timp şi vrăbii

Un vânător, ce nu are decât trei săgeţi în tolbă, nu trage în vrăbii. Ai puţine zile de trăit; nu-ţi pierde timpul cu oameni uşuratici.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi
subt muşchi şi scocuri. -
Pe turn între semnele ceasului, gânditor
timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător.

Subt bolţi de nicăiri nici un ecou.
Părul tău joacă în vântul
pe care 1-am întâlnit ieri în alt oraş
şi care ne-a ajuns din nou.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lemnul Zilei
Am bătut în cui
Vrabia îndoielii.

haiku de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

vrăbii ciripind-
intrarea e liberă
în zile cu ger

haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

tablou nesemnat -
într-un cuib de vrabie
luna stă comod

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia, dacă îmbătrâneşte, se face cu totul albă. Vrabiei, la 50 de ani mai întâi, îi creşte o peniţă albă pe spate, pe urmă îi tot cresc până la 100 de ani; atunci e albă cu totul. O vrabie din acelea când se arată, are să fie anul bun. Dacă o vezi, să n-o ucizi, căci acela ţi-e norocul.

citat din Elena Niculiţa-Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

[cuib]

aveam vreo
şapte ani

se oprise
ploaia

era
seară

(ştiu sigur
că era seară
pentru că în livadă
tăcuseră
păsările)

se auzea
doar strigătul
cositorului

tata m-a luat

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de humorească

Mori de vânt,
trase pe tălpi de sanie cu dulăii
domnişoarelor bătrâne;
Sahara
traversată de urşii albi ce doboară
arborii de lalea;
caldarâmul
şi eu
şi eu, devorat de fluturi carnivori.
(Mă va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichităţi.)
Vreţi să plec? Riscaţi să rămâneţi
fără luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fostă guşă de vrabie. Mi-ajunge!
Mai rămâne să-mi public corespondenţa
cu Marilyn Monroe...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lache

Ţăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-şi păstreze taina lui.

Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni şi lei,
Descântând cu şoapte moi;
Şi dintr-unul face trei.

Are un ciocan mut:
Bate şi nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Şi toate uneltele lui sunt crude.

Din metal face cocă, aluat,
Borşuri, scrum şi rântaş.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caş.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele săptămânii

Luni:
frumosul zarzăr
nu poate dormi noaptea
de albeaţa florilor sale.

Marţi:
patru vrăbii se ceartă
pe pervazul inimii mele.

Miercuri:
un pui de vânt îmi suflă în ochi,
aburindu-i şi râzând de plăcere.

Joi:
un trandafir mă priveşte
şi se miră că se vede pe sine.

Vineri:
câteva ciori bătrâne
clevetesc pe un gard despre mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşi de timp

S-au deschis uşile...
Auzi şi tu tropotul zilei?!
S-au deschis uşile,
Rosinante îşi aşteaptă cuminte ţesala,
morile se rotesc după soare,
timpul e o vrabie,
buzunarele mele sunt pline de cuiburi...
S-au deschis uşile.
Lăsaţi lumina să intre!
Lăsaţi vrăbiile să zboare,
zborul lor e carnea zborurilor mele!
Potcoave de argint ţi-am pus, Rosinante
şi galopul tău îmi îmbătrâneşte în piept!
Morile tinereţii se-nvârt cărunt,
îngeri răniţi de zilele verzi
îmi sângerează azi în albul cuvintelor.
S-au deschis uşile,
lancea mi-a ruginit în cerneală...
Hai, Rosinante, vino să-ţi împletesc
o nouă dimineaţă în coamă!

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Vizireanu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Mare Britanie suntem îngrijoraţi de numărul scăzut de vrăbii. Ştim că în America de Nord sunt specie dăunătoare (pentru celelalte păsări), însă ne-ar ajuta dacă ne-aţi da nouă din ale voastre! Credem că povestea noastră are o morală importantă pentru monitorizarea vieţii sălbatice. În anii '60-'70 nu ne-am sinchisit să numărăm vrăbiile, crezând că sunt prea multe; ce proşti am fost! Am pierdut informaţie importanta în momentul acela în care această specie era în regulă; acum avem un mare gol în cunoştinţele despre vrăbii. Lecţia este că trebuie să monitorizăm viaţa sălbatică, în special speciile comune.

citat din Humphrey Q.P. Crick
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp, toate teoriile foloseau supranaturalul; divinul a condus mult: mâna lui Dumnezeu, o providenţă specială, se afla în spatele căderii fiecărei vrabie.

citat din Jill Lepore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec la sfârşitul lumii

În ziua-n care vine sfârşitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiţi fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Şi şarpele are solzi aurii, aşa cum trebuie să aibă.

În ziua-n care vine sfârşitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiştea,
Un beţivan moţăie sub copac,
Precupeţii strigă pe stradă
Şi-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.

Şi-acei care-aşteaptă fulgere şi tunete
Sunt dezamăgiţi.
Şi-acei care-aşteaptă semnele şi trompetele arhanghelilor
Nu cred că aşa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele şi luna sunt deasupra,

[...] Citeşte tot

poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Era demult
când soarele
mi se-mpletea în păr
şi zeii se iubeau prin lanuri de lavandă
în timp ce eu scriam poeme,
cu mâna tremurând,
precum un pui de vrabie...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Vioi ca un mâţişor,
Ne zâmbeşte Mărţişor,
Cu un vânticel în plete,
Şi cu păsări în cuplete,
Cărăruşi bătătorite,
Freamăt, zile însorite.

Colţul ierbii l-a simţit,
S-a foit, s-au înmulţit,
Şi împing solul să-l crape,
Vor din beznă ca să scape,
Să-nverzească ca în Rai,
Câmp şi deal, iubitul plai!

Pomii, cu o dulce teamă,
Rămurelele îşi cheamă,
Să le dea rochiţe noi.
"Şi eu vrea să mă înnoi!"
Strigă un gândac roşcat,
Stând în scoarţă nemişcat.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vezi?
mereu mă uit,
mă rătăcesc în ceva
şi nu ştiu...
te iubesc altfel.

uite, de exemplu,
aseară,
m-am uitat într-o apă
şi te-am iubit ca o lună udă.
azi m-am uitat în zbor
şi te-am iubit ca o vrabie.

când
se întrerup aromele între noi,
mă uit într-o frică limpede
şi iubesc ca o lacrimă.

dar tu...
mă afli tu,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină postmodernistă

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

refren:

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

refren

aşa şi existăm. Din capete plecate

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină postmodernistă...

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

aşa şi existăm. Din capete plecate
constituim o viaţă lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veşnicul mălai, visat de vrăbii...

poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Oraşul era acelaşi
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete şi decolorate
Pe străzile goale
Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ionel Teodoreanu din La Porţile Nopţii, Editura Tineretului -1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!