Citate despre timp și vrăbii, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la timp și vrăbii, dar cu o relevanță mică.
Gânduri de noiembrie
Își strigă lumea-n versuri dorul
-E o nevoie ca de aer-
Văzând cum pleacă-n zbor cocorul
Cu un adio ca un vaier;
Și-n semn de tristă despărțire
Copacii goi parcă jelesc
Cătându-și marea izbăvire
Precum un suflet omenesc;
Dar curajoasă vrăbiuța
După puteri le-alină dorul,
Rămasă-n ierni ca bunicuța
Ce-a-nnobilat mereu pridvorul;
E totul trist, e o schimbare,
Dar sufletul o recunoaște
Și-așteaptă luna viitoare
Când ''DOMNUL MARE''
Se va naște!
poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deasupra apelor
M-am îndrăgostit de chipul pe care-l pictasem
de apa pe care-o înotasem
într-o zi în care ar fi trebuit să se întâmple
cu totul altceva
pentru că tu îți aruncai ochii după vrăbii
în loc de pietre verzi, lasou de ierburi
în timpul ăsta eu pictam în taină, din mers
aruncând șiraguri de frunze sub pașii tăi, în mormintele păsărilor
înotătorul nu cunoaște focul, îmi spuneai
suflând în puful strivit al vrăbiilor din drum
nicio schingiure nu ispășește acest dor
toți oamenii împrumută născându-se
chipuri deja pictate de alții
fluierul merge înaintea muzicii sale
din mine va rămâne o piatră amară
împușcată de țipătul unei păsări
pe care nimeni n-a smuls-o din aer
și nu se știe dacă a trăit.
Ai bătut lanțul frunzelor cu piciorul
și ai plecat prin ele ca pe apă
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele
Zilele poetului se numără în versuri.
Poetul nu plânge.
Soare și Oțel, lumină și tărie.
O vrabie s-a așezat pe grilaj.
E jalnică. Noi suntem acea vrabie.
Lumea se schimbă și fără noi.
Artistul este un papagal al propriilor îndoieli.
Ce va fi mâine? Who knows?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântarea cântărilor
am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulțumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele și răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracția vieții
în orașul meu ridicat pe acte de violență
lipsurile provocau anii întunecați peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în fața acelei ape de sus
și ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme vitregă
vântul bate arborii până trosnesc
tristețea lor s-a transferat în mine
și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.
cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăși s-a pornit.
pruni, cireși, caiși tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarță
lapovița și ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheață lacrimile pe față.
nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrabia, mălai, visează...
Vara asta-n travesti, m-a cam zăpăcit și parcă,
N-am picioare și nu merg, ci mă legăn ca-ntr-o barcă.
Și m-aș dezbrăca de ani și i-aș arunca în valuri-
Hai, iubite să mă iei, că m-aș mai iubi pe maluri!
În nisip când mă îngropi, gura-mi las-o la vedere,
Să îmi curgă vreo doi stropi de pe buzele cu miere.
Eu să scot câte-un picior și pe glezna-n așteptare,
Să îmi dai cu împrumut, câte-o dulce sărutare.
Și în brațe să te strâng, tu să gâfâi de plăcere,
Când în fire de nisip, plămădim o mângâiere
Mai zgrunțoasă și mai șic, nu așa ca orișicine.
Eu, ușor, să mă ridic, tu să te cobori spre mine.
Și sub cerul violet, unde marea stă să strige,
Să te simt cum te-nfierbânți, eu să țip că mă cam frige
Un chiștoc ce l-ai scăpat între sâni, cu nepăsare.
Of, ce vrajă-ai risipit, prea cuprins de nerăbdare!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiune solemnă
La noi sub acoperiș
Vrabia din răchitiș
Strânge paie ca să țeasă,
Pentru puii ei, o casă.
Și-a săltat-o pe-ndelete,
Lângă geam, pe un perete
Și când lucru-a isprăvit
A scos ouă și-a clocit.
Vrăbioiul, soț docil,
A clocit și el umil,
Că așa-i la vrăbioi;
Clocesc, pe rând, amândoi.
