Citate despre viață și vulturi, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la viață și vulturi, dar cu o relevanță mică.
9 martie
Multe valuri furiose năvăliră peste mine,
Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut,
De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine,
Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut!
Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce,
Din ruină în ruină în secret a lăcrăma;
Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce,
Precum vulturii p'o pradă eu nu te voiu blestema.
Nu, căci am simțit viața, deși-am încercat durerea;
Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea;
Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins.
Nu, căci de-am pierdut speranța viselor copilăriei,
Mintea mea și-a luat sborul p'aripele veciniciei,
Și de ziua cea din urmă pieptul meu este coprins.
poezie de Nicolae Nicoleanu din Poezii și proză (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarăși
Genele risipite în vise uitate se deschid spre albul vieții
Aici este adevărata viață
aici ursoaica își apără puii abia ieșiti de la iernat
aici cerboaica sărută pământul cu plecăciuni nesfârșite
iar acesta îi răspunde cu seva lui verde hrănitoare
aici vulturul deschide harta lumii sub aripile sale
căutând să o cuprindă sub ochiul și mintea lui cea ageră
Aici si acum
cea mai firavă și neajutorată "ființă",
ghiocelul
este lăsat de spuma iernii să își recite timid poezia de primăvară
Aici și acum,
iarăși,
am renăscut cu toții de sub aripile încremenite ale nopții
unii mai albi, alții mai plini de compasiune ca altădată
Viața este un joc lăsat de Sus la picioarele noastre,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
3 dimineața
E ora trei dimineața
Somnul se-ngână cu viața
Moartea se-ngână cu viața.
Somn și moarte, vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu...
Trebuie să clădesc ceva de care să mă anin
Din ce în ce mai mult, mai puțin
Mă sfărâm, mă surp.
Somnul și moartea se cațără pe țărmul abrupt.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul Intunericului
Pe un tărâm funebru
Pe un soclu negru
Sta un vultur falnic
Cu chip dur și jalnic.
Și văd...
Cum din ceruri cad
Legiuni din iad
Imprejuru-i stand
Pe el protejând
Iar eu..
Spre El încet vin
Mă apropii lin
Frigul se întețește
Ceața se ivește
Și deodată...
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat din asta ...
Când mi-arătase viața drum drept și cale lină
Și eu, încrezatoare, mi-am pus speranța-n ea,
M-a doborât cu pumnii, m-a smuls din rădăcină,
De-ntreaga mea menire în chin se zvârcolea.
Dacă mi-au șters destinul și calea mi-este frântă
Și universul însuși a asmuțit stihia,
Cu gheare ca de vultur voi apuca frânghia
Temutelor tenebre ce nu mă mai spăimântă.
Am învățat din asta să mă încred în mine,
Că stă-n puterea minții ca să răzbesc prin viață,
Prin viscolul durerii, cu-n rânjet de paiață,
S-ajung in piscul lumii pe căi diamantine.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- viață
- Să vinzi piei de cloșcă la gura Labirintului
întocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pieții de păsări din Buenos Aires
și să te iei în serios
de parcă-ai fi dereticat cotețe cu vulturi
de parcă-ai fi făcut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie întreținută o anumită confuzie
ca legătura dintre hoțul de buzunare și canguri,
altfel bietului reporter i se apleacă de-atâta realitate
iar criticul literar acuză în sfârșit marea
că-i prea manieristă...
Astfel îndrăznesc eu să numesc viața:
acea caznă fertilă a obiectelor
de-a deveni altceva decât sunt.
Nașterea unei definiții
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baldachin
Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cercuri tot mai vaste îmi depăn viața mea
În cercuri tot mai vaste îmi depăn viața mea
și-mi fac deasupra lucrurilor drum;
pe cel din urmă, poate, nu-l voi mai încheia,
dar îl voi încerca oricum.
Împrejurul lui Dumnezeu, turn străvechi, zbor mereu,
de mii de ani tot zbor fără-ncetare;
și nu știu încă bine ce sunt:
o vijelie, un vultur, ori un cântec mare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga
Frați oameni, lăsați-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aș pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea dușmanului este moartea mea,
viața prietenului este viața mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproși s-au ascuns, a venit echinocțiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjurația sixtină pune un nud în față, fiica Afroditei,
Iluminații păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat plutește deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacții adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuiește?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAȚIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica și Doretta.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbla pe piscuri
goale fără popas de dimineață
până seara unde nici vulturii
nu ajung în zborul lor nebun
se pierdea în noapte târând
trupul cu-un surâs sarcastic
strângea piatra care îl rănea
știa că asta îl ținea în viață
câteodată se ținea de-un colț
de cer cumpănind iar în gând
sălta peste un zid de ceață
pășea fără să vrea în vânt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei mai aproape
De ce-ți sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?
De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Și din Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Și crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristețea blondelor opale,
Iar torțele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânți,
Cu tine cântă un infinit de armonii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cursivitate
Să pendulezi în lume între alb și negru,
să te găsești neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi
și muntele de a fi,
între cămila ce ascunde tot deșertul în cocoașă
sau vulturul ce poartă,
neștiut, pe aripi, toată zarea,
aceasta este drama eternei sfâșieri.
Să lași în urmă, zi de zi,
clipe în agonie,
chipuri ce nu mai sunt în pas cu vremurile,
să vezi oglinda vieții tale
în lucruri străine de esența ta,
aceasta este drama eternei fragmentări
și a eternei înstrăinări.
S-arunci de-a valma
în suflet și în poezie
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul lunei. La Tismana
Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O privelește c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-așa încântătoare n-am avut a ammira.
Și întâi, ca o steluță, ca făclie depărtată,
Ce drumețul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.
Apoi tainecile-i raze dând pieziș pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaș trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.
Apoi, glob rubinos, nopței dând mișcare și viață,
Se-nălță și, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ștejarilor vârfuri, piramide de verdeață,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în mine niciun vers nu mai cuvântă
devin celulele năluci
un vultur înspre ele se avântă
tăcerea mea de aripe-o apuci
n-au stelele atâtea cozi
șirag cad florile pe ape
tu-mi sorbi sărutul și-i înnozi
un pescăruș roindu-și grape
luminele trase sub zbor
până-n mormântul de-altădată
în tine-i viața unde mor
iar moartea se trezește înviată.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parapanta
În fiecare dimineață, te arunci în vid.
Alergi spre abis, ca un civilizat.
Ca un aforist cu lectorat defunt.
Pământul se rotește, din ce în ce mai nebunește.
Și lumea iar îți scapă, cu siguranță.
Evohe, Icar, în sfârșit ai reușit!
În astă scufundare, îmbătat de profunzimile aerului.
Cum să nu devii lejer?
*
Azi, te arunci în cer.
Purtat de vibrațiile țâșnitoare ale unei vieți
Evită să privești de sus acest vultur
Să rămânem prieteni, frate pițigoi.
Aerul foșnește și nu se vestejeste niciodată.
De tragi de o frânghie, soarele se-ntoarce.
De alta, o culme se pleacă.
Și neaua a căzut, acolo sub lumină.
[...] Citește tot
poezie de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regatul verde
Numai munții albi de nădejde îmi ies din memorie
urcă deasupra ideii sub vulturi,
șlefuiesc cerul și fixează o linie peste care nu se vede.
Ne închid în cetatea regatului verde
unde numai soarele știe tot ce se întâmplă,
lenevind în amiezele zilelor lungi.
Oglindă cât un lac rece și limpede, visătoare între brazi,
mai jos văile cu râuri acoperite de ceață
visul unde frumosul își pierde culoarea,
nu și plăcerea de a urca peștii-n amonte
ce sclipesc ca razele de lumină, ageri în salt
respiră aromele vieții.
Simbol intim al iubirii fertile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (3 iunie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de când eram copil îmi plăcea să vorbesc cu tine
îți admiram felul îngrijit cum te îmbrăcai
și totuși degajai un aer modest
verdele din ochi era câteodată o mare furtunoasă
sau un vultur liniștit scrutând lumea
de pe piscul muntelui
când eram bolnav mă țineai de mână și-mi citeai povești
îmi plăceau cel mai mult acelea când personajul principal
găsea o comoară în pământ, lângă o pădure
și respirația ta
ca a unei păsări din lut albastru
m-ai învățat că iarna e mai albă decât zăpada
seara te rugam să mai rămâi
dar aveai și tu viața ta personală
chiar dacă erai un copil
pereții mei erau pictați cu fluturi
într-o zi ai venit și arătai foarte matură
ca o femeie pregătită să iubească
ai prins în palmă singurul fluture care zbura
avea aripile roșii, polenul se scutura prin aer, și ochii erau puțin speriați
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (29 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte stații de lumină
Ating lumina, ating stelele și luna
Ating viața și mă voi adânci în suferința unui vultur
Zbor spre alte stații de lumină
Cu gândul meu mă risipesc și mor
Mor în fiecare zi și renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greșesc și visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge și la noi în suflet cu iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire
Somn și moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-nghețatul val
Al veșniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopții chip tăcut.
Comentarii
"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranța mântuirii la sfârșitul unei căi de suferință.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în același timp cu "Grodek", cu puțin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu același titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referințele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre viață și vulturi, adresa este: