visare şi întuneric

Soria şi câmpurile ei

Dealuri placate-n argint,
înălţimi sure, pietre de-un roşu întunecat
printre care apele râului Duero
îşi arcuiesc halebarda
în jurul Soriei, stejari umbroşi,
ţinuturi uscate şi pietroase, piscuri golaşe,
drumuri albe şi răchite pletoase,
amurguri în Soria cu aerul lor războinic, mistic....

Soria, astăzi simt pentru tine,
în adâncul inimii mele, o tristeţe,
tristeţe ca aceea care-însoţeşte iubirea!

Şesuri ale Soriei, unde pietrele visează,
tu călătoreşti cu mine! Dealuri placate-n argint,
înălţimi sure, pietre de un roşu întunecat.

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zidul alb

Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi şi pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripele,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.

Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ţi liniştit ucisul
Dor în inima ce încă bate.

Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereţi şi vrăbii.
– Ochii tăi trudiţi şi fără zări
Taie întunericul ca două săbii.

Dincolo de zidul alb e viaţa
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, aşteaptă-ţi dimineaţa
Şi o să te urci pe scări de nori la cer.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcă-te în întunericul nopţii şi resturi uitate în timpul zilei se grăbesc să-ţi invadeze mintea, sau apar târându-se încet în visele tale.

citat din Nathaniel LeTonnerre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţa de afară

Bună dimineaţa!
Mi-ai dat deşteptarea să visez la fel în fiecare zi de acum încolo
Cu ochi închişi, cu ochi deschişi... visez.
Cum am visat mereu.
Visez la o căldură sufletească şi la alinarea sufletului meu!
Încă dorm, dar fără vise
te deranjez. Am treabă.
Afară plouă şi-n casă este întuneric. ca toate ar fi fost ca mine
Se vede-o luminiţă afară, ce-mi dă putere să visez.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creaţia, inspiraţia mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, şi moartea mea să fie triumful meu. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârşit şi magnific asemenea marilor crepuscule. Din ţesătura visului nostru să crească splendori enigmatice şi umbre cuceritoare, forme ciudate şi adâncimi halucinante. Un joc de lumină şi de întuneric să îmbrace sfârşitul într-un decor fantastic şi o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistenţă, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie şi încântare.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poţi recupera, nimic nu contează mai mult şi nimeni nu poate înlocui ceea ce pierzi.... viaţa! N-o lăsa să se scurgă, nu purta bătălii fără sens sau noimă, nu alungă dragostea de viaţă şi nu-ţi întuneca sufletul cu partea nevazută a fiinţei tale. În fond, atât cât iţi bate inima în piept iţi pasă ce faci, cine eşti şi mai ales, ce eşti pentru cei din jur. Viaţa continuă să ofere tot ce poţi visa, ceea ce meriţi şi ceea ce îndrazneşti... zâmbet!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTUNERICUL DIN SALĂ, dacă în sală nu este întuneric imaginile de pe ecran nu se vor vedea. Când mergi la culcare este exact acelaşi principiul, noaptea aduce oboseala care face să închizi ochii doar aşa poţi începe sa visezi, să vezi imagini în somnul tău. EXACT LA FEL ESTE ŞI ÎN CEEA CE FALS NUMEŞTI VEGHE, E ACEIAŞI CONDIŢIE, E NECESAR CA LUMINA CONŞTIINŢEI SĂ SE STINGĂ CA MINTEA TA SĂ POATĂ VEDEA FORME. Înţelegi acum de ce toţi oamenii dorm în veghe şi să visează drept ceea ce nu sunt? O formă-gând captivă în timp? Doar conştiinţa e reală corpul-minte e doar un vis de carne ce apare în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am iubit lumina, m-am retras cu ea în întuneric. Dacă am iubit visul, am plutit cu el peste necunoaştere regăsindu-mă, totuşi, în realitatea duală.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de îngeri

Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină şi mister,
Plâng şi zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.

