Citate despre visare și zăpadă, pagina 4
Ninsori târzii
Norii sterpi, lipsiți de vlagă, cern ninsori întârziate,
Fulgii plâng de supărare pe cărările uscate,
Cerul iernii mohorâte speră într-o revenire,
Ar dori să dea atacul într-o ultimă zvâcnire.
Liniștit de sus să ningă și zăpada să ne-ngroape,
Să ne-acopere omătul, să visăm, să fim aproape,
Să chemăm spre dimineață trecători dornici să vadă
Câtă dragoste există în doi oameni de zăpadă.
Așternutul și-l va strânge, iarna-n grabă o să plece,
Gerul, frigul și înghețul dispar din inima-i rece,
Soare blând ne ocrotește chiar de razele-s departe,
Curg zăpezile topite... Curg speranțele deșarte...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aș vrea să locuiesc la tine-n gând,
Să trec încet precum o adiere,
Peste atâtea clipe efemere,
Să fiu poate un vis din când în când.
Va fi o iarnă nefiresc de lungă
Și peste noi iubirile vor ninge,
Jăraticul din sobă se va stinge,
Iar eu voi fi la tine-n tâmpla stângă.
Zăpezile vor trece îngânând
Colinde, nu se știe din ce țară,
Va fi un ger cumplit și sec afară,
Dar eu voi locui la tine-n gând.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
Cad din cer mărgăritare
Pe orașul adormit...
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Și pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.
Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streșinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi și peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite și bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea...
Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă.
Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci
Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte.
Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită
Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc;
Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori îndrăgostite
Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă
Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei
Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc
Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
[...] Citește tot
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii așteaptă
Amenințarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oșteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poți să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
țes pânza florilor de gheață.
Copiii așteaptă
și visează cu ochii deschiși
o lume ce nu mai vine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru câte pârtii
le-am făcut prin zăpada nepătrunsului
visele se hotărâseră să mă facă pionier.
Au răgușit
rugându-L să-mi taie cravată din pielea
nopților înjunghiate de goluri atee.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Prin ceața bolnavă se pierde orașul
și nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă își sapă sălașul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Jilavă, o frunză își strigă reproșul
spre vremuri trecute și verzi,
chemarea-i ascunde în palme călușul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Cuțitul durerii și-ascute tăișul
pe-un gând sugrumat de zăpezi,
iar Charon așteaptă, apatic, bacșisul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Un haos se naște și este urmașul
a tot ce-i trecut și păstrezi,
în suflet, trecutul îți este vrăjmașul.
Lumina îți spune: să vezi!
[...] Citește tot
poezie de Adina Velcea (26 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de iarnă
Focul trosnește în sobă,
E cald și îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!
Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Și dorul se vrea alinat.
Și gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ți senine
Precum al tău suflet frumos!
O vrajă e totul in jur
Și iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopții devin
Minuni pentru clipe ce trec.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvâcnirile, iubito
Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.
Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.
În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.
Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ninge pe gânduri...
Când ninge pe gânduri, departe-i furtuna,
E pace în steaua ce nu se dezminte
Și ninge pe soare, și ninge întruna,
Iar albul îngheață-n puține cuvinte.
Mulțimea de drumuri împarte ninsoare,
Copacii feerici, din munți, dau binețe
Pe buze-ntrebări, nu știam ce-o fi, oare,
Cu aripa nopții pe căi îndrăznețe.
Zăpezi liniștite, tablouri, ca-n basme,
Prin fulgii albaștri, nu-i strop de durere,
Fug relele-n cârduri, cu ele, fantasme,
Și toate se-ngână cu-n punct de vedere.
Cortegiul de iarnă alunecă-n fraze,
Doar rugile zboară spre ceruri înalte,
În slalom de vise, formându-și noi oaze,
Popasuri în stații și treceri prin halte...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de iarnă
Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopțile mele, în nopțile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,
Și nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!
Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuți,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
și ei mi se topeau în răsuflare.
Pân' la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aș fi vrut să calc peste gheață,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare în decembrie
Admirată și aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă și ușoară
Cu dorința de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în brațele ei
Șoptindu-mi în vis
- Când brândușele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brândușele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-așează iarna
Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri și de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Și prin căldura... tainicului șal.
Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-și pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopții... bate nefiresc.
Este vacarm, e ger, șacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Și focu-n sobă arde... vâlvătaie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul desenat în vis
Era iarnă, pe zăpadă
O copită desenată
Tropăia sub cer de stele
Rotind visuri prin vâlcele.
Tu ai prins un vis de seară
Și s-a făcut primăvară,
Am pus șa calului-n spate
Și-am zburat ușor spre noapte.
Când s-a împlinit a zi,
N-am terminat a iubi,
Visul a rămas o vară
Pe un cal cât o vioară.
Am cântat în șaua lui
Sub credința cerului,
Calul nostru desenat
Rodul toamnei ne-a lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
De trei zile iarna cerne
Fulgi în straie de mătase;
Catifea albă așterne
Peste pomi și peste case.
Prin văzduh, amețitoare,
Trec năluci de vânt purtate,
Cu lungi trene de ninsoare
Și în alb înveșmântate.
Sus în cer, mii de ferestre
Se deschid lăsând să cadă
Peste sat, ca-ntr-o poveste,
Nestemate de zăpadă.
Iar în fața casei mele,
Pe o creangă, ghemuite,
Stau tăcute turturele
Și visează fericite.
poezie de Lidia Batali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,
Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră.
I-am auzit întâia bătaie amândoi,
Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră.
Poate mai bate încă momentul de atunci,
Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie
Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost,
Și lacrimile tale, în gara cenușie.
Cu limbile-i oprite pe palidul cadran,
Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră
De casă părăsită, cu-o rază frântă-n geam.
Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră?
Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?
La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă
Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut,
Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Letargie
Aceste buze-au uitat demult să-și pună acolada
Sărutului pe ochii orbi, mult mai reci decât zăpada,
Absorbiți de-acum de magnificul vis al timpului stelar.
Somnolenți, precum copoii ascunși-n în iarbă par,
Privind cum trec stoluri gri spre orizont, tăcute, fără grabă,
Cercetând lumina lunii scuturată-n iarbă,
Dezmierdați de ceruri la fel de vagi ca existența lor.
Privesc, netulburați de oboseală sau de-al pizmei clor,
Cum trandafirul înflorește,-n fiecare palmă rege,
O pace verde și continuă ei nu pot înțelege.
poezie clasică de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre visare și zăpadă, adresa este: