Boris Marian Mehr despre iubire

Iubirea e de genul feminin

Vom restaura femininul,
El este fără limite,
Este un vis absolut, etern, intern, plenar,
Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege, oare?
Vorbeşte-mi, când vei vorbi?
Se poate reinventa propria viaţă?
Lăsaţi dorinţele să vină la mine.
Misterul nu este decât o haină.
Pot eu să te reneg? Pot eu, oare?
Întâlnirea cu imprevizibilul, ştii ce este?
Poezia este un detector de mistere.
Dragostea – fluture, frunză, munte de cremene, nor.
Îţi trăiesc frumuseţea, nu uita, sunt aici, acum, ca secunda.
Sunt califul deghizat în cerşetor. Mă recunoşti?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de propriile gânduri

Teama de propriile gânduri
Te poate duce în scânduri,
Propria ta poezie să fie o nerozie?
Dar o iubeşti. Ca pe o femeie plină cu defecte.
Viaţa se subţiază mereu, narcoticele
Te fac transparent, gândurile se văd ca oasele la radiografie,
ştiu că trăieşti, iubito, deşi vrei să mori în ochii mei,
nu vrei să fii iubită de mine, ei şi?
Sub stâncile roşii sângerez, scriu poeme
De izgonire a duhului rău, nereidele te duc în adâncuri,
Asişti la propriul înec, ei şi?
Între pasiune şi durere este o conlucrare firească.
Nu căutaţi femeia, anchetaţi-o, va spune totul în afară de adevărul simplu.
De obicei, dimineaţa, ne îmbrăcăm cu un fals caracter,
Seara îl scoatem, iar eu cobor în aceeaşi fântână,
Am să-ţi povestesc un vis, doar ascultă.
Semnele înstrăinării duc spre iad, asta e sigur.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un visător nu pierde

Un visător nu pierde niciodată,
Patul lui Procust nu e pentru el,
Ambiţiile deşarte, vorba – plată
La schimb cu sentimentul - anofel.
Iubito, tu eşti doar femeie,
Femeie, tu eşti doar un om,
Iubire, tu eşti doar scânteie,
În ochii Creatorului – atom.
Părea o părăsire, păsărire,
Un fir de graţie spre gloria din bolţi,
Cum străluceşte aurul subţire,
Ne despărţim, un duh pândind la colţ,
Vor fi iar veacuri rătăcite,
E prea departe visul, unii spun,
Paşii slăbesc, iar şoaptele-s sleite,
şirag de lacrimi, diamant – săpun.
O nouă zi, o nouă înviere,
Doi tineri renăscuţi din haos-lut,
şi-au dat un loc sub orbitoare sfere,
Domnul a râs, vitraliile sunt scut.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între zid şi vis

Între zid şi vis, între vid şi scris
Dorm îngerii după joacă oleacă,
Se luminează focul de propriul suflu,
Suntem un cuplu, clopot la acelaşi schit,
Iubirea, poţi s-o închizi cu zece porţi,
Ea trece dincolo şi dincolo de dincolo,
Până când? Nu-nchide dragostea, nu poţi,
Cum nu cuprinzi cu ochiul cerul, stelele – puzderii,
Nu-nchide vocea Anei dincolo de zid.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii
Deasupra norilor – El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Aşa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.

* * *

Cred în viaţa de apoi,
Ca-n această viaţă,
După moarte am şi eu
Drept la alta faţă.
În memorie păstrez
Mii şi mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit şi m-ai uitat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

NB 12

Un trandafir de piatră nu-ţi voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuţit,
Pustiul cucereşte iar planeta,
Cu-nţelepciunea nu poţi face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poţi citi nefericirile, victoriile, speranţa,
Fără cuvinte poţi citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele –vrăjmaş,
Iubeşte liniştea copacului, nu liniştea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, ţipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nţelegi că tu eşti peste tot, nu doar în trup,
Îţi aparţii, dar aparţii şi altora, fără să ştii,
Precum frumoasele –n antichitate preotese.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo (2)

Trebuie să-mi ţin ochii larg deschişi,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî şi asupra mea,
Trebuie să iert şi să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni şi de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopţi de poezie, limpezi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e boală

Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranţa, nopţile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbuşire înspre moarte,
Când nu mai ştii adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mişcător nisip.
Un semn şi boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - şi nu mai trage deoparte să chibzuieşti mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus îşi mână acum carele regeşti
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilităţii.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morţi.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frig şi azi e ziua mea

E frig şi azi e ziua mea,
Dar ce contează pentru o vecie?
Simt că prietenii-s aproape,
Eu încă pot să cred în prietenie.

Bătrân naiv, sentimental
Am dăruit poeme
Mai limpezi decât un cristal,
mi-aţi fost şi-mi sunteţi gemeni.
Am întâlnit în drum iubiri,
Dar n-am trădat Iubirea,
Unii au fost fraţi, alţii vampiri,
Să-i judec, nu mi-e firea.
Poetul moare nescriind
şi necitit el moare,
ca orice om privesc cu jind
la tot ce mă-nconjoară,
milioane scriu, milioane mor,
din ceruri cad şi stele,
m-am dăruit poemelor,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi, Doamne, ticăloşia

Iartă-mi, Doamne, ticăloşia
De a-mi suporta propria ticăloşie, ca şi pe a altora,
Trădarea şi falsa prietenie, dă-mi răbdarea de a asculta
Vocea şarpelui. Fericirea? Dă-mi fericirea nefericirii.
Orice pe lumea aceasta are un sfârşit.
Domnul, doamnă, mirosiţi a toamnă.
Duduie, duduie, iubeşti o statuie,
Un inginer de aur şi fier,
Domnul doctor, chemaţi-l pe Proctor,
Tinere, ginere, nu ai reţinere,
Lasă mireasa, cuvântu-i melasa,
Oaspeţii cântă, aiurea, pe lângă,
Hei, ospătar, adu un homar,
Ori un homer, un dalembert,
Bună dimim"neaţa, tavarăşa Ratza,
Sal"tare, bărbate, ia-o la spate,
Adio, tataie, primeşti şi-o bătaie,,
La revedere din Belvedere,
Ne-aşteaptă iubirea şi monastirea,
Comnplice şi martor, mi-eşti frate şi tartor,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de geografie

Nu mă iubea profesorul de geografie,
ştia el de ce,
eu coloram cu albastru câmpiile, munţii,
iar mările, fluviile erau purpurii.
Se enerva rău dascălul,
Îmi punea numai note mici,
Dar am câştigat iubirea Krimhildei,
ştia ea de ce.
Simţea că e sânge bun în artere,
Am avut cu ea şapte copii,
Apoi am murit fericiţi, împreună,
Albastrul cobora în câmpii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Megapoemul

Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieţii, mai sus şi mai şui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd şi e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp şi nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munţii şi hăul? Ca nebunii cântăm.
Creaţiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni să-ţi spună să râzi şi să pleci.
Aventura aşteaptă, Providenţa-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovaţi fără vină, mereu pedepsiţi,
Culorile vidului, calicii căliţi.
Tăcere nocturnă, final aşteptat,
Prometeu şi Sisif ne-au înşelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am simţit

Am simţit mai întâi o senzaţie
Inundându-mi tot corpul,
Aceasta să fie iubirea de aproapele,
Pentru ce m-am născut?
În cazul unei febre, al unei mari încordări
Sau în momentele de dragoste,
Toate capacităţile corpului se măresc şi se extind,
Vibrând mai puternic decât în momentele obişnuite ale vieţii.
De unde atâtea acuzaţii? Ana, Caiafa, Pontiu Pillat,
Ehei, există şi aici?
Cred în Dumnezeu mai mult decât în mine însumi.
Tată, ia de la buzele mele ceaşca suferinţei.
Cine respinge dragostea? Este el om?
O fi, nu ştiu. Mi-au pus o cămaşă de forţă,
Este invizibilă, dar o simt. Nebuni suntem cu toţii,
Ne ţine în viaţă iubirea. Vorbe, aruncaţi vorbele,
Lăsaţi doar Poesia să trăiască, nu o ucideţi
Cu intrigi, vechi acuzaţii de deicid.
Cine ar putea ucide pe Domnul?
Adunaţi toate cărţile şi lipiţi-le între ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori mă scufund într-un ocean de iubire ca într-o femeie gigantică. Apoi mă trezesc, scoică pe nisip, fără carne.

aforism de Boris Marian Mehr din Hypocratice
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mireasă şi doi câni

O mireasă şi doi câini,
Câinii dorm de săptămâni,
Iar mireasa scrie-n lacrimi
Mirelui din vechiul Sarmis.
Ţi-n mână o ţigară,
Mândră e pe dinafară,
Ea priveşte în viitor,
Mulţi o văd şi mulţi o vor.
Muza mea, iubeşte-mă,
În iubire, cleşte-mă.

Harababură, zice cu dispreţ,
Criticul în naltu-i jeţ,
Cad capete tăiate la maşină,
Iar trenul meu plecat-a din Chitila.
O vrabie în palmă mi-a rămas,
E propriul suflet, caută un pripas.

O rază de soare în apă,
Merg şi pe urma ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cronici

Că-mi trec nopţile ca fumul,
Dar şi visele ştiu drumul,
Mă cunoaşte iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit urechea, na-te,
de tine, singurătate,
tu, femeie goală-ntreagă,
ne iubim fără de şagă,
precum păsările-n aer,
precum fiarele în vaier,
iar apoi pustiu, pustiu,
mai iubesc, o spun oricui,
iar oricine nu e nimeni,
fiecare face filme,
zilele se duc, ne scapă,
iarba a căzut tăiată,
morţii se ridică-n coate
şi ne strigă – apă, apă!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

Poetul nu este profet,
Nu este un sfânt în pustiu,
Doar un om ce pierde hârtii prin casă,
Uită coduri, pinuri,
se-mpacă, uneori, cu vecinii,
fluieră câinii pe stradă,
numără păsările în parc,
aşteaptă primăvara,
visează seraiul lui Harun Al Raşid,
călătoreşte cu Sindbad
şi, în final, moare în somn.

Te-am invitat la masă, deşi nu meritai,
Îmi spune tovarăşul Ciu En Lai,
Din cauza ta au plecat mesenii,
Îmi şuieră între dinţi tovarăşul Lenin,
Nici unul nu-mi spune ce are cu mine,
Eu sunt iubit între canine,
Chiar şi pisicile mi se uită în ochi,
Dar nu mă suportă

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mai bun

Şi păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce ştiu despre iubiri colunii?
Nevinovaţi, tăcuţi, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i şi nefericirea,
Firesc e şi poemul meu,
Trăieşti o clipă nemurirea,
ţi-o dăruieşte Dumnezeu.

PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puţin.
Îngâmfarea nu aparţine numai autorului, uneori cititorul îl întrece.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glumă cu lumea

De unde mă cunoşti, iubito,
Când eu pe mine nu mă ştiu?
Mă-ntreb, cum se-ntreba un gringo
Pe-o margine de drum pustiu.
Ai adunat anii şi ţepii
din barba unui zeu cărunt?
Ai vrea să fiu eu fiul iepii?
Ei bine, voi fi iarăşi crunt.
Şi nu-mi mai spune că aluneci
Precum un şarpe, mă ucizi,
În vise te sărut, cum spumegi
şi te dizolvi doar în acizi.
Sunt mai isteţ decât se spune,
Noi despre noi nu ştim nimic,
Se nalţă soarele, apune,
Tu eşti furnică, eu... furnic.
La căpătâi să-mi vii, e timpul,
Poate că mor acuşi, mai ştii?
Un înger plânge, altul râde,
O jertfă-i fiecare psi.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

De trei ori Euridice se trezi din vis,
A treia oară era în Paradis,
Orfeu pe nicăieri, necunoscut,
Păreri de rău, pe tine te-a durut?
Doar vocea, a iubirii, neîndoielnic,
De faţă era vrăjitorul Melnik,
De mulţi iubită, ea-l iubea pe-Orfeu,
Iar el, pe nicăieri, în Elizeu.
Acesta-i visul, vraja de neînfrânt,
Euridice, numai un cuvânt
Să pot rosti, mai au ele valoare?
Cuvintele, ca sărutări uşoare.
Iar la sfârşit, se întindea departe
Pustiul, precum pielea unui şarpe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!