Munţii se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Şi vor să fugă în paradis.

poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e vreme,iubite

Risipind nenufari în pirogi arămii,
În iatac solitar se rotesc veşnicii.
E facerea lumii şi e ziua întâi,
Mai e vreme, iubite, mai e vreme, rămâi!

Viscolit de cocoare, mi-e visul stingher,
Prea departe de mine, aproape-i de cer,
Nu-i scăldat în zenit întunericul viu,
Răsăritul nu e trandafir purpuriu.

În tăceri răstigniţi, ne-om întoarce-ntr-o zi,
Ne-om scrie povestea, ziua-a doua va fi,
În iatac solitar s-or roti veşnicii,
Risipind nenufari în pirogi arămii.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă
Şi tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.

Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfinţesc păcatele şi plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.

Înlănţuiţi primim o dimineaţă
Şi rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aştrii de verdeaţă,

Pereţii fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viaţă,
Lumina clipei e-un feeric brad.

poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (24 iunie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile

Amanţii pătimaşi şi cărturarii sobri
Îndrăgostesc asemeni, la vârsta de mijloc,
Pisicile robuste, căminului mândrie,
Urând ca ei răceala, ca ei zăcând în loc.

Prietene-ale şti'nţei şi ale voluptăţii,
Se ascund în întuneric şi în tăceri rămân;
Ereb le-ar crede, poate, funebri soli ai morţii,
De şi-ar pleca orgoliul, îngăduind stăpân,

Când zac, li se confundă princiarele-atitudini
Cu sfincşii ce veghează-n afund de solitudini,
Părând că dorm într-una un vis fără sfârşit;

În şoldul viu – scânteie; iar ochiul lor e plin de
Sclipiri de aur care, ca un nisip vrăjit,
Nedesluşit şi mistic, pupila le-o aprinde.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia a ghidat omenirea prin vremurile sale întunecate spre nivelul actual de civilizaţie. Imaginaţia l-a condus pe Columb spre descoperirea Americii. Imaginaţia l-a condus pe Franklin spre descoperirea curentului electric. Imaginaţia ne-a dat motorul cu aburi, telefonul, fonograful şi automobilul, pentru că a trebuit să visăm aceste lucruri înainte ca ele să devină realitate. Aşadar, consider că este posibil ca visele – reveria, cu ochii larg deschişi şi maşinăria minţii zbârnâind – să ne conducă spre progres. Copilul imaginativ va deveni femeia sau bărbatul imaginativ, capabil să facă invenţii şi să vină astfel în sprijinul civilizaţiei.

citat din L. Frank Baum
Adăugat de Andrea Niculae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publius Ovidius Naso

Prin urbea măzărească-n întuneric,
Din gropi în gropi purtându-şi pesimistele
Idei desprinse dintr-un vis himeric,
Descris-a străzile din Tomis - "Tristele".

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Biblioteca pentru (t)hoţi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu şi inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poţi să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ţi zace-n gheaţă şi-n veşnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ţi fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbeşti, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ţi opresc slăbirea, căci meteoriţii nu-ţi îngroaşă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia omului pierdut pe calea cea dreaptă

Mi s-a deschis calea cea bună şi dreaptă,
Am încercat-o cu ochii deschişi şi întredeschişi
Sau închişi de întunecate şi încurcate vise
Încât m-am pierdut printre oameni liane
Topindu-mă printre ei...

Nimeni nu mi-a spus, nu mi-a răspuns, cum sunt
Şi unde sunt,
Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,
Doar propriul ecou râzând:
Eşti pe calea cea bună şi dreaptă, eşti singurul erou.

Visez. În întunericul morţii, sunt eu?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea...

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.

Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.

Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc;
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să ţipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Şi, înălţându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Şi-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simţirea-mi gravă şi adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Şi din cuvintele nespuse
Să înţelegi cât te iubesc!

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

2020
a plouat cu tristeţe, în septembrie
în ochi fără lumină pe străzile pline de întuneric
suflete care dorm visează existenţe
pe cărări care nu duc nicăieri
acesta este începutul vieţii
şi se termină cu sfârşitul ei
pe o stradă fără lumină şi cu visuri
care au fost, ieri!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!