Citate despre visare și întuneric, pagina 3
Adulter
... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în ferești
miez de noapte adânc ca o glie
defrișată de cai din povești
gânduri negre și involuntare
peste cap colț de plapumă tras ca un chin
pisicuță torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în
- te visez lângă mine - avalanșă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mișcări interzise
și erupe în toate esențele tale
iarăși vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în ferești
te ridici. Te îmbraci. Și ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubești...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt...
... te-am strigat, în gând și-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta așteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te țes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-și facă punte către soare,
să piară într-un reflux și să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Groază plăcută
Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca și soarta-ți, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"
- Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-așezat în loc și vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.
Cer sfâșiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindește-n tine!
Ți-s norii dricuri care-n ele
Duc toate visurile mele
Și în lumina-ți prind să joace
Luciri din Iad, și Iadu-mi place.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsător
Și visele mai mor din când în când,
Speranțele se duc adesea în mormânt,
Și-ajung să-și sape singure odihna,
Păcat... rămâi în întuneric, plângând,
Așa de tristă-i viața ce-o ducem pe pământ,
Și se mai miră unii de ce iubim lumina...
Și cum să n-o iubim după așa tristețe,
Și cum să nu dorim să trecem în uitare,
Când toate par prea grele... iubirea pare rece,
O liniște sosește cu blânda bătrânețe,
Si-n față ni se-arată spre ceruri o cărare,
Așa e dat să fie, să vezi cum timpul trece,
Să te gândești la visul pierdut din tinerețe,
Nu ne-a ajuns o viată, nu vor ajunge zece,
Căci ființa rea e omul, nu știe să învețe,
Să vadă în iubire mai mult decât se poate,
Dar el la toate-i rece,
Nepăsător cu toate.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În noaptea singurătății mele
În noaptea singurătății mele,
gătită, iese luna la plimbare.
Sub cerul cenușiu,
plâng ochii stelelor senine,
uimite, aruncă-n evantai
flăcări vineții.
Priveam în sus
cu ochii mari, sorbind
doar întuneric.
Secundele se scurg încet,
o mână grea parc-ar fi oprit,
minutarele ceasului ceresc.
Toate gândurile-mi zboară,
într-o chinuitoare dorință
de odihnă.
Puncte sfioase de lumină gălbejite,
coboară lin,
ca o broboadă albă de mătase.
Zăresc sub gene plumbuite,
mici vrăjitori,
[...] Citește tot
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, vino!
Rămâi și alege iubirea,
De pleci, voi visa numai iarnă,
Închide fereastra și vino
Și lasă doar visul să cearnă.
Închide fereastra și vino,
Afară doar ploaia lipsește,
Mi-e chiar întuneric în suflet
Lumina din gânduri citește.
Închide fereastra și vino
Și pune-mi sub cap doar tăcerea,
E toamnă, nu vreau s-aud vântul
Împinge afară durerea.
Închide fereastra și vino
Și uită să pleci dimineață,
Se-adună pe cer numai stele
Și ploaia ne pleacă din viață.
poezie de Corina Mihaela Soare (2017)
Adăugat de soarecorina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se răsfață dimineața
(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)
Se răsfață dimineața
Peste fruntea unui cleric
Care-și irosește viața
De sub soare, în întuneric
Și nimic nu-i sparge gheața
Sufletului ezoteric.
Conștient că nemurirea
Poposește-n pieptul său
El trăiește fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.
Și rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare
Perdeaua de mătase
albastru metalic
stropită cu aur,
ornată cu flori albe
de nori rătăciți,
se luminează discret.
Purtată pe roți imaginare,
Ursa Mare
pornește spre o altă noapte
visată de poet.
Întunericul
se risipește greu...
Acolo, sus,
strălucind în noapte,
Carul Mare
s-a lăsat privit,
plimbându-se
printre aștri cu chip adormit,
deranjați din somn
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tudor din Vladimiri
Chiar dacă ai să visezi
că mi-a ruginit pușca,
că nu-mi mai pot
rezema mâna în sabie,
că un șarpe mi-a otrăvit
inima,
nu te neliniști, mamă!
