine treaptă cu treaptă
în cercul nesfârşit al iubirii
prin al trăirii pas
pur şi simplu

mi-am apropiat gândul de bucuria unui alt poem
precum o partitură pentru pian

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu din Metafore în palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi-e gândul

Aşa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu veşti
umplute la fântâna din poveşti

Aşa-mi sunt pline nopţile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminţi
la doar un cer de dorul de părinţi

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu cerbicie

Femeie-n ochiul tău acerb,
Citesc ca-n lună şi în stele
Un verb de dragoste superb
Ofrandă adus inimii mele.

Şi chiar dacă sunt un imberb
Eu simţitor îs peste poate,
Femeie-n ochiul tău acerb
Vreau să citesc până la moarte.

Mă rog la Domnul ca să-mi deie
Puterea de-a citi acelaşi verb,
Să-l recitesc în ochiul tău femeie,
Ca-n ochiul ciutei... tânăr cerb!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou anonim

de origine fără culoare
cu toate acestea pur şi simplu colorată ca o salamandră
rochia şuierată o lipeşte de trup
în timp ce ochi mari se deschid
interminabilă privire verde
sub gene tremură traversând veacuri de câmpii şi munţi împăduriţi
buze de coral se strâng ca şi cum ar pretinde o zi însorită
acolo unde este o amuletă şi iarba nu tace
plete de sub pălăria căzută pe o parte
se agaţă alge de umeri cochilii
sub pâlcul de nori albi interogativi
un verb se mişcă atinge retina
mă lovesc cu palma peste frunte vântul acesta
nu este vântul de afară nici cel de azi nici cel de ieri
e o adiere de primăvară ce s-a lăsat pictată
de un ochi anonim fără să pretindă ceva

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

măcar…

Bună ziua, cititorule, dă-mi mâna ta
printre aceste şiruri de cuvinte – care
deseori îţi decojesc rănile şi prea rar
ţi le ling
Să mă ierţi
când răsucesc virgule în carnea verbului «a păsa»
până ce dau de numele tău
Tu eşti acela care vede
poezie, zbatere gemând sub literă
este doar meritul tău că în muchiile foilor
profilezi poetul care nu voi fi niciodată
în realitate
…am şi eu ceas la mână
asemenea ţie înjur şi îmi caut
rugăciunea pe măsură şi dau
cu râsul-plânsul de pereţi, de podele – hei, cititorule,
dacă te-aş întâlni, ţi-aş săruta mâinile şi sprânceana
probabil vei căuta să mă convingi să renunţ
la scris – docil te voi împăca şi voi poetiza
prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimi sălbatice la pândă

Spune-mi cine-i cel ce nu ştie
câtă dragoste mai are
să împartă,

prigoneşte răbdarea,
nu are nevoie de ea.

În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.

Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,

adaugă zilelor culoarea iubirii,
le umple cu nesfârşire.

Lasă-mă doar să ghiceasc
cuvintele pe care le cauţi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntrupare

Dimineaţă, în zori, eşti trezit,
tragi peste tine plapuma aruncată
noaptea ca o haină netrebuincioasă.

Reintrarea în trup se petrece încet
sau poate că rapid, depinde de impactul
ce-l ai cu ramurile tremurătoare de afară.

Priveşti, te joci pe recife de nori,
cu razele rare ale soarelui, răzleţite
de praful zburător al bemolilor.

Verbele vii zboară şi ele în jur,
ies din casa hieratică împreună cu tine,
odată cu părinţii care pleacă la praşă.

Păşeşti pe cărări obscure, umede,
calci pe ciulini ascunşi printre ierburi
până ţi se tumefiază talpa piciorului.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica iubirii...

Te-aş mângâia iubire
de aş avea motiv
Te-aş săruta pe braţe
da-mi eşti doar substantiv...

N-am prea avut eu parte
de mângâieri încât
Ai fost, eşti pentru mine
doar predicat şi-atât...

Ţi-am fost întreaga viaţă
şi rob şi sclav şi şerb
N-a meritat iubire
te simt ca un adverb...

N-am ascultat de mine
iertarea-i laitmotiv
Tu-ai profitat de asta
eşti doar un adjectiv...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

De-aş putea să pun zăvor
La al timpului izvor,
Doamne,-aş fi nemuritor
Pe pământu-ţi, călător

Precum magii, doritor,
De-a-l vedea pe Domnitor –
Fiul Tău nemuritor –
De iubire roditor,

Cum revine,-aici, pe-un nor
Şi de slavă ziditor,
Purtând verbul Tău în zbor
La-nvierea tuturor,

Să pot, viu, să-i spun uşor,
Sfântului Judecător,
Că vreau să-nviez, de mor,
Din al vremii Lui izvor!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, atunci, să mă-ngropaţi
În nemurirea dragostei de fraţi,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Daţi-mi să beau din lacrima divină!

Când fi-voi verb, în veşnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem şi val... şi mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...

Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalţ nelimitat.

În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt şi sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E.m.o

conhorte de timp rebele
rătăcite în e. m. o. sentimente
încercă să pună pete
în durere şi ucise verbe

nici infinitul nu-i atât de mare
căci iadul nu are culoare
decât smoală şi măşti mortuare
durerea nu te doare

încerci să cârpeşti clipe
să ascunzi riduri de minţi zăpăcite
viaţa pentru tine nu este vioară
este o strâmbă cataramă
tinichea ruginită de vremuri urgisită
monolog al minţii prea din timp...
zdrobită

dacă timpul lasă
vremuri de iască

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Şi parcă se sting într-un somn infernal.

Cobor în răgaz mă prind de secunde
Sunt liber să beau din odihnă nectar,
Un fir de nisip aleargă niciunde
Pe limba de ceas amuţită-n sertar.

Când ochii închid las gândul să plece
Departe de somn, prin varii destine,
Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece
Ce-alungă-n neant tot răul din bine.

Aş vrea să adorm dar nu pot trimite
Dureri sau plăceri la groapa utării,
Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite
Şi zbor către cer cu ruga iertării.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!