Și în două săptămâni,
Că nu-i rost să mai amâni,
Încet, încep să deprind
S-aud pliscuri ciripind.
Strig la vrabie de jos,
Mulțumit și curios:
-Câti băieți și câte fete,
Ca să știu câte șervete
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu șoapte
Iarba verde a încolțit
În urmele ce le-ai lăsat
E luna noastră de iubit
Din verdeață -mi fac un pat
La noapte am să te astept
Când Luna este la plimbare
O pernă strîng acum la piept
De tine dorul rău mă doare
Se leagănă acum o vrăbiuță
În piersicul ce l-ai sădit
Inima -i plange este rănită
Te așteptă dar n-ai venit
Glasul ei frumos a răgușit
În triluri a strigat un nume
Să te găsească nu a reușit
Te -am căutat prin lume
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul
Sunt o picătură din miezul pământului
și un strop de apă din roua dimineții,
curg anii precum secundele
și viața nu are niciun sens.....
totul este nimic și nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
și fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esența vieții,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinți de iubire,
pământul se zdrobește de durere
și de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputința iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un cățel ce stă-n mijlocul străzii,
așteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu știe că-i făcut din apă și pământ
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pași ușori mergeam...
Mergeam ușor spre orizont,
unde soarele sta să răsară,
iubirea așteaptă din nou pe front,
unde chemarea ta coboară.
Visele mele zburau alunecând pe ghiață,
vrăbiuțe zgribulite îmi ieșeau în cale
și eu speriată puțin de a mea viață,
încercam să iau lecții muzicale.
Cerul albastru îți fură privirea,
mă uit și văd atunci norii pe cer,
în gând și în suflet revine închipuirea
și totul mi se pare învăluit în mister.
Lumina dimineții revine și gândurile toate,
dispar ca prin minune și tot ce am mai spus,
ajung apoi pe drum la jumătate
și timpul trece, iar drumul e-n sens opus.
poezie de Eugenia Calancea (16 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În frunzișul roșu sunet de chitară
În frunzișul roșu sunet de chitară
Al fetelor păr galben bate în vânt
La gard stă Florii-Soarelui veșmânt.
Trece prin nori de aur un car de vară.
În umbre maronii muți odihnesc
Bătrâni îmbrățișați prostește.
Orfanul rugăciuni rostește
În galben ton de muște ce roiesc.
Femeile mai spală la pârâu,
Iar hainele mai flutură pe sfoară.
Micuța ce-mi plăcu odinioară
Se-ntoarce-n seara gri prin grâu.
Vrăbii din linul cer se prăbușesc
În găuri verzi de putregai.
Flămândul e-nșelat de trai,
Miros de pâine, mirodenii-l ocolesc.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe podelele trosnind, alung găinele
Și văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca și cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează și scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ține mereu aproape de-acest pământ,
forțându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoșii noștri ne fac să privim în noi înșine,
în golul îngust și adânc astfel că noi privim iarăși
pe Septembrie în ochi suntem mulțumiți de insignifianța acestei luni,
dar întristați de scurtimea ei.
Trăindu-ne viețile astfel, ne simțim în siguranță.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia și tristețea vin îmbrăcate-n aceeași culoare
sunt fericită și-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu știu.
[...] Citește tot
poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pregătiri pentru dragobete
gândul devine cuțit să tai timpul felii
că viața, zic unii, e un cozonac.
al meu e necrescut, uscat, ce mai, chitan,
nu văd în el stafide, mac, ci doar rahat.
gureșe vrăbii clipele ce vin
în salcia pletoasă-a tâmplei.
sfărâm câte-o felie,
prezentul e pervaz, pe el presor
firimituri și chem să le mănânce.
vin în stol și pleacă grăbit.
pute rahatul, nu-i dulce?
aha, așa vasăzică, brabeți
voi nu știți cu cine v-ați pus.
mâine e dragobetele și n-aveți habar
că fac plasă monofilară din gândul ascuns
să vă prind, băgați în țepușe,
papa bun să vă fac pe grătar
și-mi fi-va de-ajuns...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal de călătorie - de vorbă cu mine
fiecare zi mă renaște așa cum se așează vrăbiile pe gard pun lacăt la poarta gândurilor amintiri însoresc zâmbete ca o rugăciune mai tânără cu un mâine care se face prezent
//sau cine mai știe ce o mai fi
până atunci te sărut mamă și-ți spun sărut mâna suntem atât de departe dar tu știi că ești mereu aproape în sufletul meu
ne este bine aici
dar nu ca atunci când ne întoarcem
acasă culorile sunt atât de vii și aerul atât de proaspăt
pământul se lasă călcat și șterge urmele noastre
ca norii suntem //
umblu desculță
picioarele mele au perne de aer
calc apăsat //
trenurile nu mai respectă orarul nici picioarele nu mai duc pe drumul știut
toate se întâmplă de parcă lumea se vrea de la început (Eva nu avea nicio rivală și Adam se plictisea numărându-și coastele)
de la un timp nu mă mai satur de somn și visele-mi se așează sub pernă numărând fulgii să văd dacă pot face măcar o aripă de înger să atingă lumea aceasta
și o pajiște în care să zburde mieii care nu vor deveni niciodată oi
nu pot învinge timpul dar mă pot bucura de el
poezie de Mihaela Popa (Fulg de nea)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
șarpele din floare
și nu mai am destui arginți și ploi
să-mi scot credința de la amanet
mi-am întors buzunarele pe dos
dar n-am găsit decât vreo trei patru pistrui și niște vechi dureri
de șale rămase înnodate de la furtuna de acum două veacuri
(stau în întuneric la poalele crucii și-mi număr păcatele
de la stânga la dreapta
sperând să câstig la loz în plic borcanul cu miere)
Doamne
de când nu mai am credință în vrăbii și-n pietre
îmi strig viitorul pe nume și îmi răspunde trecutul (ca un semn
de întrebare ca o naștere abandonată într-o respirare ca o
umbră care umblă continuu și rece și vie pe marea cea mare
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpele din floare
și nu mai am destui arginți și ploi
să-mi scot credința de la amanet
mi-am întors buzunarele pe dos
dar n-am găsit decât vreo trei patru pistrui și niște vechi dureri
de șale rămase înnodate de la furtuna de acum două veacuri.
(stau în întuneric la poalele crucii și-mi număr păcatele
de la stânga la dreapta
sperând să câștig la loz în plic borcanul cu miere)
Doamne
de când nu mai am credință în vrăbii și-n pietre
îmi strig viitorul pe nume și îmi răspunde trecutul (ca un semn
de întrebare ca o naștere abandonată într-o respirare ca o
umbră care umblă continuu și rece și vie pe marea cea mare)
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bâlci
Dau roată pescărușii
Rostogoliți prin aer
În iarmaroc intrușii
Adeseori se-ncaier'
Un bâlci la cari, ehei
Mergeam și eu, copil
Prin anii blonzi ai mei
În mai sau în april
Semințe și sugiuc
Batiste, pleduri, pături
Păpuși de cauciuc
Și cozi de lemn la mături
Fitile, gaz de lampă
Cârlige pentru rufe
Cu scamatori la rampă,
Covrigi, gogoși și trufe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Passer mortuus est
Moartea devorează toate lucrurile frumoase;
Lesbia și vrabia ei în loc delicii să deguste
Împart același întuneric în aceste zile
Toate paturile-s înguste.
Uitată, așa cum o ploaie de demult se usucă-ntr-o agapă
Și ea uitată cum, cândva nerăbdătoare,
Fluturând, e uitată-o mână mică
Rămasă doar o mută adnotare.
La urma urmei, dragul meu, care nu-mi mai ești drag,
Dar pe care te-am alintat în alt anotimp și în altă poveste
Ar trebui să spunem că ceea ce-a fost n-a fost iubire,
Acum când iubirea nu mai este?
** Preluarea titlului unei poezii a lui Catullus, " Passer mortuus est "
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și vrăbii, adresa este: