visare şi zăpadă

Când crivăţul cu iarna...

Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,
Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud.

Orlogiul să sune ­ un greier amorţit ­
Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur şi sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Am uitat demult cum arăţi,
Dar poate ochii îţi erau albăstrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici şi viorii.

Am uitat demult cum vorbeşti,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.

Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.

Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăieşti...
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Creşti din zăpezi şi mătasă.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta ninge undeva;
O lume se aprinde de omăt;
Se năruie un vis de mucava
Şi crivăţul se-ntoarce îndărăt...

Sub genele uitării de cobor;
Să-mi râdă nălucirile din bolţi,
Azurul dintr-o acvilă de zbor
Îmi ferecă iubirile la porţi.

În seara asta, sfinte depărtări
De freamătul uitării se-nfioară,
Lumina necuprinselor cântări
În nufărul iubirii se coboară...

Mă leagă amintirea de ninsori;
Iubirile de vise viscolind
Şi gândurile mor, de-atâtea ori
Când zilele se vântură-n colind...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful purităţii

Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a şters slova
ochii iernii s-au deschis

Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit şi-n vis
a înmugurit un ram

Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a şters slova
şi precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova

Pe zăpadă aş mai scrie
cu miros de iasomie

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crivăţul cu iarna...

Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
Jăraticul să-1 potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,
Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
Ca mintea s-umble drumul poveştilor ce-aud.
Orlogiul să sune - un greier amorţit
Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur şi sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trosnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de poveste

E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia pluteşte, Crăciunul, renaşte.
Arde candela, lerul soseşte,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!

E tot, e vis, e viaţă, e sfânt.
Anul se naşte, copilul eu sunt.
Veşnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!

E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!

E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiţi în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada şi vocea

După ce Bestami a murit, s-a întâmplat
ceea ce el spusese că are să se întâmple, Bu'l-Hasan
a devenit şeicul comunităţii
şi în fiecare zi mergea la mormântul lui Bestami
pentru a primi poveţe.

Lui Bu'l-Hasan i se spusese într-un vis,
de însuşi Bestami, să facă astfel.

În fiecare zi, în zori, el mergea şi stătea în faţa gropii
până la prânzul mic. Acum, ori spiritul lui Bestami
venea şi-i vorbea, ori îi răspundea
în tăcere la întrebări.

Dar într-o zi s-a aşternut o zăpadă înaltă.
Locurile de veci fiind apropiate
erau de nerecunoscut.

Bu'l Hasan s-a simţit pierdut.
Atunci a auzit vocea şeicului.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile cerului

Florile cerului

Mă plouă pe pletele-mi de soare
cu florile cerului în alb pictate,
înmiresmate de un vis de iubire.

Mă pierd într-un decembrie de dor,
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului îngheţat de tainele existenţei.

Cerul şi-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.

Tăcerea adie printre copacii brodaţi
de sălbatice dorinţe ce dansează-n noapte,
prelungindu-mi trăirea efemeră.

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutui cu obrajii înfriguraţi

îmi aşez bagajele cu grijă alături
văzduhul ninge înspre amiază

cred că aş putea să învăţ
pe dinafară plânsul unei ninsori sclipind de durere
am simţit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
şi ce mult am visat să fiu frumoasă preacurată zăpadă
să mă iubeşti până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorţişoară
ţinându-mă cu două mâini tremurând

se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munţii târzii
să mai pot visa
până la întoarcerea acasă

unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obrajii înfriguraţi

poezie de Ştefania Puşcalău din Măr copt de iubire (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Ştefania Puşcalău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna – flutur alb de vânt

Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheaţă
valvârtejuri şi ninsori.
Şi când şade să asculte
triste suflete de flori,
le aşterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă faţa lui diamantină.
Iată-l înghiţit de cer,
scuturându-şi pletele
într-o pată de lumină.

În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina copilăriei

Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere şi fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
şi mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de şoapte.
Eşti izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde

Izvorul dragostei, visează unii
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii...
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.

Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...

Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Odihnei: prispă, arşiţei: fântână
Şi visului: zăvor desferecat!
C-un brâu te-ncinge Dunărea bătrână,
Bătrâni Carpaţii trupul ţi-l străbat.

Privelişti desfătătoare: ţară!
Ce dragi îmi sunt toţi munţii de omăt
Şi drumurile tale-n primăvară
Când de mireasma merilor mă-mbăt!

Cât ochii văd: şi iarba şi văzduhul,
Sunt ale mele toate câte sunt,
Şi crestele, şi apele şi stuhul,
Şi darnicul acest mănos pământ.

Pământ ce, ca-ntr-un scrin străvechi, ascunde
Şi amfore, şi oase, şi săgeţi,
Pământ pe care m-am născut şi unde
E leagănul frumoasei mele vieţi.

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul din vis

În somn am lăsat o urmă pe omătul din vis
şi când m-am trezit a ţâşnit
un lup din ochiul deschis...
şi-am zis!
Te salut! Ce bine-ai nimerit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Pe vârf de deal, în largul de zăpadă,
Bătrân stingher stejarul e de pază,
Sub bolta lui vin corbii de s-aşează
Când umbrele-nserării prind să cadă.

Jur-împrejur e gol, e frig, e groază...
Şi-a lupilor flămândă serenadă,
Din când în când, în noapte-i dă dovadă
Că-n depărtare, ura mai veghiază.

El mut şi blând, stă fără să se-ncline,
Acolo, unde-n vifor şi urgie
Blestemul rădăcinilor îl ţine...

Cu împăcare înfruntând povara,
Înfăşurat în vechea lui mândrie,
E neclintit: visează primăvara...

poezie celebră de Octavian Goga din Din larg (1939)
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nume de alint

Nu te-am strigat, iubire, niciodată
Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac
Şi vin spre tine-atât de-ngândurată
Nici nu mai văd în jur cum se desfac
Abisuri albe-n file de zăpadă
Ce-nghit hulpav doar paşii dintre noi,
Fulgi de nelinişti mari ce-ncep să cadă
Şi cum se-adună umbrele-n convoi.
Înaintez cu greu şi-mi duc târziul
Povară ninsă-n pleoape de îngheţ
Dar nu renunţ să-mprăştii argintiul
Acestei ierni şi să îmi fac podeţ
Din vise neatinse de paloare
Spre malul tău, la fel de-nsingurat.
Nu te-am strigat iubire... Şi-acum doare
Că nu ţi-am spus ce vreau cu-adevărat...

poezie de Aura Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-Dor

Cu surâs de ghiocei, dintr-un dor de primăvară,
m-oglindesc în ochii tăi cu tot soarele din vară.

Şi orice fulg de zăpadă ce mâ mângâie curat
îl topesc c-o amintire de fior înrourat.

Ne-am îmbrăţişat cândva, într-un vis fără-mplinire,
în suflet ne-am aşezat, la zi de Buna-Vestire.

Magnolii albe-am cules, întânindu-ne-ntr-o seară,
şi le-am făcut aşternut printre stelele de ceară,

ce le-am aprins cu dorinţi... IUBIREA le va fi sfeşnic
şi în Viaţa de Apoi, în care ne-om iubi veşnic,

cu Adorul ce nu doare, în surâs de ghiocei
şi-o eternă primăvară, cu-ale nemuririi chei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna – poem diamant

Iarnă –
Condamnată tăcere,
Vis de bezea,
Treci prin inima mea,
Râu de lapte şi miere.
Un om de zăpadă,
Înger de nea,
Vânturi reci,
Cazemată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de o secundă...

Preţ de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceaţă nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.

Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătuşare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieţi actori
În decorul galben, tandru şi banal.

Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate – păsări fâlfâind –
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii şi-i întind.

Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă şi cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.

poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne şi poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă singurătăţii mele

Lăsaţi-mă singurătăţii mele.
Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii,
Pe frunţi de valuri stă cununa spumii,
De mult ce se frământă între ele.

De visuri inima pustie nu mi-i...
Senin mă urc pe-a lor înalte schele,
Străbat albastre văi, plutind prin stele,
Pământul ducă-şi droaia lui de můmii!

Tihnit, ascult a gândului poveste,
Mă-nşel, şi cred că tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i astă amăgire-a vieţii!

Tăceţi s-adorm, nu voi să prind de veste
Că mi s-a stins văpaia tinereţii,
Ş-asupră-mi anii grei şi-aştern nămeţii.

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!