Am îmbrăcat cămașa morții
și am plecat din grădinile Tismanei
ca să împrăștii în țară
cea mai învăpăiată floare,
prea e multă întristare
și întuneric în sufletul celor mulți!
Dacă ai să vezi
că nu-ți mai trimit știri,
ascultă, mamă,
bocetul fântânilor!
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea creează cu gânduri și logică, dar vede cu lumină. Inima creează cu emoții, sentimente și visează, dar vede cu întuneric.
citat din Drunvalo Melchizedek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și toate conținuturile, să curg, să mă descompun și, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creația, inspirația mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avîntul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încântare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între înțelegerea prăpastiei
și vertijul meu
mă agăț disperat de întuneric
în speranța că noaptea astupă adâncurile
precum visul dăruiește vieții
speranța
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze de Lună
Rod al nopților promise
Iarăși stelele veghezi
Și le rogi să stea aprinse
Vremea umbrelor să-mi ștergi
Și dacă ai fii uitată
Dacă te-ai întuneca
Eu n-aș vrea să știu vreodată
În ce unghi ai luneca
Lună oarbă, dragă Lună
Ce să fac cu visul tău
Tu l-ai coborât din ceruri
Pe o rază-n gândul meu
Și-acum raza ta mă arde
Și mă poartă-n stele verzi
Și de spun cine mă crede
Nici tu Lună nu mă crezi
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum dracii dorm
Cum dracii dorm cu capetele-n smoală,
Cu labele pe muchii de cazan,
Și unghii lungi, în creștere domoală,
Din iad afară ies ca din mărgean,
Mă simt iar înțepat de patimi surde,
Luat pe sus de oarbe năzuinți.
Din întuneric, visele, să zburde
În carnea mea, din iad, sosesc fierbinți.
Mai albă decât florile de leandru
Tu întărâți iar trupu-mi - și prin cerc
De foc faci sufletu-mi, sărind, puiandru,
Ca încercându-mă să te încerc
Și să ascut pe buzele-ți subțiri
Răzmerița-mi de coase și simțiri.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aureola
Ca-ntr-o legendă veche și uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Și umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.
Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuiește aureola vie
ce-njurul capului îi luminează,
zvâcnind și întețindu-se-n visare.
Ea simte numai și se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenușă, la picioare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul ielelor
Frunzișu-n năluciri de argint,
Dansează-n nonculoare,
Fantasme-n foșnete de alint,
În noapte iau amploare!
În șoaptă, un fâlfâit ușor,
Amplificat în noapte,
În leagăn, pasărea în zbor,
Îți pare foarte aproape!
Un cânt angelic ca un gând,
Mă cheamă în rumoare,
Și foșnetul pădurii-n vânt,
Mă prinde în visare!
Atras de vrajă-n luminiș,
Poiana-i ca în basme,
Nimfe dansează-n Paradis,
O fascinație-n spasme!
[...] Citește tot
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu aș fi asistat la minunea copacului înflorit (O, cât îți mulțumesc Doamne, pentru lumina lui ce a alungat întunericul din mine!) aș fi crezut că spectacolul sufletului ce mi se oferă este doar un vis venit din spații infinite.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floricica galbenă
Sunt o floricică galbenă, discretă,
Nu neapărat un trandafir,
Mai degrabă o păpădie,
Care după apus
Își ascunde gălbeneala
În presupusa sa inimă.
Întunericul nu o hărțuiește
Să se dezgolească.
Dezbrăcarea
Trebuie să se facă
În plină lumină.
Ca să fie mai vizibile
Detaliile cutiei toracice
La ieșire...
Și să te saturi cu ceea ce este
Cu frânturi de vise și cuvinte,
Cu semnele de exclamare ale privirilor,
Cu involuntare dezghețuri.
O floricică galbenă și modestă
Nu are nimic de pierdut -
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la mine pân' la toamnă
Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.
Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!
Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!
Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...
poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre visare și întuneric, adresa este: