Boris Marian Mehr despre existenţă

Am obiceiul să-mi inventez prieteni

Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniştesc,
Aţi văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spaţiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaştem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viaţă,
Morţi fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindeşte,
Trec nori bărboşi, mult prea-ncruntaţi,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, ştii, am cunoscut o piatră înţeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu eşti iepure, dar nu eşti colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva ţestoasă?
Sunt un pic. Simt,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum în cer

În orice legendă există sămânţa
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu aşteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deşi nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toţi vor să ajungă în cer vii şi nevătămaţi.
Cică un sfârşit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunţă la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toţi o materie şi un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriorica

Fiecare crede că nu greşeşte,
dar şi Tu, Doamne, mai greşeşti uneori,
şi mai cum.
Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului,
Etica omului pus în ştreang,
Etica vânătorului, a vânatului,
Doamne, învaţă-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi şi cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiţinând cont
de şirul lucrurilor, de calendar,
avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECŢIE,
care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca şi cum aş fi murit...
Spuse visând o herghelie de cai sub stele.
Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu maşina

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, ură, iubire

No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este şi nu este,
Numai iubirea e veşnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puţin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaşte,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
şi plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsaţi retoricii să-şi roadă şoricii, aristotelicii
să-şi spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiştii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum ştim noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat şi mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
şi în piatră.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul turbat

Singurătatea este cea mai gravă boală,
Asta o ştiu toţi, nu de aceea scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,
Înfăşurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce ştii să faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith şi vârcolaci, morţi călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un colţ, era târziu şi somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolţi ţipătul morţii,
Murise şi ea.
Dar mai există şi mielul turbat, vine un lup fără dinţi, fără păr,
Iată îl scuipă, acest scuipat parcă ar fi doar un strop dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul şi ţipă un vers,
Mielul turbează, nu este el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este miel, ei şi ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poţi ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar, asta şi Domnul o ştie, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deşi este mielul turbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa nopţii

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în muşchi, articulaţii, oase.
Are forţa de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naştere.
Viaţa este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-şi trădeze egolatria.
Abstinenţa la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morţii.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, duşmanii vieţii devin prieteni.

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremolo

În cânturi răsună
În Elizeu, pe Lună,
În zboruri, coruri, nouri,
Juneţe şi trusouri.
O lacrimă, un macrameu,
Un ochi de lup, de zmeu,
Natală amintire,
Să-nşire, să deşire.
Ghirlande, oglindă
Din cer până-n tindă,
Ce-i nemurirea, vise?
Cadenţă, paraclise,
Metalic bate gongul,
Departe e Mekongul,
Luceafăr fără rază,
Decază.
În palmă-mi creşte floarea
Atotbiruitoarea.
******************
Nu pot, prea tremur tare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am simţit

Am simţit mai întâi o senzaţie
Inundându-mi tot corpul,
Aceasta să fie iubirea de aproapele,
Pentru ce m-am născut?
În cazul unei febre, al unei mari încordări
Sau în momentele de dragoste,
Toate capacităţile corpului se măresc şi se extind,
Vibrând mai puternic decât în momentele obişnuite ale vieţii.
De unde atâtea acuzaţii? Ana, Caiafa, Pontiu Pillat,
Ehei, există şi aici?
Cred în Dumnezeu mai mult decât în mine însumi.
Tată, ia de la buzele mele ceaşca suferinţei.
Cine respinge dragostea? Este el om?
O fi, nu ştiu. Mi-au pus o cămaşă de forţă,
Este invizibilă, dar o simt. Nebuni suntem cu toţii,
Ne ţine în viaţă iubirea. Vorbe, aruncaţi vorbele,
Lăsaţi doar Poesia să trăiască, nu o ucideţi
Cu intrigi, vechi acuzaţii de deicid.
Cine ar putea ucide pe Domnul?
Adunaţi toate cărţile şi lipiţi-le între ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşeam pe punte

Ieşeam pe punte, un cântăreţ celebru
Tocmai sărise în valuri, lume, ţipete,
Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea
Cânta cu aceeaşi voce, lângă mine, prinţesa X
Leşină în braţele mele, Doamne, ce noapte
De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin
mă poate-nţelege. Prea scurt preludiul,
dirijorul îşi rupse în dinţi bagheta, o înghiţi,
ce mai, o chintesenţă a ruşinii, nimicul
nesecatei taine, Homer nu a fost şi noi
tot îl citim, eu încercam să aprind un foc
cu frunze umede, moarte, am încercat
să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic,
ce ne pasă de focul vecinului?
Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru,
Cu abaterile de la morală, fumăm din ignoranţă
Sau din eroism, acest poem este pentru câinele
Ce m-a descoperit în Alpi,
anonimii scriu cele mai bune poeme,
să mori asemenea unei ciocârlii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele nebunilor

Pentru ce scrii? Cine are nevoie de poemele tale?
Oamenii vor pâine, cozonac, ouă, lapte, o maşină,
o casă, tu ce le oferi?
Cai verzi pe pereţi.
Ba te mai şi înjură cineva.
Aşa, ca pe stradă.
Moşule, te caută moartea acasă.
Cineva spune, ai o umbră de talent,
minunat, umbra este omniprezentă,
a fi o umbră înseamnă că eşti aproape Dumnezeu.
Nimic nu există fără umbră.
Stă în cale, fără slavă,
mare pasăre bolnavă,
este neagră, cap de om
şi vorbeşte, pare domn,
dar, deodată, scuipă-njură,
pasăre-n culori de zgură,
ne-ar ucide, dar nu poate,
dă din aripi şi din coate.
Himalaya Kakadu,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun cuvântul?

La ce bun cuvântul?
O gâză cu ochi negri, cum au gâzele,
În lumea uriaşilor, ele au dimensiuni apreciabile,
m-a întrebat, dând din aripi – la bun cuvintele?
Am tăcut, grea întrebare. În galaxie nu există cuvinte,
Or fi undeva, mai departe. Desigur, copiii nu se fac din cuvinte.
Mângâierile, înhumările, execuţiile merg şi fără cuvinte.
Dar vine notarul, avocatul, scriitorul, preşedintele, alţii şi alţii,
Cum adică? Cântarea Cântărilor, Biblia, Moise, Iisus, Mahomed,
Shakespeare, postmoderniştii, păi vezi?
Trece un violonist şi râde din vioară. Pe acoperiş.
Vine Picasso şi râde cu penelul. Gâza mea râde şi ea,
Nu-i prea-nţeleaptă, dar se descurcă şi fără cuvinte,
Are un sac de poeme, le ascunde, poate trăi fără ele.
Atunci – cum de s-au sinucis Paul Celan, Sylvia Plath, Maiakovski?
De ce? Din cuvinte? Iubirea a devenit un cuvânt de cinci bani.
Ia-l de jos, se adună. Spune-mi un alt cuvânt.
Caii de foc nechează, caii apocaliptici nu au cuvinte.
Haosul este şi el un cuvânt. Gâza mea, ai dreptate,
Se poate şi fără cuvinte, dar eu am să-mi tai degetele,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescent

Ai dreptate, iubito,
Să-mi tai capul precum lui Ioan,
Vorbesc prea mult, aşa eram,
Ai dreptate să-mi tai pletele,
Sunt prea temerar,
Ai dreptate să-mi dai mărul,
Sunt prea pudic bondar.
Ai dreptate întotdeauna,
Altfel dreptatea ar deveni doar o strună.
Ar putea să semene a iubire şi tu, nu doreşti asta,
Eu credeam că a iubi şi a ierta este tot basta.
Chiar şi călăul din Lyon aştepta o iubire,
Eu nu sunt ce par, tu nu eşti ce pari, asire.
Nu pot uita cuvintele Euridicei către Orfeu,
"Nu-ntoarce capul, dragul meu".
Eleonora te chema cândva, acum?
Au existat sute şi mii de cum-necum.
Harul fie cu tine, aşa am zis.
Au sosit muzicanţii anatolieni din Bis..
Cum se asociază iepurele cu Luna? Foarte bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuieli

Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare şi altele.
Trăieşte, nu şovăi, există înţelepţi şi la casa de nebuni.
Nici faptele şi nici gândurile altora nu ţi se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.
Totul trece numai tu rămâi acelaşi, deşi crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauţi adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte şi pâine.
Când te rupi de realitate, trăieşti un vis absolut, dar cine ştie cum se termină?
Adevărul absolut e mut şi surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar şi păcatul te costă.
Învăţătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înţelege nimic, vine un înţelept şi spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieşit din Evul Mediu? Unii nu au ieşit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaşte ura.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul

Profesorul nu dăruieşte din înţelepciune,
Ci din dragostea şi credinţa în frumos,
Aşa ne gândeam, iar el se suise pe o treaptă mai înaltă,
Desfăşurând larg mânecile halatului,
Mâinile sale erau subţiri ca surcelele,
În vorbele noastre gândirea era aproape ucisă,
Uneori ea respira în ritmul tăcerii,
Profesorul se îndreptă spre tablă şi desenă un copac,
Apoi o pasăre, rădăcina care primeşte,
Fructul care se dăruieşte, pasărea care cântă,
Perora profesorul, apoi se opri brusc,
Ieşi pe uşă desfăşurând larg mânecile
Halatului, în care se aflau mîinile sale subţiri
ca nişte crengi. Vocea lui rămasă în clasă,
continua, hiena crudă urmăreşte lupul,
lupul capra, capra salcâmul înflorit,
începu să plouă, noi, copiii priveam pe geam,
eram singurii martori ai simfoniei.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Am scăpat, gigantul inamic s-a dovedit o insectă

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
Ne răspândim gândurile, ca
pe viruşi. Nu a existat niciodată un singur
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
Tatata, până la DADA.
Orice se explică, numai iubirea mea
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
Dumnezeu. Mai este şi premoniţia şi muniţia,
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul ştie, nu
spune. În plin deşert, în drumul spre Canaan, oamenii
păreau uniţi. Căutări, destine, destinde,
dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos.
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
peştele oricum vine la musca artificială.
Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri.
Doar o clipă. De fapt, nu ştiu ce să răspund. Să
spună clownul, el este Cel Mare. Ţineam cartea
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurt

Scurt, concis şi mult profund
e curat ca un coşar,
gândul domnului Einhund
ne influenţează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ştab.
Personaj animalier
ştie a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândeşte e invers,
el răspunde la obiect,
joacă şah în stilul pers.
Nici defuncţii nu-s iertaţi,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i daţi
când vă spune ce-a aflat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never

Nu mai era sigur pe nimic,
numai creierul îi lucra febril.
Mai febril ca niciodată.
Îi trimitea ghirlande de metafore,
fragmente de marmură, diamant,
iar ea tăcea ca un sfinx.
"Un sfinx trebuie spart,
să vedem ce este înăuntru".
Se gândea el.
Dar distanţa ca şi timpul
ca şi indiferenţa ucid sentimentele
cum mor păsările în zborul lor spre sud,
prinse de un vânt rece.
A plecat, cu o carte de un învăţat chinez,
în munţii Tibetului, s-a ras în cap,
cum făcuse în primul an de facultate,
când şi-a pierdut prima iubire,
a dispărut.
Ea s-a prefăcut într-un corb negru
şi în fiecare noapte rosteşte clar, răspicat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai spus

Tu ai spus – nu cer nimic,
Nici cerul nu poate cere,
Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite,
Este bine, iradiem ceva, tu ai spus,
Nu suntem nici aproape, nici departe,
Este drept, noi doar suntem,
Tu ai spus, nu este momentul,
Aşa este, nicio execuţie nu se potriveşte cu momentul,
Pentru mine nu există decât ACUM,
Dar nu ai cum înţelege, ai ceasul tău,
Nu-ţi sunt străin cât timp ne aflăm în această lume,
Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals,
Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri,
Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele?
Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului,
Cel ce pierduse cheia, pălăria şi bastonul,
Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe,
Acum este deja mâine, everyone around me is dying,
Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc,
Un toc fără peniţă, din joacă se nasc iubirile,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,
când scriau se făceau trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creştea
la o tonă şi juma,
dar ce suflet mai avea
poetul Draculala,
mântulescu scriu istorii,
ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schiţe,
pseudo-dada- lătrăiţe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis şi Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge Donner-Mau,
într-un bloc un câine ţine
locul unei Kapuzine,
cezarian, augustitnian,
s-a născut un dalmaţian

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!