timp şi virginitate

Nu am mai făcut sex de atât de mult timp, încât aş putea fi considerată virgină.

perlă de Ana Maria Ferenţ (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, România...

Oh, România mea scindată,
Te lasă hoţii-aceştia fără puls,
Te-mpleticeşti ca o drogată
Şi încă nu le este de-ajuns!

Te-au terfelit de două mii de ani,
Pe rând, tătarii, turcii, hunii
Şi le-ai zâmbit infamilor golani,
Iar azi te-njosesc, din nou, nebunii.

Bogată şi fecioară ai fost,
Dar inamicii încă te-au pândit
Şi-ai îndurat, fără vreun rost,
Destinul inuman de osândit.

Oh, România mea frumoasă,
Batjocorită de jivine,
Recheamă-ne pe toţi acasă,
Să te refacem din ruine!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescadorul de la Lowestoft

În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ţi spun!
Construit pentru negoţul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu ştie pe unde!

Guvernul i-a livrat cărbunele – făr-ai impune ruta –
Şi tunuri cu tragere rapidă la prova şi la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.

Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă şi curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obişnuit să hoinărească, etc.

Secundului – un paracliser din Ţara Galilor cu barbişon de ţap –
Îi plăcea să lupte-n frac şi cu joben pe cap,
Foarte credincios, deşi hoinărea, hoinărea, etc.

Mecanic era un tip de ani cincizeci şi opt2,
Întotdeauna gata să-şi accepte soarta, mort-copt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd printre stele

Din ceruri coboară o ploaie de stele.
Frumoasă fecioară, te văd printre ele.
Ai fruntea senină, mişcare graţioasă,
Răspândeşti lumină, tu fată frumoasă.
Cu zâmbet şi cu iubire, vieţii îi dai strălucire.
Îmbrăcată în hermină, ai origine divină.
Mai frumoasă decât luna, tu viaţa o-împodobeşti.
Vei străluci întotdeauna, precum astrele cereşti.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 154

Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torţa care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el şi una-n mână o prinde
Şi-o ia cu ea - mândreţe de fiinţă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Şi Generalul, ce sădea dorinţă,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Şi torţa într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine ştie,

C-am fost şi eu, crezând că lecuieşte,
Dar focul din iubire nu-l răceşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evgheni Oneghin - XVI

Ce-a fost, să-ntorci nu se mai poate!
Nici ani, nici suflet, e-n zadar...
V-o spun că vă iubesc ca frate,
Şi, poate, şi mai gingaş chiar...
Să m-ascultaţi fără mânie:
Fecioara tânără se-mbie
Să-şi schimbe visul cu-n alt vis,
Cum schimbă florile-un cais
În primăvara revenită:
Aşa a hotărât Preanaltul,
Curând vei îndrăgi pe altul!...

poezie clasică de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru zăpadă

Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate - solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină - tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.

Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii... Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate, îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate - cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.

Şi totuşi, când cobori - suspectă, insinuantă şi egală - pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.

Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi, simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează - cu ieroglifele lor negre şi stranii - albul unanim.

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XII, nr. 1 (martie 1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Când îţi spuneam că sunt fecioară,
În urmă cu un sfert de veac,
Îţi jur că nu te-am tras pe sfoară:
Mă refeream la... zodiac!

epigramă de Grigore Vasile din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Luna este albă, mică şi rotundă şi frumoasă
Ca un sân de fată mare şi cuminte şi sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri şi pe faţa unui prunc
Se opresc şoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine şi cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintoasă

Scleroză n-am (ca toţi prifanii)
Iar mintea nu mi-a prins rugină,
Păstrându-mi (chiar de zboară anii)
Memoria, perfect... virgină.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bar

(O savuram, de-o oră, disperat)
"Sunt taur", i-am zis într-o doară!
(Ea, calmă, după ce a cugetat)
-Nu merge nene, sunt "Fecioară!"

epigramă de Eugen Coţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zare virgină

era timpul mireselor
veneai dintr-o zare
virgină
ce nu fusese călcată încă
de umbra strâmbă a destinului
de ţipăt
ori descântec
de om

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea semnelor

Zilele noaptea se schimbă
Ca femeile cuminţi
Când au buzele fierbinţi
Şi vorbesc în altă limbă.

Când cu trupul gol se plimbă
Dragostea de fată mare
De la vis la disperare
Noaptea zilele se schimbă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda la femei

Se schimbă moda zilnic, pas cu pas,
Tot ce e vechi devine noutate;
Şi-o să le vezi şi cu belciug în nas,
Dar nu şi cu centuri de castitate.

epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

A fost un timp acela plin de vrajă!
Un timp pe care nu-l voi mai găsi!
Stam hotărât să fac sub cort de strajă
Şi să veghez pe-uscat până la zi.

În jurul meu, molatice, pe plajă,
Muindu-se în undele argintii,
Fecioarele ţeseau, dansând, o mreajă
Cu care să mă poată ispiti.

Eu le vedeam sărind printre reţele
Şi mă visam în mreajă, prins de ele,
Iar marea mă chema cu glas înalt.

Şi-n timp ce, întinzând năvodu-n grabă,
Fecioarele pândeau bogata pradă,
Eu, brusc, plonjam în valuri dintr-un salt!

sonet de Radu Stanca din Doti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Din ceruri descindută, a mea candidă liră
N-am atârnat vreodata la poarta de-mpăraţi;
Când însa-ale lor fapte venind o-nsufleţiră,
Din secol pân' la altul etern au fost cântaţi.
Virtutea prin puterea-mi devine o fiinţă,
Ca zeu pre pământ are şi templu, şi altar;
Şi viciul, din contră, din neagra locuinţă,
Cu scorta lui de rele, e fătul lui Tartar.
Istoria prin mine ia chip, se-nfiinţează,
Şi libertatea mumă a fericirii fac;
Eu timpului dau aripi, prin mine el viază,
Şi-n candidă fecioară eu pacea o prefac.
La câmp şi la cetate, în noapte şi în rază,
În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cânt;
Conserv ale lor nume în secoli de viază,
Fac vie-a lor ţărână, dau suflet în mormânt.
Fu noapte, şi acuma, când soarele răsare,
Venii eroii voştri în lume-a celebra;
A lor ţărâna sacră la vocea mea tresare.
Şi dacă dormiţi încă, cel mort vă va-nvia.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
şi e nebună de legat cu funii groase
Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-şi iau motanii scorţişoară.

Dar asta n-are nicio importanţă!
Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanţă,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Şi îmi trimite-un milion de poze
Lascive şi dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândră se petrece Luna,
Prin abisuri epocale,
Etalandu-şi misiunea
De fecioară între fecioare,
În nopţi veşnic călătoare,
Şi poveşti nemuritoare,
Cu Feţi Frumoşi şi vrăjitoare,
Pe drumuri reci înălţătoare,
Între stele îi Divă mare,
Până îi va pieri cununa.

Valeria Mahok (23 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!